FACULTATEA DE MEDICINA SI

FARMACIE GALATI

CIRCULATIA VENOASA
CIRCULATIA LIMFATICA

PROF. DR. NECHITA AUREL

 Circulatia venoasa

Venele sunt vasele care adună sângele de la periferie şi

il transportă la inimă.

Diametrul creşte de la capilare spre inimă.

Sistemul venos al marii circulaţii este format din toate

venele care conduc sângele venos în venele cave
superioară şi inferioară ce se deschid în inimă.

Peretele venos este format din trei tunici (intima, media si

adventicea), fibrele musculare fiind mai putin reprezentate
comparativ cu arterele.
În adventice întâlnim fibre musculare netede cu dispoziţie
longitudinală.

În raport cu structura mediei întâlnim vene fibroase,

fibroelastice şi musculare.

Venele de tip muscular, în special cele de la membrele

inferioare, sunt prevăzute cu valvule care împiedică
refluxul coloanei de sânge.

Valvulele sunt pliuri ale endoteliului, prevăzute cu fibre

musculare netede.
Ele se deschid când sângele curge spre inimă şi se închid
când sangele curge spre periferie.
Inervaţia şi vascularizaţia seamănă cu cea a arterelor.
Proprietatile functionale ale venelor

1) Distensibilitatea

Venele pot acumula o cantitate mare de sange fara sa-si

creasca presiunea sanguina, deoarece in conditii normale
ele sunt destinse incomplet, fiind partial colabate.

Datorita acestui aspect, 70% din volumul circulator este

stocat la nivel venos.
2) Contractilitatea

Reprezinta capacitatea venelor de calibru mic si mijlociu

de a se contracta cu ajutorul fibrelor musculare din
structura lor, asigurand astfel intoarcerea venoasa.

Parametrii circulatiei venoase

a) Viteza sângelui este de 0,5mm/s la periferie şi de

95mm/s în venele cave.

b) Presiunea hidrodinamica este de 9mmHg la capatul

venos al capilarelor sanguine si scade pana la o
valoare de aproximativ 0 mmHg la nivelul venelor
mari si a atriului drept (presiune venoasa centrala
PVC).
PVC poate creste semnificativ (20-30 mmHg) in cazul
incarcarilor lichidiene (insuficienta cardiaca, transfuzii
masive, sarcina).
PVC scade (-3, -5 mm Hg) daca debitul cardiac este
crescut sau daca scade intoarcerea venoasa (hemoragie
masiva)

c) Relatia presiune venoasa – debit cardiac este invers

proportionala, in sensul ca o crestere a debitului cardiac
determina o golire mai buna a sistemului venos si implicit
o scadere a presiunii venoase.
 FACTORII CE ASIGURA ÎNTOARCEREA VENOASA

1) Diferenţa de Phidrostatică:

Presiunea hidrostatica la membrele inf. = 9 mmHg iar

presiunea hidrostatica din atriul drept = 0-2 mmHg.

Se formeaza astfel un gradient de presiune suficient în

clinostatism (fără influenţa gravitaţiei).

3) Sistola VS:
Impinge coloana de sânge în
artere capilare vene (“vis a tergo”).
3) Mişcările respiratorii:

- inspirul  presiunea negativa din cutia toracică =>

sângele este “aspirat” în sus din vene (“vis a fronte”);
- expir forţat cu glota închisă (manevra Valsalva) =>

întoarcerea venoasă.

4) Diafragmul:

Coboară în inspir => presează venele abdominale

=>  întoarcerea venoasă
 5) Sistemul de valvule “în cuib de
rândunică”
- segmentează coloana de sânge;

- asigură un sens unidirecţional

(împreună cu pompa musculară).

Venă 6) Pompa musculară: contracţiile
Flux sanguin unidirecţional
musculaturii învecinate,
Valve
intermitente =>  presiunea venoasă
deschise =>  întoarcerea venoasă,
- foarte importantă la persoanele
Muşchi
Valve
sănătoase şi persoanele cu
închise insuficienţe valvulare.
7) Funcţia VD: aspiraţie în sistolă (efect direct) şi
diastolă (umplerea rapidă postsistolică),
- insuficienţă cardiacă dreaptă => stază venoasă

declivă (ficat, membre inferioare).

8) Pulsaţiile arterelor învecinate.

9) Forţa gravitaţională:
+ deasupra 0 hidrostatic,
- sub 0 hidrostatic.
Efectul gravitatiei
10) Tonusul venos:

 (SNVS) =>  întoarcerea venoasă

 (t° ) =>  întoarcerea venoasă.

Factorii favorizanti ai intoarcerii venoase
 Circulaţia limfatică
Este circulaţie de tip secundar, care ajunge în final în vene.
Cu ajutorul ei fluidele ajung din spatiul interstitial inapoi in
vasele de sange (2-3 litri/zi).

Aproape toate tesuturile organismului prezinta canale

limfatice speciale care “dreneaza” fluidele direct din spatiul
interstitial.

Exceptie fac portiunea superficiala a pielii, sistemul nervos

central, endomisium muschilor si oasele, care prezinta niste
mici canale “prelimfatice” cu rol asemanator.
 Limfaticele din partea inferioara a organismului se varsa in
“ductul (canalul) toracic” care se deschide in circulatia
venoasa la nivelul jonctiunii dintre vena jugulara interna
stanga si vena subclaviculara stanga.
Limfaticele din jumatatea stanga a capului, membrul superior
stang si regiunea toracica stanga , se varsa in ductul toracic
inainte de varsarea acestuia in sistemul venos.
Limfaticele din jumatatea dreapta a capului si gatului,
membrul superior drept si regiunea toracica dreapta, se varsa
in ductul limfatic drept, care se deschide in circulatia venoasa
la nivelul jonctiunii dintre vena jugulara interna si vena
subclaviculara dreapta.
 COMPONENTELE SISTEMULUI LIMFATIC

1.capilarele limfatice – în ţesuturi, funcţionează ca nişte

“mini valve” => permit trecerea unidirecţională pentru
apă şi particule;

2. vasele limfaticevase limfatice mari (cu valve) vene

3. ganglionii limfatici – filtreaza limfa, produc si

depoziteaza limfocite si anticorpi (rol in imunitate).
Capilarele limfatice se gãsesc la originea sistemului
limfatic.

Sunt delimitate de o membranã bazalã subţire, de care

sunt ataşate lax celulele endoteliale.

Celulele endoteliale adera prin intermediul unor filamente

de “ancorare” de tesutul din jurul lor.

Prin aşezarea lor, capetele a 2 celule vecine se suprapun,

dar formeaza un spatiu liber intre ele, structura astfel
organizata avand rolul unei valve, care favorizeazã intrarea
limfei în capilar şi limiteazã ieşirea.
Membrana bazalã este continuã şi este înconjuratã de fibre
musculare netede.

Invelişul muscular al vaselor limfatice manifestã contracţii

ritmice intrinsece, care genereazã o presiune de câţiva mm
Hg, favorizând circulaţia limfei.
Confluenţa capilarelor limfatice formeazã vase mai mari,
prevãzute cu numeroase valve bicuspide ce împiedicã
curgerea gravitaţionalã a limfei.
 PRINCIPIUL FORMÃRII LIMFEI
Presiunea hidrostaticã la capãtul arterial al capilarului
determinã ieşirea fluidului proteic prin peretele capilar.
La capãtul venos, presiunea hidrostaticã este micã şi astfel
presiunea coloid-osmoticã a proteinelor plasmatice
determinã reintrarea apei, electroliţilor şi cristaloizilor în
circulaţie.
Proteinele nu pot fi reabsorbite şi împreunã cu o parte a
apei şi sãrurilor, sunt drenate prin limfã.
Concentratia proteinelor din lichidul interstitial si de la
nivelul capilarului limfatic este de 2 g/dl.
La nivel hepatic concentratia proteinelor este de 6g/dl iar la
nivel intestinal este de 3-4 g/dl.
La nivelul ductului toracic, concentratia proteinelor este de
3-5 g/dl
La nivel gastrointestinal in circulatia limfatica se absorb
lipidele. Dupa un pranz bogat in lipide, concentralia lor
limfatica la nivelul ductului toracic este de 1-2%.
Circulatia limfatica are un flux redus si o presiune scazuta.
Factorii care cresc presiunea interstitiala cresc si fluxul
limfatic:
1. cresterea presiunii capilare

2. scaderea presiunii coloid-osmotica plasmatice

3. cresterea presiunii coloid-osmotica interstitiale

4. cresterea permeabilitatii capilare

Capilarele limfatice se varsa in colectoarele limfatice.
Toate vasele limfatice prezinta in interior valve care
asigura curgerea unidirectionala a limfei.
In momentul in care colectoarele limfatice sunt destinse de
fluid, se contracta automat intermitent fibrele musculare
netede din structura peretelui, determinand astfel inaintarea
limfei in vas (“pompa limfatica vasculara”).
Procesul continua de-a lungul tuturor vaselor limfatice,
pana la varsarea lor in circulatia venoasa.
Presiunea in ductul toracic poate sa ajunga la valoarea de
50-100 mmHg.
FACTORII EXTRINSECI CARE ASIGURA INTOARCEREA LIMFATICA

1. contractia muschilor scheletici

2. miscarea diferitelor zone din organism
3. pulsatia arterelor adiacente
4. compresia tesuturilor de catre obiectele din exteriorul
organismului.
Pompa limfatica capilara se datoreaza tractiunii pe care
“filamentele de ancorare” o exercita asupra peretelui
endotelial, in momentul in care tesutul adiacent prezinta
un exces de fluide. Consecutiv fluidele intra in capilar prin
porii dintre 2 celule endoteliale vecine.
 CIRCULAŢIA LIMFATICĂ - ROLURI
- drenează apa şi cataboliţii care nu au fost preluaţi de
circulaţia venoasă (10%);
- colectează proteinele remanente la nivel tisular, pe care le
readuce în circulaţia sistemică;
- prin nodulii limfatici potenţează statusul imun;
- asigură absorbţia lipidelor (chilomicroni) la nivelul
vilozităţilor intestinale;
- overflow mechanism“ cu rolul de a readuce excesul de
lichid din spaţiul interstiţial în circulaţie (menţine „uscat”
interstiţiul).