ESEU DESPRE GLOBALIZARE

Eseu despre globalizare

Am ales sa realizam “Eseu despre globalizare” datorita faptului ca globalizarea este un curent
mondial ce ne influenteaza pe fiecare si bineinteles toti avem o opinie cu privire la acest subiect. In
lucrare incercam sa aratam ca glabalizarea este mai mult decat dezvoltarea tehnologiei, aparitia
Internetului si a telefoniei mobile, acest fenomen are implicatii mult mai profunde, interese complexe si
consecinte ce ne vor afecta pe toti, saraci sau bogati, albi sau de culoare.
Este o realitate ca granitele dispar si omul se regaseste tot mai mult in identitatea de locuitor al
Pamantului, decat acea de cetatean al unei tari. Tot mai mult barierele impuse de limba si de cultura
dispar si oamenii pot sa comunice mai usor, dezvoltand valori comune, avand in acelasi timp posibilitatea
de exprimare si afirmare intr-un context universal valabil si larg acceptat
Lumea a devenit in aspectele importante un singur sistem social ca rezultat al dezvoltarii legaturilor
de interdependenta care ne afecteaza acum pe fiecare dintre noi. Legaturile sociale, economice si politice
care traverseaza granitele dintre state conditioneaza in mod decisiv soarta celor ce traiesc in fiecare
dintre ele. Termenul general folosit pentru a caracteriza aceasta interdependenta crescanda a societatii
umane este acela de globalizare.Viata noastra este influentata din ce in ce mai mult de evenimente ce se
petrec departe de contextul social in care ne desfasuram activitatea cotidiana.
Globalizarea este un proces real, el are loc zi de zi, fara sa stim chiar noi suntem parte din el si il
propulsam. Trebuie sa intelegem ca globalizarea isi are radacinile inca din timpul marilor colonii imperiale.
Odata cu dezvoltarea civilizatiilor, acestea au inceput sa interactioneze una cu alta, culturile s-au
amestecat si au aparut noi civilizatii, de multe ori mai puternice si mai evoluate. Localizarea mai recenta a
inceputurilor globalizarii in timpul coloniilor se face cu o ratiune bine intemeiata, aceea a tehnologizarii,
tehnologia fiind cauza principala a globalizarii, prin ea o anumita civilizatie isi poate afirma si impune
suprematia. Inventii precum armele de foc, motorul cu aburi au accelerat procesul pe care azi il numim
globalizare, datorita proportiilor mondiale pe care le-a primit. Globalizarea a urmat pasul tehnologizarii,iar
in ultimul secol al deceniului trecut avantul tehnologic a fost deosebit, schimband radical felul in care
interactionam cu lumea.
Alti factori decisivi sunt telefonia, internetul,i nsa cel mai important factor nu este unul global,c i este
factorul politic concretizat in dorinta de expansiune si dominatie a tarilor avansate asupra lumii. Ceea ce
determina adoptarea unei astfel de politici este factorul economic, fiind principalul motiv pentru care tarile
dezvoltate abuzeaza de putere si se implica in politica externa a altor state. Acolo unde acestea nu se pot
impune se apeleaza la vechile proceduri, adica supunerea prin forta militara. Exemplul cel mai concludent
si cel mai recent este interventia militara din Irak. Ar fi o naivitate sa credem ca scopul acestei interventii
este cel declarat, al apararii drepturilor omului si a securitatii internationale, ci trebuie sa tinem cont de
resursele naturale ale acestui stat, resurse pe care SUA nu le are. Este tendinta generala sa-l invinuim pe
cel puternic, in cazul de fata SUA, dar la o analiza mai complexa observam ca acest fenomen se va
produce mai devreme sau mai tarziu, iar noi putem in cel mai bun caz sa fim pregatiti sa amelioram
 ESEU DESPRE GLOBALIZARE

efectele negative. Asadar globalizarea pare a fi doar o forma de dominatie a tarilor slab dezvoltate de
catre marile puteri economice mondiale, dar realitatea este ca globalizarea aduce beneficii pe termen
lung pentru fiecare dintre cetatenii globului pamantesc.

Abordări conceptuale asupra globalizării

În literatura de specialitate globalizarea este abordată în mod divers, putându-se desprinde mai multe
abordări conceptuale.
Globalizarea este definită prin interdependenţa economiei dintre state, ca urmare a creşterii
coeficientului de dependenţă faţă de economia mondială.
Globalizarea este concepută ca proces al diminuării taxelor vamale, al renunţării la politica vamală şi
la restricţiile de circulaţie a mărfurilor, serviciilor, tehnologiilor şi capitalurilor, pe măsura dezvoltării
schimburilor economice internaţionale.
Globalizarea este considerată ca factor ce determină diminuarea rolului guvernului naţional ca urmare
a extinderii acţiunii capitalului investiţional internaţional şi a societăţilor transnaţionale.
Globalizarea este apreciată drept proces de administrare a lumii către forţe transnaţionale.
Cercetătorii români, susţinători ai ultimelor două concepţii, le completează cu ideea că statul continuă
să aibă un rol important, invocând exemplul Franţei şi Marii Britanii.

Globalizarea a fost şi rămâne un subiect controversat. Lipsită de orice controversă este, în

schimb, importanţa acestui subiect, şi nu doar în ceea ce priveşte educaţia politică. Democraţia,
legitimarea sau raporturile cu economia sunt teme care sunt atinse decisiv de dezbaterea cu privire la
globalizare. Globalizarea, un termen nou, dar între timp omniprezent, este instrumentalizat pentru a
răspunde unor interese variate. Problemele apar în ceea ce priveşte globalizarea încă din momentul
încercării de definire a acestei noţiuni. Oamenii de ştiinţă şi opinia publică nu au căzut încă de acord
asupra unei singure definiţii. Şi pentru că termenul „globalizare” este într-atât de complex, el trebuie
dezbătut mai ales la nivelul conţinuturilor sale1.
Se spune ca globalizarea este un process care dureaza de secole. Primii Homo Sapiens erau
nomazi, calatorind dintr-un loc in altul; triburile de indieni au calatorit cu multe secole in urma din
Mongolia spre America de Nord. Roma antica stabilise legaturi comerciale cu negustorii asiatici care se
strangeau la o data fixa in marea insula Ceylon, in asteptarea marii flote romane care venea dintr-un port
de la Marea Rosie; marile descoperiri geografice din Evul Mediu au fost rezultatul unor calatorii
intercontinental. Prin urmare, “fluxurile” umane, de produse si simboluri exista de foarte mult timp 2.

Globalizare este un proces pe cât de complex, pe atât de uimitor prin faptul cǎ mizeazǎ în acelaşi
timp atât pe unire, cât şi pe diviziune. Se pune problema acum pe abordarea raportului global – local la

1
http://www.dadalos.org/globalisierung_rom; consultat la data de 22.11.2014
2
Bari, I., (2001), Globalizare si problem globale, București: Ed. Economică
 ESEU DESPRE GLOBALIZARE

nivelul fiecǎrui stat în parte, dar şi la nivel internaţional. Odatǎ cu asimilarea noastrǎ în marea societate
globalǎ, se pune problema menţinerii posibilitǎţii de a lua decizii doar la nivel local, izolat, la nivel de
comunitǎţi sau societǎţi. Cu siguranţǎ, nicio entitate socialǎ nu se poate sustrage acestui proces care
globalizeazǎ atitudini, comportamente, moduri de a gândi, de a crea faptele, stiluri de viaţǎ ale
comunitǎţilor, ale fiecǎrui individ luat în parte, ca entitate singularǎ, dar care îşi desfǎşoarǎ existenţa într-
un cadru social.
Acest concept al globalizǎrii se extinde pe o paletǎ de aspecte dintre cele mai diverse, de la cele
de naturǎ politicǎ, economicǎ, tehnologicǎ şi ecologicǎ, pânǎ la elemente esenţiale de naturǎ socialǎ sau
pânǎ la noile abordǎri ale problematicii pǎstrǎrii identitǎţii naţionale şi culturale.
Redefinirea spaţiului şi a timpului, dezvoltarea şi reinventarea tehnologiei şi a fluxului de
informaţie, toate acestea reprezintǎ în acelaşi timp atât efecte, cât şi elementele de bazǎ ale procesului
de globalizare. Ne confruntǎm astǎzi cu tot ce presupune un sistem complex, o societate globalǎ;
evenimente care se petrec şi decizii care se iau departe de spaţiul în care existǎm, ne afecteazǎ şi ne
influenţeazǎ viaţa. Astfel, principalele schimbǎri economice, politice şi chiar culturale, sociale, la nivel
internaţional se petrec conform unor reguli specifice procesului de globalizare.

Cauzele globalizarii
„Dinamica globalizării este controlată de forţele economice, totuşi consecinţele sale cele mai importante
ţin de domeniul politic“ (Klaus Müller).
Cele mai des invocate cauze, fără ca lista să fie însă completă sunt: internetul
(tehnologia), cheltuielile si viteza de transport, sfarsitul razboiului rece, probleme globale (clima, migratie),
liberalizare. Internetul este, din multe puncte de vedere, emblema globalizării. Globalizarea pieţelor
financiare, transferul unor sume inimaginabile în câteva secunde în jurul globului nu ar fi posibile fără
această tehnologie, nici organizarea producţiei integrate la nivel transnaţional.
Scăderea rapida a cheltuielilor de transport se datorează avântului incredibil pe care l-a cunoscut
comerţul, un alt element definitoriu al globalizării economice, mărfurile putând fi astfel transportate mult
mai rapid.
Sfârşitul Războiului Rece a fost de asemenea deseori indicat ca fiind una din cauzele globalizării.
Dacă în conflictul dintre est şi vest lumea era împărţită în două tabere care întreţineau puţine relaţii între
ele, această delimitare – „Cortina de Fier“ – a căzut în 1989-1990. Statele care aparţineau „blocului estic“
s-au deschis în direcţia pieţii mondiale. Tot mai multe state se încred în democraţie şi economie de piaţă
ca principii de organizare fundamentale.
Problemele globale au un rol deosebit de important, în special la nivel de conştiinţă. Dovadă
pentru acest lucru nu sunt numai magazinele tip „One World“ din statele industrializate şi ultra-dezvoltate.
Problemele globale au nevoie însă şi de o internaţionalizare a politicii, stimulând dezvoltarea unei
conştiinţe globale3.

3
http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2007-01/27_Hortopan%20Jan%20Viorel.pdf
 ESEU DESPRE GLOBALIZARE

Dimensiunile globalizării. Dimensiunile sunt strâns legate. Atunci când diferenţiem

dimensiunile, este important să observăm că acestea nu pot fi delimitate în mod clar una ce cealaltă.
Astfel - pentru a numi doar un exemplu –problemele globale legate de mediu nu pot fi cercetate izolat nici
de dimensiunea “economie” şi nici de dimensiunea “politică”. Diferitele dimensiuni formează împreună cu
“globalizarea” mulţimi de intersecţie diferite. Este important de văzut ce anume poate fi subordonat
conceptului de globalizare, acesta neepuizându-se în nici un caz în procesele economice, chiar dacă
globalizarea economică poate fi un punct de start şi o forţă motrice semnificativă. La fel de important este
şi faptul că trebuie să înţelegem că nu totul face parte din procesul de globalizare şi că nu totul este
determinat în mod decisiv de acesta. Pentru că şi globalizarea are limite.
Trebuie să ţinem cont de acest lucru. Pe de o parte, vorbim de mulţimi de intersecţie de
dimensiuni diferite, pe de cealaltă, de un concept de forţă, utilizat în toate domeniile. Pentru a-i putea
determina limitările, trebuie să ne distanţăm de toate acestea.
Dimensiunea politică. Politica se confruntă cu probleme majore. Globalizarea şi concurenţa la
nivel local limitează spaţiul de acţiune al politicilor naţionale, multe probleme neputând fi rezolvate
corespunzător decât la nivel internaţional, respectiv global. Prin urmare trebuie găsite noi forme şi arene
politice. În acest sens, integrarea europeană este văzută ca un răspuns de succes la provocările
globalizării. Politica la nivel regional şi naţional a avut şi are în continuare de suferit de pe urma economiei
delimitate şi dematerializate practicate din ce în ce mai mult la nivel internaţional, respectiv global.
Capitalismul, factor integrant al statului social, este şi el ameninţat de acest dezechilibru fundamental.
Totuşi, nu toate lucrurile care se pun pe seama globalizării sunt şi adevărate. De multe ori,
politicienii se folosesc de globalizare ca de un ţap ispăşitor şi ca de o arma argumentativă cu multiple
întrebuinţări. Acest lucru este evident mai ales dacă ne gândim la unele exemple din domeniul politic care
nu se intersectează în nici un punct cu globalizarea 4.
Dimensiunea economică. Exemple în ceea ce priveşte dimensiunile globalizării pot fi extrase fără
probleme din presa de zi cu zi, dimensiunea economică aflându-se de cele mai multe ori pe primul loc
(creşterea enormă a comerţului şi a investiţiilor directe, globalizarea pieţelor financiare, producţie
integrată la nivel trans-naţional, corporaţii trans-naţionale, competiţie la nivel local) 5.
Dimensiunea “mediul ambiant” :Unele probleme globale, cum ar fi încălzirea atmosferei, gaura din
stratul de ozon sau tăierea pădurilor tropicale ilustrează în modul cel mai impresionant fenomenul
globalizării, pentru că, în acest caz este vorba în mod cert despre problem me globale care necesită o
abordare globală. Evident că şi în domeniul mediului ambiant există probleme de ordin regional şi local,
chiar dacă acestea au un caracter ce depăşeşte uneori graniţele, cum ar fi poluarea râurilor. Există însă şi
alte situaţii, ce nu ţin de elemente precum spaţiu şi timp. De exemplu, supravieţuirea unor state insulare
de mici dimensiuni, care au constituit împreună organizaţia AOSIS şi care sunt ameninţate la modul cel

4
http://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/2006/RSJ3/B10AndraGaina.pdf, consultat la data de 22.11.2014
5
http://www.ziare.com/articole/globalizare, consultat la data de 22.11.2014
 ESEU DESPRE GLOBALIZARE

mai serios de creşterea necontenită a nivelului mării, depinde de comportamentul tuturor oamenilor din
lume, şi în special a celor din tarile industrializate ultra-dezvoltate.
Dimensiunea socială. Lumea a devenit un „global village“, reţelele inovatoare de comunicare la
mare distanţă (chat, e-mail) adăugându-se comunităţilor tradiţionale precum familia sau vecinătatea.
Totuşi ele nu pot înlocui aceste sfere tradiţionale de comunicare, pentru a numi doar un exemplu din
cadrul dimensiunii sociale
Dimensiunea culturală. Producţiile hollywoodiene pot fi vizionate peste tot în lume, iar
„americanizarea“ culturii mondiale este un fapt incontestabil. Culturile regionale şi locale nu dispar însă
din această cauză. Din contră: informarea cu privire la aceste culturi este unul din fenomenele secundare
ale globalizării

Globalizarea mizeazǎ cel mai mult pe o standardizare a comportamentului de consum, a

economiei şi a politicilor, a valorilor şi a stilului de viaţǎ, însǎşi, toate acestea în detrimentul etichetei şi
specificului naţional, societal sau de comunitate. Poate cea mai evidentǎ, la nivel simbolic, este ideea de
McDonaldizare a societǎţii, care presupune practic o uniformizare economicǎ, politicǎ, culturalǎ,
identitarǎ, în esenţǎ.
Literalmente, globalizarea înseamnă integrare internaţională. Este un proces al cărui scop este
unirea şi buna înţelegere internaţională a tuturor indivizilor, într-o societate globalǎ unică. De multe ori,
termenul de globalizare are în special conotaţii economice, acest proces presupunând practic o integrare
a economiilor naţionale într-una internaţională, prin intermediul unor elemente precum ar fi comerţul,
investiţiile străine directe, fluxurile de capital, de migraţie, precum şi dezvoltarea tehnologiei.
Globalizarea este un concept complex, ce vizează numeroase discipline, drept urmare, nu este
de mirare faptul că acest proces comportǎ o multitudine de întelesuri şi de abordări. De asemenea,
fenomenele care descriu globalizarea sunt într-o continuă evoluţie şi schimbare, aşadar, există autori cu
opinii dintre cele mai diverse. Holistic analizată, globalizarea poate crea dispute în abordările ideologice
ale diferiţilor specialişti, cu toate acestea însă, caracterul multi-dimensional al acestui proces este unanim
recunoscut.

Putem desprinde ca si concluzii: globalizarea este mai mult decat sistem bazat pe reguli politice şi
economice precise, ea reprezintǎ în fapt un nou mod de viaţǎ, un întreg univers ce pǎtrunde în viaţa
fiecǎrui individ prin efectele multiple directe sau indirecte ce se fac simţite în cadrul comunitǎţii, a
societǎţii cǎreia îi aparţine.
Din punct de vedere al geopoliticii, este greu de imaginat dacă lumea ar putea exista fără
globalizare. Nu ar exista importuri sau exporturi, călătorii internaţionale, migraţia populaţiei, munca în
străinătate şi investiţii în alte ţări. Globalizarea a apărut, s-a dezvoltat şi are rădăcini bine înfipte pe
teritoriul fiecărei ţări. Desigur, globalizarea a experimentat şi înfrângeri în prima parte a secolului XX –
două războaie mondiale, crize financiare şi răspândirea ideologiilor şi a sistemelor politice totalitare,
 ESEU DESPRE GLOBALIZARE

dezvoltarea terorismului internaţional, actuala crizǎ mondialǎ începutǎ în 2008 etc. În pofida acestor
lacune serioase, se consideră că în viitor vom avea de a face cu accentuarea procesului de globalizare şi
nu cu diminuarea acestuia.
Un alt element ce face parte din setul de avantaje globale este dat de aspecte precum
dezvoltarea comerţului, creşterea investiţiilor strǎine, dezvoltarea unei reţele de joburi bine plǎtite şi
creşterea nivelului de trai.
Pe de altǎ parte, principalele dezavantaje şi riscuri ale procesului de globalizare se regǎsesc în
mod paradoxal în sfera economicǎ, dar mai ales în cea socio-culturalǎ. Astfel, din punct de vedere
economic principalele riscuri constau în faptul cǎ încurajarea consumului de produse şi servicii
internaţionale afecteazǎ producţia şi preţurile produselor interne, acest aspect datorându-se în principal
neîncrederii în propriile forţe.
Un alt aspect economic menţionat este actuala crizǎ mondialǎ, care ca efect al globalizǎrii a
afectat toate statele, pe principiul dominoului. Aşadar, interdependenţa economicǎ nu este beneficǎ
întotdeauna.
Chiar dacǎ din punct de vedere economic se regǎsesc mai multe beneficii, nu doar dezavantaje,
totuşi, atunci când se fac referiri la aspectele culturale, se emite aproape în unanimitate cǎ generalizarea
şi impunerea unor pattern-uri culturale schimbǎ stiluri de viaţǎ, obiceiurile şi valorile naţionale mixându-se.
Astfel, unificarea de naturǎ economicǎ şi politicǎ provoacǎ şi o unificare socio-culturalǎ nu tocmai doritǎ.
Se remarcǎ faptul cǎ în procesul de globalizare raportul economic-politic este unul de
interdependenţǎ, un raport echilibrat, cu o uşoarǎ înclinare a balanţei spre latura economicǎ în anumite
cazuri. Un aspect important în dezvoltarea economiei mondiale este apariţia noilor tehnologii, întrucât
acestea oferǎ baza unui nou tip de comerţ, reinventat – comerţul online. Astfel, la nivel internaţional
societǎţile moderne beneficiazǎ de o piaţǎ extinsǎ, bazatǎ pe o interrelaţionare economicǎ şi un flux
financiar sporit.
Dezvoltarea economiei la nivel mondial, adoptarea de politici care fluidizează deplasarea
maselor de indivizi, precum şi ponderea tot mai mare a economicului în faţa politicului, transformă
societatea actuală într-una globală, cu atitudini asemănătoare, cu probleme asemănătoare şi poziţii
similare, deoarece acestea se repun în discuţie la nivel internaţional, implicând deci întreaga comunitate.
Opiniile surprinse au arǎtat cǎ din punct de vedere social şi cultural schimbǎrile sunt complexe,
iar elemente precum depopularizarea (datoratǎ migraţiei excesive) sau deculturalizarea (în sensul
pierderii propriilor valori şi tradiţii) afecteazǎ în special societatea româneascǎ. Aşadar, fenomenul
mobilitǎţii afecteazǎ statele puternic invadate de emigranţi (printr-un efort economic de susţinere a
acestora), cât şi statele slab dezvoltate, care furnizeazǎ resurse umane (prin aspecte de naturǎ socialǎ,
în contextul în care educaţia copiilor cu pǎrinţi plecaţi la muncǎ în strǎinǎtate este una nepotrivitǎ, care nu
reuşeşte sǎ ţinǎ pasul spre exemplu cu noutatea educativǎ bazatǎ pe tehnologie).