DE LA ANTIC LA MODERN

Inca din cele mai vechi timpuri scrierile literare au reprezentat elemente de interes
general, insa pe masura ce acestea au inceput sa se dezvolte sub semnul necesitatii indeplinirii
unor scopuri mai mult sau mai putin estetice, au aprut tot mai multe elemente ce necesitau
explicitare si aprofundare. Intrebarile persista pana in ziua de astazi: Care este scopul creatilor
literare? Sub ce sforma trebuie ele prezentate publiculu? si mai ales Cum putem explica evolutia
acestora pe parcursul secolelor?
Prin lucrarea de fata, Paul Hazard pune in evidenta cateva elemente extrem de
importante pentru o privire de ansamblu asupra a aceea ce el numeste un “conflict intre antici si
moderni.”
In antichitate, scrierile au fost ptivite ca fiind nobile ele prezentand o “morala pe care
crestinismul a completat-o doar” astfel ca, spunea Paul Hazard, pentru a scrie, a gandi si a trai,
cel mai bun lucru era sa-i imiti pe anticii care au dat dovada de un eroism adevarat si nu fabulos.
Pana in acest punct lucrurile pareau sa se aranjeze intr-o ordine fireasca insa pe masura ce
aceasta necesitate a dezvoltarii literaturii isi facea tot mai simtita prezenta si-au facut aparitia in
scena literara Modernii - numiti blasfemitori si necredinciosi pentru ca “rasturnasera altarul
zeilor antici” ei promovand “o formula magica care imprastia fortele trecutului”.
Din punctul meu de vedere, prezenta acestor elemente de inovatie pe scena literara nu
face decat sa incite ceea ce va fi numit in mod constant conflict intre antici si moderni iar in acest
sens Paul Hazard explica faptul ca “Noul desi este trecator prin esenta lui, reprezinta pentru noi o
calitate atat de pretioasa incat absenta ei le altereaza pe toate celelalte, in timp ce prezenta ei le
inlocuieste. De teama sa nu fim lipsiti de orice valoare, vrednici de dispret si plicticosi, ne
straduim mereu sa fim mai avansati in arta, in moravuri si in idei si suntem astfel formati incat
nu mai putem savura decat neasteptatul si efectul lui instantaneu de soc.”
Aspectul cel mai important care din punctul meu de vedere a dus la acesta scindare de
perspective este de fapt si de drept pierderea increderii in ceea ce oferea istoria pana la acel
punct- trecutul a fost parasit pentru ca aparea inconstient, insesizabil si intotdeauna fals iar din
acest motiv lumea incepuse treptat sa-si piarda increderea in cei care pretindeau ca il cunosc.
Oamenii simteau nevoia de prezenta certitudinilor, motiv pentru care nimic nu mai era
palpabil in afara de prezent. Totusi acestor istorici moderni parea sa le lipseasca siguranta de
sine dupa cum afirma Hazard care mai spunea deasemenea faptul ca nu ar fi contat cat de multi
erau acesti istorici moderni si cat de diferiti, acestia impartaseau cateva puncte comune: istoria
este o scoala de morala, un tribunal suveran, o scena pentru principii buni si un esafod pentru cei
rai.Astfel, pentru a intelege pe deplin etapele evolutiei literaturii dinspre antichitate spre
modernitate, eu consider ca este important sa acordam atentie spuselor lui Varillas cu privire la
moderni “E preferabil sa-ti folosesti timpul compunand, aranjand faptele istorice decat
cercetandu-le; e de asemenea preferail sa te gandesti la frumusetea, la forta, la claritatea,la
concizia stilului decat sa pari infailibil in tot ceea ce scrii.”
 O alta problema care isi face simtita prezenta este reprezentata de veredicitatea faptelor
istorice descrise - dupa cum afirma Paul Hazard, fiecare dintre acesti istorici isi dorea sa fie un
Titus Livius, ce e drept cu mai multa elocventa si poate care sa surprinda coloratura epocii mai
bine, dar data fiind definitia istoriei asa cum o enunta Le Moyne “ istoria este o naratie continua
de lucruri adevarate, marete si publice scrisa cu spirit, cu elocventa si judecata” apare urmatoarea
intrebare: Quid est veritas? : adevarul este oare simpla verosimilitate a unor fapte altfel
indoielnice? Cat de greu poate fi sesizat adevarul? Pana unde ne este ingaduit sa mergem pentru
da de el? - aceste incertitudini apar ca rezultat al faptului ca de cele mai multe ori se intampla ca
doi sau mai multi autori sa povesteasca acelasi asediu, aceeasi batalie dar avand versiuni diferite.
Astefel trebuie sa ne intrebam: pe care dintre aceste versiuni trebuie sa o credem adevarata si
care trebuie indepartata?
Pornind de la aceste intrebari se creaza o stare generala de scepticism si asfel sunt puuse
la indoiala pana si cele mai bine inradacinate evenimente ale istoriei- spre exemplu intemeierea
Romei si intreaga legenda a originii lui Romulus si Remus - PAul Hazard explica - “ trebuia sa
se renunte la astfel de iluzii, oricat de dureros ar fi fost, falsa imagine a acestor prieteni atat de
dragi trebuia corectata.
Acest fenomen al puerii tuturor evenimentelor istorice sub semnul intrebarii se
accentueaza cu atat mai mult cu cat vom observa faptul ca insasi istoria greaca care parea unul
dintre pilonii de baza ai cladirii culturii antice parea a fi chiar mai inselatoare decat cea romana:
“E oare de crezut ca atenienii, cu toate ca au fost oamenii cei mai docti, n-au avut anale decat
intr-o epoca extrem de tarzie, astfel incat nici ei nu stiau care le sunt originile si inceputurile? Au
incurcat totul, anii, ciclurile, nu puteau regasi nici macar datele propriilor lor sarbatori. In acest
punct lumea observase nu numai ca nu cunostea adevarul istoric dar chiar mai mult,ca nu poseda
nici macar instrumentele necesare pentru a se apropia de descoperirea acestuia.
In aceste conditii lumea cerceteaza, se indoieste. dovedeste o sete de cunoastere mereu
nesatisfacuta si dobandeste trista intelepciune care consta in a sti ca nu stii nimic.