1)Definitia dreptului civil: acea ramura de drept privat care reglementeaza relatiile

sociale, patrimoniale, nepatrimoniale in care partile se afla pe pozitie juridica de

agalitate, precum si conditia juridica a subiectelor de drept civil.
EXPLICATIA: In primul rand, definitia face referire la CONTINUTUL dreptului civil,
acesta fiind un ansamblu de norme juridice, adica o ramura a sistemului de drept roman.
Cel de-al doilea element al definitiei priveste OBIECTUL dr. civil, care este format din
raporturile juridice patrimoniale si r.j.nepatrimoniale care se stabilesc intre persoanele
fizice si pers. Juridice. Rap. Patrimoniale: e acel rap. Social care poate fi evaluat
pecuniar (rap.nascut din contractul de vanzare). Rap juridice civie reale(dr sub. reale) si
rap. Jur. Civile obligationale (dr.sub. De creanta).
Rap jur nepatrimonial: lipsit de un continut economic, al carui continut nu poate fi
evaluabil in bani.
Cel de-al treilea element vizeaza SUBIECTELE raporturilor de dr civil, acestea fiind
persoanele frizice si juridice. Calitatea principala: a fi fiinta umana sau aceea de entitate
organizata avand un patrimoniu propriu si un scop bine determinat.
Acestea, indiferent de raport sau felul lor (fizice sau juridice) se afla pe pozitie de
egalitate juridica, in sensul ca nici una dintre parti nu se subordoneaza celeilalte.
Definitie Poz de eg: nici una dintre parti nu are mijloace proprii de constrangere pt a o
determina pe cealalta parte sa isi onoreze obligatiile (A da, a face, a nu face). In cazul
nerespectarii dr/oblg, se poate apela la forta coercitiva a statului.

2)Aplicarea legii in timp

D p d v juridic aplicarea legii civile se ref la 3 aspecte:

1. Aplicarea legii civile in timp: legea civila intra in vigoare ca regula la 3 zile
de la publicarea in MO, daca insusi textul legii nu prevede o alta data pentru
intrarea in vigoare. Este guvernata de 2 principii:
2. neretroactivitatea legii civile: Legea civila este aplicabila cat timp este in
vigoare. Aceasta nu are putere retroactive. O lege civila se aplica numai
situatiilor ivite dupa intrarea ei in vigoare, nu si sitatiilor anterioare
3. Principiul aplicarii imediate a legii civile noi: de îndată ce o lege civilă intră
în vigoare, ea se va aplica tuturor situaţiilor juridice ivite după acest moment

In perioada in care o lege este in vigoare aceasta trebuie respectata, nimeni

neputandu-se prevala de necunoasterea legii
Poate sa intervina si “caderea in desuetitudine” - datorita evolutiei economice si sociale
lipsesc raporturile juridice pe care legea le reglementa.
Legea iese din vigoare prin abrogare:

 Expresa directa / indirecta

 Virtuala
 Totala
 Partiala

3) Interpretarea normelor de drept civil

norma de drept civil

Norma de drept civil este acea regulă generala și abstracta care reglementează conduita
subiectelor în raporturile juridice.
Forma specifică de exprimare a normelor de drept civil se numește izvor de drept civil.
0. imperative: acele norme juridice care impun subiectelor de drept civil o
anumita conduita
1. Onerative: impun subiectelor de drept un tip pozitiv de conduita
2. Prohibitive: impun subiectelor de drept o conduita negativa
3. Dispozitive: permit subiectelor de drept sa aleaga un anume tip de conduita
4. premisive
5. Supletive - acele norme juridice prin care se suplineste vointa partilor, atunci
cand aceasta nu o manifesta in mod expres, in cazurile permise de lege

Cuprinde in structura sa logica 3 elemente: ipoteza, dispozitie si sanctiune.

Prin interpretarea normelor de drept civil (interpretarea legii civile) se înţelege

operaţiunea de stabilire a conţinutului şi sensului normelor de drept civil.

Este necesara pentru:

-stabilirea sferei de aplicare
-clarificarea continutului
-asigura aplicarea corecta a normei
Clasificarea interpretarii normelor juridice:
1.Interpretarea: - oficiala -jurisdictionala
2.Interpretarea: - literara -extensiva -restrcitiva
3.Interpretarea: - gramaticala -sistematica -istorico-teleologica -logica -prin
analogie

4) Notiunea si caracterele raportului juridic civil

Prin raport juridic civil se înţelege relaţia socială, patrimonială sau nepatrimonială,
reglementată de norma de drept civil.
Raportul juridic civil are trei caractere juridice:
- este un raport social; adica ia nastere doar intre pers fizice si pers juridice, in orice
combinatie
- este un raport voliţional; simplu v:  adica norma juridica in varianta sa abstracta, adica
reprezentand vointa legiuitorului
- dublu vol:  adica pe langa vointa legiuitorului exprimata in norma juridica avem si
vointa partilor care doresc sa incheie un anumit act
- părţile au poziţie juridică de egalitate.
Conţinutul raportului juridic civil este format din drepturile şi obligaţiile pe care le au
părţile.
Într-un raport juridic pot participa două sau mai multe subiecte de drept, caz în care
suntem în prezenţa pluralităţii de subiecte. Aceasta poate fi: activă – mai multe subiecte
active; pasivă – mai multe subiecte pasive; mixtă – mai multe subiecte, atât active cât şi
pasive.
Subiectele se pot schimba între ele, prin diferite operaţiuni juridice.
Structura: subiect, obiect si continut.

5) Clasificarea drepturilor subiective civile

1. In fct de gradul de opozabilitate:

a.drepturi absolute - acele drepturi care pot sa fie exercitate fara particularul lor, sa
aiba nevoie de concursul unei alte persoane.

Ex: drepturile nepatrimoiale si drepturile reale/ dreptul la nume, dreptul la

domiciliu, dreptul la onoare/ dreptul de propietate, dreptul de folosinta, dreptul de
administrare
 b.Drepturi relative - acele dr sb civile care rezulta din raporturile juridice de
creanta, adica acele raporturi in care subiectul activ se numeste creditor, iar sb pasiv
debitor

Ex: drepturile de creanta

2.In functie de continutul lor:

.a patrimoniale - au continut economic, evaluabile in bani / dreptul la propietate nascut
din construirea unei case/ dreptul nascut dintr-un contract de vanzare- cumparare
.b. Nepatrimoniale - nu au cont ec, nu sunt evaluabile in bani / dreptul la viata, la
sanatate, la onoare, la nume
3.In functie de legatura dintre ele:
.a. drepturile subiective principale - acele drepturi care au o existenta
independenta, exercitarea lor nefiind conditionata de existenta sau exercitarea
vreunui alt drept
Ex: dreptul de proprietate

.b. drepturile subiective accesorii- acele dr sb civile care nu au o existenta de

sine statatoare, ele depinzand de un alt drept considerat principal.

Ex: ipoteca, gajul, drepturile reale accesorii

** raporturile dintre dr principale si cele accesorii sunt guvernate de regula “accesoriul
urmeaza soarta principalului” (recomandabil sa stim in latina unele expresii).
Regula este identica in privinta: normelor juridice, actelor juridice, bunuri.

1. In functie de siguranta oferita titularilor:

1.a. drepturi pure si simple - acele drepturi care ofera titularului lor maxima
siguranta, adica nasterea si exercitarea lor nu conditionate de vreun termen,
conditie sau sarcina.
1.b.afectate de modalitati - nasterea / existenta lor depind de termeni, conditie,
sarcina.
1.c. eventuale - carora le lipseste fie obiectul, fie subiectul
 1.d. viitoare - adica cele care nu au nici obiect si nici subiect; in literatura sunt
considerate simple posibilitati juridice, motiv pentru care unii autori nici nu
recunosc existenta lor

6) Clasificarea obligatiilor civile

1. In functie de obiectul lor: a da, a face sau a nu face

A da - a constitui sau a transmite un drept real

A face - a presta un serviciu
A nu face - a te abtine de la ceva ce a-i fi putut sa faci daca nu exista respectiva
interdictie.

2. In fct de conduita pretinsa

2.a.  Obligatii pozitive - a da si a face / a face ex: obligatia locatorului de a pune
la dispoztie locatarului lucrul inchiriat, obligatia de a preda lucrul donat,
obligatia de intretinere in temeiul contractului de intretinere
2.b. Obl negativa - a nu face / ex: obligatia de a nu instraina, obligatia intre
comercianti de a nu exercita un comert concurrent, obligatia depozitarului de a
nu folosi un lucru depozitat

3.In functie de necesitatea obtinerii unui anumit rezultat:

3.a. de rezultat - subiectul de drept este tinut sa obtina un anumit rezultat, ex:
obligatia debitorului fata de creditor
3.b. de mijloace - sb pasiv este obligat sa faca toate demersurile pentru a obtine
rezultatul dorit. Ex: obligatia profesorului, a medicului, a avocatului

4. In functie de sanctiune
4.a. obligatii perfecte - adica inzestrate cu sanctiune (adica cu posibilitatea
executarii silite la nevoie)
 4.b. obl imperfecte - obl naturale - adica neinzestrate cu sanctiune / lipsite de
posibilitatea unei executari silite. 
Ex: obligatiile prescrise

5. In fct de legatura cu un anumit lucru

5.a. obligatia obisnuita - vezi def obligatiei art 1641
5.b. obligatia scriptae in rem - acele obligatii opozabile si tertilor, adica in
legatura cu un anumit lucru - art 1811
5.c. obl propter rem (pentru lucruri) - desemneaza acea obligatie care revine
subiectului pasiv datorita unei anumite calitati a bunului.

7) Bunuri imobile si mobile

IMOBILE: - imobile prin natura lor; ex: terenurile, izvoarele şi cursurile de apă,
plantaţiile prinse în rădăcini, construcţiile şi orice alte lucrări fixate în pământ cu
caracter permanent
imobile prin destinaţie; ex: materialele separate în mod provizoriu de un imobil
- imobile prin determinarea legii. Ex. Drepturile reale imobiliare

MOBILE: - mobile prin natura lor; ex: undele electromagnetice, energia de orice fel, in
conditiile legii
- mobile prin anticipaţie; bogatiile de orice fel ale solului si subsolului, fructele neculese
inca, planatiile si constructiile incorporate in sol
- mobile prin determinarea legii. :intelectuale, de creanta

8) Aspecte generale privind capacitatea de folosinta a persoanei fizice si juridice

Capacitatea civila reprezinta calitatea de a fi subiect de drept civil. E o componenta a
capacitatii juridice. Orice persoana fizica are capacitate de folosinta, care este marcata
de momentul nasterii. Inceteaza la moartea persoanei.
Pers jur: Persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea
drepturi și obligații de la data înregistrării lor.Celelalte persoane juridice au capacitatea
de a avea drepturi și obligații, după caz, potrivit art. 194, de la data actului de înființare,
de la data autorizării constituirii lor sau de la data îndeplinirii oricărei alte cerințe
prevăzute de lege.  Persoana juridică poate avea orice drepturi și obligații civile, afară
de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparține decât persoanei fizice.
Persoana juridică încetează, după caz, prin constatarea ori declararea nulităţii, prin
fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desfiinţare, ori printr-un alt mod
prevăzut de actul constitutiv sau de lege.

9) Aspecte generale privind capacitatea de exercitiu a persoanei fizice si juridice

Persoana fizica
Capacitatea de exercițiu este aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice
civile.
Capacitatea de exercițiu deplină începe la data când persoana devine majoră. Varsta de
18 ani
Capacitatea de exercitiu restrains incepe la data cand minorul a implinit varsta de 14 ani
Lipsa capacitatii de exercitiu se aplica minorilor care au varsta sub 14 ani sau prin
interzisul judecatoresc

Persoana juridică
începutul capacităţii de exerciţiu a persoanei juridice este dat de momentul înfiinţării
acesteia,
Isi exercita drepturile si obligatii prin organelle sale de administrare, care pot fi pers.
Fizice sau pers juridice
Sfârşitul capacităţii de exerciţiu a persoanei juridice corespunde cu încetarea
capacităţii sale de folosinţă.
10) Definitia actului juridic

Definitie: manifestarea de vointa savarsita cu intentia de a produce efecte juridice civile

care constau in nasterea, modificarea sau stingerea de raporturi juridice civile concrete.

11) Actele juridice cu titlu oneros si acte juridice cu titlu gratuit

2.a. acte juridice cu titlu oneros: acele acte juridice prin care partile urmaresc realizarea
unui folos patrimonial;
2.a.1. COMUTATIVE: partile cunosc inca de la inceput existenta si intinderea
drepturilor si obligatiilor.
2.a.2. ALEATORII: acele acte juridice prin care partile isi asuma posibilitatea unui
castig sau riscul unei pierderi;
ex: contractul de intretinere, asigurare, renta viagera
2.b. acte juridice cu titlu gratuit: partile nu urmaresc realizarea unui folos patrimonial
IMPORTANTA: exista un regim juridic diferit din punctul de vedere al capacitatii, legea
fiind in general mai exigenta atunci cand vine vorba de acte jur cu titlu gratuit;
in cazul actelor cu titlu oneros, obligatiile partilor sunt reglementate cu mai multa
severitate;

12) Acte juridice de conservare, acte juridice de administrare si acte juridice de

dispozitie.

ACT DE CONSERVARE: măsură care are ca scop ocrotirea şi păstrarea unui drept
patrimonial sau preîntâmpinarea pierderii lui; sunt necesare si urgente. Ex. Intocmirea
unui inventor, intreruperea unei prescriptii
ACT DE ADMINISTRARE: prin care se tinde la punerea în valoare, la normala folosire
şi exploatarea unui bun sau a unui patrimoniu, fără pierderea (înstrăinarea) lui
ex:inchirierea unui imobil, punerea in valoare a unei recolte
ACT DE DISPOZITIE: act juridic care are ca efect înstrăinarea unor bunuri, consumarea
sau distrugerea lor materială ex: vanzarea, gajul

13) Acte juridice constitutive, translative si declarative

1) Acte juridice constitutive:

- prin acte juridice consti. iau nastere drepturi subiective civile care nu au existat anterior
in patrimoniul subiectului de drept;
- exemple: contractul de vanzare-cumparare, mandatul, ipoteca.
2) Acte juridice translative
- acele acte juridice prin care se stramuta drepturi subiective civile dintr-un patrimoniu
in altul;
- exemplul: contractul de schimb.
3) Acte juridice declarative !!!!!
- se consolideaza drepturi subiective civile preexistente in patrimoniul unui subiect de
drept
- exemple: actul confirmativ, tranzactia.

**** IMPORTANTA CLASIFICARII

Interesul acestei clasificari se manifecta sub urmatoarele aspecte:
- acte juridice constitutive si cele translative isi produc efectele numai pentru viitor (ex
nunc), insa actele juridice declarative  isi produc efectele pentru trecut (ex tunct);
- calitatea de avand-cauza (habentes causam) o are numai dobanditorul unui drept printr-
un act translativ sau constitutiv, iar nu si partea dintr-un act declarativ;
- in principiu numai actele constitutive si translative sunt supuse poblicitatii imobiliare;
- numai actele juridice translative si constitutive, daca sunt contracte sinalagmatice, sunt
supuse rezolutiunii sau, dupa caz, rezilierii, iar nu si actele juridice declarative.

14) Capacitatea de a incheia actul juridic civil

in primul rând, sub aspectul corelaţiei dintre capacitate şi discernământ, este de reţinut
că, în timp ce capacitatea constituie o stare de drept (de iure), discernământul este o stare
de fapt (de facto), care se apreciază de la persoană la persoană, în raport de aptitudinea şi
puterea psiho-inte-lectivă ale acesteia; capacitatea izvorăşte numai din lege, pe când
discernământul este de natură psihologică. în consecinţă, discernământul poate exista,
izolat, chiar la o persoană incapabilă, după cum o persoană capabilă se poate găsi într-o
situaţie în care, vremelnic, să nu aibă discernământ.
în al doilea rând, pentru persoanele juridice, regula o constituie capacitatea de a dobândi
orice drepturi şi obligaţii civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu
pot aparţine decât persoanei fizice [art. 206 alin. (1) C.civ.]. în cazul persoanelor juridice
fără scop lucrativ, regula capacităţii de a încheia acte juridice civile este subordonată
principiului specialităţii, consacrat de art. 206 alin. (2) C.civ.

15) Cerintele de valabilitate ale consimtamantului

Pentru a fi valabil, consimtamantul trebuie sa:
a) sa fie exprimat in cunostinta de cauza; adica sa provina de la o persoana cu
discernamant, adica o persoana care isi asuma in cunostinta de cauza efectele actelor
juridice civile pe care le incheie;
b) sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice
** NU este exprimat cu intentia de a produce efecte juridice in urmatoarele situatii: 
→ cand este dat din gluma, prietenie, curtuazie sau complezenta
→ cand manifestarea de vointa este prea vaga sau generala
→ cand este dat cu o rezerva mentala cunoscuta de destinatarul cererii/ofertei **

c) consimtamantul nu trebuie sa fie viciat, adica afectat de unul dintre viciile de

consimtamant: eroarea, dolul, leziunea si violenta.
17)Eroarea – viciu de consimtamant
Def: reprezinta acel viciu de consimtamant care consta in falsa reprezentare a realitatii in
momentul incheierii actului juridic
Clasificare:
1) In functie de consecintele care intervin:
→eroare esentiala: falsa reprezentare a realitatii cade pe natura sau obiectul actului
juridic ce se incheie, de exemplu o parte doreste sa incheie cun contract de locatiune iar
partea cealalta crede ca este un contract de vanzare-cumparare sau falsa reprezentare
cade pe indetitaea fizica a obiectului respectiv atunci cand o parte scoate la vanzare un
imbol situate in provincie iar cealalta parte accept crezand ca acesta se afla in Cluj
Napoca
→eroare neesentiala: cand falsa reprezentare a realitatii nu este atat de importanta in
momentul incheierii actului juridic 

2) In functie de natura realitatii fals reprezentate:

→ eroare de fapt: consta in falsa reprezentare a unei stari
→ *** eroare de drept: consta in falsa reprezentare a unei norme juridice
Norma juridica, cu privire la care partea este in eroare, trebuie sa nu fie previzibila si
accesibila.

Sanctiunea erorii (care altfel si la restul viciilor de consimtamant) este nulitatea relativa.
*+ pe langa aceasta nulitate, mai avem posibilitatea adaptarii contractului; art 1213
c.c.: “Partea care este victima erorii esenţiale rămâne legată de contractul astfel încheiat
dacă cealaltă parte este de acord cu executarea, urmând ca prevederile contractuale să fie
adaptate în mod corespunzător.”

LA DOL este acel viciu de consimtamint care consta in inducerea in eroare, prin
mijloace viclene, pentru a o determina sa incheie un anumit act juridic, SANCTIUNEA
ESTE TOT NULITATEA RELATIVA, DAR, SE POT CERE SI DESPAGUBIRI

17) Leziunea – viciu de consimtamant

Def: reprezinta acel viciu de consimtamant atunci cand una dintre parti profitand de
starea de nevoie, lipsa de cunostinte sau lipsa de experienta a celeilalte persoane
stipuleaza in favoarea sa o prestatie cu o valoare mult mai mare, la incheierea
contractului, decat valoarea propriu zisa.

!!! Domeniul de aplicare:

Noul cod civil extinde domeniul de aplicare al leziunii si pentru majori. (pg 160 manual)
La minori: daca ei isi asuma o obligatie excesiva, leziunea se poate retine in condtii
favorabile
La majori: → disproportia de valoare trebuie sa depaseasca 50% 
→ disproportia de valoare trebuie sa se mentina pana in momentul introducerii cererii de
chemare in judecata
instanţa poate să menţină contractul dacă cealaltă parte oferă, în mod echitabil, o
reducere a propriei creanţe sau, după caz, o majorare a propriei obligaţii.”)

termenul de prescriptive este de 1 an de la data incheierii contractului

18) Cerintele de valabilitate ale obiectului actului juridic civil

1) Obiectul actului trebuie sa fie determinat / obiectul obligatiei poate sa fie si

determinabil
- art 1225/1226 C:C

Art. 1.225. – (1) Obiectul contractului îl reprezintă operaţiunea juridică, precum

vânzarea, locaţiunea, împrumutul şi altele asemenea, convenită de părţi, astfel cum
aceasta reiese din ansamblul drepturilor şi obligaţiilor contractuale.
(2) Obiectul contractului trebuie să fie determinat şi licit, sub sancţiunea nulităţii
absolute.
(3) Obiectul este ilicit atunci când este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori
bunelor moravuri.
Obiectul obligaţiei Art. 1.226. – (1) Obiectul obligaţiei este prestaţia la care se
angajează debitorul.
(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, el trebuie să fie determinat sau cel puţin
determinabil şi licit

2) Obiectul sa fie licit, adica in concordanta cu legea (norme imperative) si bunele

moravuri.

3) !!! Obiectul sa existe.

4) Obiectul sa fie posibil
→ imposibilitate absoluta: obiectul este imposibil pentru orice debitor
→ imposibilitate relativa: doar pentru anumite categorii de debitori

5) Obiectul sa fie in circuitul civil

- sa se poata incheia cu privire la acesta acte juridice civile (aflate, scoase si respectate)

------------------------------------------------------------------------------------

6) In actele juridice cu caracter personal (intuitu persone) obiectul actului trebuie sa

constea intr-o fapta personala a celui care se obliga.

7) In cazurile prevazute de lege, necesitatea existentei autorizatiei administrative.

19) Cerintele valabilitatii cauzei actului juridic civil

Def: defineste cauza actului juridic ca fiind motivul care determina partile sa incheie un
anumit act juridic – cauza nu trebuie sa fie prevazuta in mod expres in actele juridice.
Art. 1.235. – Cauza este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul.

Clasificare:
1) Cauza sa existe
→ inexistenta cauzei este acelasi lucru cu cauza falsa (art. 1238 C.C.)
Art. 1.238. – (1) Lipsa cauzei atrage nulitatea relativă a contractului, cu excepţia
cazului în care contractul a fost greşit calificat şi poate produce alte efecte juridice.
(2) Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună
sau, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o
cunoască.

→ sanctiunea pentru lipsa cauzei va fi in tot deauna nulitatea relativa, exceptand cazurile
in care contractul a fost gresit calificat si poate produce alte efecte juridice.

2) Cauza sa fie licita

3) Cauza sa fie morala [ sanctiunea nerespectarii cerintelor 2 si 3 este nulitatea absoluta]

20) Forma AD VALIDITATEM

Forma ad v. reprezinta o conditie esentiala si speciala care consta in necesitatea
indeplinirii formalitatilor prevazute de lege in lipsa carora actul nu ar putea fi incheiat in
mod valabil.
→ forma v. reprezinta un element constitutiv atunci cand legea o prevede in mod expres
→ sanctiunea nerespectarii formei este NULITATEA ABSOLUTA
ex: contractul de donatie trebuie sa imbrace forma autentica, conventia matrimoniala
(exemple carte 180 -jumate + 1)

21) Efectele actului juridic civil – principiul fortei obligatorii

Efectele actului juridic sunt drepturile subiective civile şi obligaţiile corelative cărora
actul juridic civil le dă naştere, pe care le modifică sau le stinge. Efectele actului juridic
civil sunt guvernate de anumite principii, adică reguli de drept civil care arată modul în
care se produc aceste efecte, respectiv cum, în ce condiţii şi faţă de cine se produc aceste
efecte. Principiul forţei obligatorii sau pacta sunt servanda – este acea regulă de drept
potrivit căreia actul juridic civil legal încheiat se impune părţilor contractante sau părţii
întocmai ca legea (art. 1270 C.civ.). De la acest principiu există şi excepţii:
- cazuri de restrângere a forţei obligatorii, spre exemplu: încetarea contractului de
locaţiune din cauza pierii totale sau considerabile; încetarea contractului de întreţinere
pe durată determinată din cauza morţii credirentierului, dacă aceasta a survenit înainte
de expirarea duratei contractului;
- cazuri de extindere a forţei obligatorii, spre exemplu: prelungirea efectelor actului
juridic cu executare succesivă datorită suspendării temporare a executării acestuia, pe tot
timpul cât durează cauza de suspendare;
- revizuirea efectelor anumitor acte juridice din cauza ruperii echilibrului contractual în
urma schimbărilor avute în vedere la încheierea actului;

22) Definitia nulitatii

Sancţiunea care lipseşte actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate
pentru încheierea sa valabilă.

23) Nulitatea absoluta si nulitatea relativa

Nulitatea absolută = aceea care sancţionează nerespectarea, la încheierea actului juridic
civil, a unei norme juridice care ocroteşte un interes general, deci a unei norme
imperative de ordine publică, care instituie o condiţie de validitate pentru încheierea
actului juridic [art. 1247 alin. (1) C. civ.].

Nulitatea relativă = aceea care sancţionează nerespectarea, la încheierea actului juridic

civil, a unei norme juridice care ocroteşte un interes individual (particular), deci a unei
norme juridice imperative de ordine privată, care instituie o condiţie de validitate pentru
încheierea actului juridic [art. 1248 alin. (1) C. civ.]
24) Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii

Reprezinta principalul efect al aplicarii sanctiunii nulitatii, cu consecinta repunerii

partilor in situatia anterioara.
→ in cazul nulitatii nu avem de fapt un act juridic incheiat valabil; aceasta, spre
deosebire de celelalte cauze de ineficacitate (rezilierea, rezolutiunea, decaderea + 2)

25) Notiunea si reglementarea prescriptiei extinctive

Prevede că prescripţia extinctivă poate fi definită ca acea sancţiune care constă în

stingerea dreptului material la acţiune neexercitat în termen. Prin drept la acţiune se
înţelege dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forţei publice, să execute o
anumită prestaţie, să respecte o anumită situaţie juridică sau sa suporte orice altă
sancţiune civilă, după caz. În noua reglementare prescripţia are norme de ordine privată,
însă există şi dispoziţii de ordine publică. Natura juridică a prescripţiei este aceea de
sancţiune. Efectul prescripţie constă în stingerea dreptului material la acţiune şi
supravieţuirea dreptului subiectiv civil şi a obligaţiei corelative. Prescripţia are o funcţie
preventivă şi una sancţionatoare.

26) Domeniul precriptiei extinctive

Prin domeniul prescripţiei extinctive se înţelege sfera drepturilor subiective ale căror
acţiuni cad sub incidenţa prescripţiei extinctive. În cadrul drepturilor patrimoniale
prescripţia extinctivă este aplicabilă atât drepturilor de creanţă, cât şi drepturilor reale –
principale şi accesorii.

Drepturile patrimoniale sunt prescriptibile, drepturile nepatrimoniale nu sunt.

27) Termenul general de precriptie extinctiva

Termenul de prescripţie extinctivă este intervalul de timp, stabilit de lege sau chiar de
părţi, înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acţiune, sub sancţiunea stingerii
dreptului material la acţiune.
Spre deosebire de reglementarea anterioară termenul de prescripţie nu mai este un
termen esenţialmente legal, deoarece în condiţiile art. 2515 NCC, părţile pot reduce sau
mări termenele de prescripţie extinctivă prevăzute de lege. În funcţie de izvorul lor,
termenele pot fi clasificate în termene legale şi convenţionale. După vocaţia lor sunt:
general şi speciale.
Termenul general este de trei ani, dacă legea nu prevede un altul.
Termenele speciale pot fi stabilite în C.civ. (art. 2518- 2521) sau in alte acte normative

28) Termenele speciale de precriptie extinctiva

 Art. 2.518. – Se prescrie în termen de 10 ani dreptul la acţiune privitor la:
1. drepturile reale care nu sunt declarate prin lege imprescriptibile ori nu sunt supuse
altui termen de prescripţie;
2. repararea prejudiciului moral sau material cauzat unei persoane prin tortură sau acte
de barbarie ori, după caz, a celui cauzat prin violenţă ori agresiuni sexuale comise contra
unui minor sau asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi
exprima voinţa;
3. repararea prejudiciului adus mediului înconjurător.
Termenul de prescripţie de 2 ani
Art. 2.519. – Dreptul la acţiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se
prescrie în termen de 2 ani.
Termenul de prescripţie de un an. Cazuri
Art. 2.520. – (1) Se prescrie în termen de un an dreptul la acţiune în cazul:
1. ospătarilor sau hotelierilor, pentru serviciile pe care le prestează;
2. profesorilor, institutorilor, maeştrilor şi artiştilor, pentru lecţiile date cu ora, cu ziua
sau cu luna;
3. medicilor, moaşelor, asistentelor şi farmaciştilor, pentru vizite, operaţii sau
medicamente;
4. vânzătorilor cu amănuntul, pentru plata mărfurilor vândute şi a furniturilor livrate;
5. meşteşugarilor şi artizanilor, pentru plata muncii lor;
6. avocaţilor, împotriva clienţilor pentru plata onorariilor şi cheltuielilor.
7. notarilor publici şi executorilor judecătoreşti, în ceea ce priveşte plata sumelor ce le
sunt datorate pentru actele funcţiei lor. Termenul prescripţiei se va socoti din ziua în care
aceste sume au devenit exigibile;
8. inginerilor, arhitecţilor, geodezilor, contabililor şi altor liber-profesionişti, pentru plata
sumelor ce li se cuvin. Termenul prescripţiei se va socoti din ziua când s-a terminat
lucrarea.
Termenul de prescripţie de un an. Alte cazuri
Art. 2.521. – (1) Se prescrie prin împlinirea unui termen de un an şi dreptul la acţiune
privitor la restituirea sumelor încasate din vânzarea biletelor pentru un spectacol care nu
a mai avut loc.
(2) De asemenea, dacă prin lege nu se dispune altfel, se prescrie prin împlinirea unui
termen de un an şi dreptul la acţiunea izvorâtă dintr-un contract de transport de bunuri
terestru, aerian sau pe apă, îndreptată împotriva transportatorului.
(3) În cazul prevăzut la alin. (2), termenul de prescripţie este de 3 ani, atunci când
contractul de transport a fost încheiat spre a fi executat succesiv sau, după caz,
combinat, cu acelaşi mijloc de transport sau cu mijloace de transport diferite

29) Ipoteza privind inceputul prescriptiei extinctive

Prescripţia extinctivă începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a
cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui.

30)Suspendarea precriptiei extinctive

Reprezinta acea cauza de modificare a cursului prescriptiei extinctive care are ca efect
adaugarea timpului scurs inainte de intervenirea cauzei de suspendare. (2532)

Art. 2.532. – Prescripţia nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă:
1. între soţi, cât timp durează căsătoria şi nu sunt separaţi în fapt;
2. între părinţi, tutore sau curator şi cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate
de exerciţiu restrânsă ori între curatori şi cei pe care îi reprezintă, cât timp durează
ocrotirea şi socotelile nu au fost date şi aprobate;
3. între orice persoană care, în temeiul legii, al unei hotărâri judecătoreşti sau al unui act
juridic, administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate, cât
timp administrarea nu a încetat şi socotelile nu au fost date şi aprobate;
4. în cazul celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă,
cât timp nu are reprezentant sau ocrotitor legal, în afară de cazurile în care există o
dispoziţie legală contrară;
5. cât timp debitorul, în mod deliberat, ascunde creditorului existenţa datoriei sau
exigibilitatea acesteia;
6. pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a
neînţelegerilor dintre părţi, însă numai dacă acestea au fost ţinute în ultimele 6 luni
înainte de expirarea termenului de prescripţie;
7. în cazul în care cel îndreptăţit la acţiune trebuie sau poate, potrivit legii, să folosească
o anumită procedură prealabilă, cum sunt reclamaţia administrativă, încercarea de
împăcare sau altele asemenea, cât timp nu a cunoscut şi nici nu trebuia să cunoască
rezultatul acelei proceduri, însă nu mai mult de 3 luni de la înregistrarea cererii, dacă
legea nu a stabilit un alt termen;
8. în cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a încălcat face parte din forţele armate
ale României, cât timp acestea se află în stare de mobilizare sau de război. Sunt avute în
vedere şi persoanele civile care se găsesc în forţele armate pentru raţiuni de serviciu
impuse de necesităţile războiului;
9. în cazul în care, cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripţia, este
împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere, cât timp nu a încetat
această împiedicare; forţa majoră, când este temporară, nu constituie o cauză de
suspendare a prescripţiei decât dacă survine în ultimele 6 luni înainte de expirarea
termenului de prescripţie;
10. în alte cazuri prevăzute de lege.

31)Intreruperea precriptiei extinctive

 Prescripţia se întrerupe:
1. printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice alt
mod, a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia
curge prescripţia;
2. prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau arbitrale, prin
înscrierea creanţei la masa credală în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea
cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori ori prin
invocarea, pe cale de excepţie, a dreptului a cărui acţiune se prescrie;
3. prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale sau în faţa
instanţei de judecată, până la citirea actului de sesizare; în cazul în care
despăgubirile se acordă, potrivit legii, din oficiu, începerea urmăririi penale
întrerupe cursul prescripţiei, chiar dacă nu a avut loc constituirea ca parte civilă;
4. prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripţia este pus în
întârziere;
5. în alte cazuri prevăzute de lege

32)Repunere in termenul de prescriptie extinctiva

Reprezinta beneficiul acordat de lege in situatia depasirii termenului de prescriptie;

beneficiarul fiind considerat ca a facut actul in termen.
- Repunerea in termen este in tot deauna o procedura judiciara
- Nu exista cauze expres prevazute in cod; repunerea in termen va fi admisa pentru
motive temeinice
- Repunerea in termen trebuie solocitata in termen de 30 de zile de la data incetarii acelei
imprejurari