10 sfaturi practice pentru un copil mai putin... stresat!

In ciuda a ceea ce adultii cred si considera, un copil se consuma foarte mult, poate experimenta situatii
care il supun unui stres ridicat. Este inutil a-ti aduce aminte cat de mult te afectau sesiunile de
examene, proiectele pe care trebuia sa le predai la scoala, concursurile sportive importante la care tu
insati participai in copilarie sau respingerea din cercul de prieteni... Ti le aduci aminte ca si cum s-ar fi
petrecut ieri... Copiii din ziua de astazi se confrunta cu aceleasi situatii, la care mai mult ca sigur ca s-
au adaugat si altele. Diferenta dintre generatii are acest "dar minunat" de a aduce pe "tapet" si alte
probleme decat cele pe care noi insine le-am gestionat in anii copilariei...

Pentru a invata cum sa gestioneze stresul, un copil trebuie sa isi dezvolte un sistem care sa il ajute sa
identifice emotiile, indatoririle sau responsabilitatile care pot sau au inceput sa il apese prea mult.
Uneori, toate aceste lucruri se acumuleaza si un copil se poate simti depasit de tot ceea ce il inconjoara.
Simte ca nu face fata "vietii"...

Tocmai de aceea este important sa il inveti pe micut tehnici care sa il ajute sa descopere cand este
stresat, ce anume il streseaza si cum poate inlatura sau transforma stresul negativ intr-unul pozitiv -
care sunt atitudinile, comportamentele si gandurile care se transforma in strategii de combatere a
stresului. Sunt cuvinte mari, pe care prichindelul probabil ca nu le va intelege, dar daca ii vorbesti pe
"limba lui", sigur te vei face inteleasa. Iata 10 sfaturi practice pentru tine si micutul tau!

1. Ajuta-l sa identifice starile anxioase

Adesea, copiii nu isi dau seama exact care este directia din care vine presiunea pe care o resimt in
exces. Dar, cu siguranta, o voce interioara le spune in mod repetat: "Sunt ingrijorat din cauza asta."...
Invata-l pe cel mic sa dea ascultare acestei voci de fiecare data cand "o aude". Fie ca este vorba despre
teza la matematica, despre antrenamentele sportive, despre recitalul de vioara, aceasta fraza este ca un
semnal de alarma pentru el.

Invata-l si ajuta-l pe prichindelul tau sa isi analizeze sentimentele cu atentie si, mai ales, sa ia in calcul
toate ticurile care i se dezvolta numai in timpul perioadelor stresante - sunt un semn ca ceva "nu merge
bine": isi rasuceste parul pe deget, isi roade unghiile, bate din mana sau din picior, i se zbate ochiul etc.
O data ce tu insati sesizezi aceste ticuri la cel mic, iti dai seama ca se lupta cu mai multe lucruri decat
poate duce - este momentul sa discuti mai mult cu el si sa vezi cum il poti ajuta.

2. Invata-l sa ceara ajutor

Copilul tau nu trebuie sa treaca prin toate aceste lucruri de unul singur. Dar s-ar putea sa nu stie asta
sau sa fie genul de persoana independenta, care vrea sa faca totul pe puterile sale. Oricum ar fi, arata-i
ca nu este si nu va fi niciodata singur in incercarile sale. Fii alaturi de el si ajuta-l de fiecare data cand
se "impotmoleste".

Sa ceara ajutor s-ar putea sa ii fie greu, daca stie ca lucrurile pe care le are de facut sunt in totalitate
responsabilitatea sa. Tocmai de aceea, exemplul personal este extrem de graitor in astfel de situatii.
Daca tu, la randul tau, ii ceri ajutorul atunci cand te ocupi de treburile casnice sau ceri ajutorul sotului
tau la indeplinirea diferitelor sarcini, va intelege ca nu este nici o rusine sa imparti responsabilitatile cu
cineva, daca singur nu reusesti sa le "dovedesti".

Mai exista si o alternativa la aceasta situatie: micutul poate "delega" pe altcineva sa se ocupe de o
portiune din sarcina sa, daca proiectul la care lucreaza este de anvergura.

Uneori, chiar si a discuta cu el despre toate lucrurile care il apasa il poate ajuta sa faca fata, din punct
de vedere emotional si psihic, indatoririlor sale. Mai mult decat a "scapa de povara" ce ii sta pe suflet,
a se auzi vorbind despre aceste lucruri il poate ajuta sa isi puna ordine in ganduri si sa abordeze intr-un
mod mult mai eficient problema. Iar sfaturile tale vor fi cu atat mai pretioase, in acest sens...

3. Un plan "de bataie" poate fi tot ceea ce are nevoie...

Daca proiectul pe care il are de dus la bun sfarsit este foarte mare (poate fi vorba despre un proiect
pentru scoala sau pentru una dintre activitatile extrascolare in care este implicat), arata-i ca nu trebuie
sa il faca pe tot dintr-o data. Pana la urma, nu se nasc Napoleoni in fiecare zi...

Daca il inveti care este cea mai buna metoda in care isi poate fragmenta in mod "inteligent" sarcina si
responsabilitatile, va sti sa faca acelasi lucru si pentru proiectele viitoare. Structura il va ajuta mai
tarziu si in viata sa de adult. A lua lucrurile incet, pas cu pas, este tot ceea ce putem face - anxietatea
dispare sau, cel putin, se atenueaza, iar lucrurile se pot solutiona mult mai bine.

4. Care sunt activitatile care il relaxeaza pe micutul tau?

O data ce le va identifica, va sti ce anume il ajuta si il relaxeaza cel mai mult in perioadele stresante.
Ai grija insa sa impui o anumita limita! Uneori, copiii uita sa se mai intoarca la ceea ce au de facut, de
vreme ce au gasit o activitate mult mai placuta cu care sa isi umple timpul... de lucru!

Dar o pauza este binevenita oricand si oricine stie ca a munci fara nici un pic de distractie este contra-
productiv. Arata-i acest lucru si va sti ca o pauza plasata in mod inteligent il va ajuta sa isi regrupeze
fortele pentru "greul" ce urmeaza... Poate ii place sa asculte muzica, poate ca o plimbare este ceea ce
are nevoie, poate ca a discuta cu un prieten il ajuta sa se linisteasca mai mult - toate acestea sunt
tehnici de eschivare a stresului extrem de eficiente si sanatoase!

Daca simte ca are nevoie de un moment de distragere a atentiei de la lucrurile asupra carora este atat de
concentrat, incurajeaza-l sa faca acest lucru. Sunt pauze reconfortante, care ii fac bine!

5. Care este explicatia pe care o da esecului sau?

Inevitabil, copilul nu va reusi in tot ceea ce isi propune. Chiar daca depune un efort considerabil pentru
activitatea respectiva, exista situatii in care nu obtine rezultatul pe care si-l dorea. Dar a da vina pe sine
si a-si asuma responsabilitatea actiunilor sale sunt doua aspecte complet diferite, pe care trebuie sa le
invete.

Daca se invinovateste doar pe sine, uneori poate fi o problema, desi lucrurile stau exact asa cum le
gandeste - nu a invatat suficient pentru materia la care a fost testat si de aici... nota proasta. Dar acest
lucru nu inseamna ca trebuie sa se considere incompetent. Este un gand negativ, care ii distruge
increderea in propria persoana. In schimb, o abordare de tipul: "Nota proasta se datoreaza faptului ca
testarea a constat in materia pe care eu nu am studiat-o foarte bine" suna... altfel. Ii arata ca data
viitoare trebuie sa fie mai atent si sa invete mai mult, din timp, tot ceea ce i se preda la scoala.

Astfel, mai tarziu, va putea controla mai bine situatii asemanatoare care ii vor aparea in cale. Fie ca
este vorba de scoala, fie ca este vorba despre serviciu, fie ca este vorba despre viata personala. Trebuie
sa stie cum anume sa abordeze problema, pentru a invata din greseli si pentru a acumula capital pe
seama raului facut. In viitor, isi va putea planifica mai bine provocarile care il asteapta. Invinovatirea
inseamna sa iti faci rau singur - nu este o rezolvare a problemei si nici o solutie. Sentimentul de
inutilitate pe care ti-l lasa nu este deloc adecvat si nici macar corect, pentru ca sta in puterea ta sa
schimbi lucrurile.

6. Asigura-te ca micutul doarme si mananca suficient in perioadele dificile prin care trece

Cu siguranta, ii va fi foarte greu sa faca fata tuturor provocarilor, evenimentelor, sarcinilor si

responsabilitatilor daca nu are un program regulat de masa si de somn. Aceste nevoi sunt vitale pentru
organismul sau, in special in perioadele in care este solicitat la maximum de factori externi. Ai grija sa
manance bine, sa se hidrateze, asigura-i necesarul de vitamine cu foarte multe fructe (care ii dau si mai
multa energie), si, foarte important, sa doarma opt ore pe noapte. Cu cat este mai slabit si se priveaza
de somn, cu atat nu va avea energie sa duca la bun sfarsit tot ceea ce si-a propus.

7. Emotiile impartasite... unui jurnal, il ajuta sa se detensioneze

Poate ca ti se va parea pueril, dar la varsta la care este copilul tau, ideea unui jurnal este ceea ce poate
fi mai apropiat de notiunea sa de intimitate si de "cel mai bun prieten". In fata foii de hartie albe, pe
care stie ca nu o va mai citi nimeni altcineva in afara de el, copilul isi va putea exprima cel mai bine
emotiile si trairile. Fie ca este nervos, suparat, trist sau dezamagit, jurnalul il va "asculta" intotdeauna
cu multa rabdare si devotament.

Incurajeaza-l sa scrie zilnic in acest caiet, pentru ca acest lucru il ajuta sa transfere direct pe hartie
sentimentele negative pe care le acumuleaza in suflet si in micutul sau trup deja foarte obosit si
solicitat... Este un mod de a se descarca emotional si de a se detensiona.

In plus, recitind tot ceea ce a scris, micutul va avea o imagine de ansamblu adecvata a trairilor sale si
va intelege mai bine ce anume se ascunde in spatele acestor sentimente, de ce a actionat intr-un anumit
fel si cum ar putea remedia unele situatii.

8. Invata-l sa isi seteze anumite limite

De multe ori, copiii se incapataneaza sa indeplineasca anumite obiective nerealiste. Cu siguranta, nu va

reusi sa citeasca si, mai mult decat atat, sa invete un manual de 1.000 de pagini intr-o singura noapte,
nici sa slabeasca 10 kilograme, prin infometare, intr-o singura luna... Ceea ce inseamna ca trebuie sa
invete sa isi seteze obiectivele in functie de posibilitatea (sau imposibilitatea) lor de realizare.

Este important sa isi propuna teluri inalte, dar trebuie sa tina cont de potentialul sau si de abilitatile pe
care le detine. O dezamagire provocata de neducerea la indeplinire a unor astfel de teluri "imposibile"
poate provoca o mai mare anxietate decat a lua lucrurile pas cu pas...

9. Invata-l sa isi stabileasca prioritatile

O zi de scoala poate fi uneori extrem de stresanta pentru copilul tau: cursuri, teme, antrenament, o
iesire cu prietenii, plus treburile casnice pe care le are de facut... Uneori, este prea mult pentru micutul
tau, iar situatiile in care toata lumea pare sa ii ceara mai mult decat poate duce sunt numeroase... Este
important sa stie cum anume sa isi stabileasca prioritatile, sa renunte la lucrurile care nu sunt
importante in acest moment si pe care le poate amana pentru mai tarziu sau pentru... maine.

Este preferabil sa il inveti sa inceapa cu treburile mici, pe care le poate realiza intr-un timp relativ
scurt, urmand sa aloce apoi cea mai mare parte a timpului pentru scoala sau proiectele de anvergura.
Spre exemplu, mai intai duce gunoiul, apoi isi face temele, apoi invata pentru testul de a doua zi,
termina de citit cartea a carei prezentare este tot pentru maine, merge la lectia de vioara sau se duce la
antrenamentele sportive.

Invata-l sa decida care sunt lucrurile importante din viata sa si asupra carora trebuie sa se concentreze
cel mai mult. O data ce a stabilit acest lucru, a pune la punct lista responsabilitatilor devine o treaba
mult mai usoara. Iar studiul trebuie sa primeze, la varsta lui!

Arata-i ca, uneori, a amana pentru a doua zi este o solutie optima, pentru a putea face fata zilei de...
azi.
10. Sportul, o metoda de relaxare si de revigorare!

Chiar daca prichindelul tau nu este genul sportiv, ajuta-l sa inteleaga cat de important este sa faca
miscare - sportul nu numai ca il va ajuta sa se relaxeze, dar il va incarca energetic. Miscarea fizica face
bine organismului si mintii, iti da o stare de spirit pozitiva si optimista. Fie ca este vorba despre o
plimbare prin parc sau de un joc de fotbal cu prietenii, sportul il va ajuta pe cel mic sa se relaxeze si sa
se apuce cu forte proaspete de restul sarcinilor.

Incurajeaza-l sa isi faca timp sa iasa la aer, sa alerge, sa se plimbe cu bicicleta sau cu rolele, sa inoate,
sa joace tenis sau sa participe la orice activitate sportiva pe gustul sau. Astfel, tu vei avea un copil mai
putin stresat, iar el se va dezvolta armonios si se va simti mult mai bine in pielea lui!

de Alina Bleaja

http://www.eva.ro/psihologie/articol81.html