COMUNICARE EDUCAȚIONALĂ:

TEMĂ DE SEMINAR

TEMA 2: ADUCEȚI ARGUMENTE PRO SAU CONTRA

URMĂTOARELOR AFIRMAȚII:

-conflictul se rezolvă de la sine, cu trecerea timpului

- conflictul este întotdeauna negativ si distructiv
-a avea un conflict este un semn al lipsei de autocontrol
- într-un conflict întotdeauna cineva pierde

Gherman Elena-Iuliana
Facultatea de Litere și Arte
Masterat LLR, anul I
 De-a lungul vieții mele de elevă și studentă am observat în diferite împrejurări faptul că
cei mai mulți profesori tind să condamne conflictul și de cele mai multe ori vin cu acea explicație
conform căreia conflictul se naște din lipsa de educație, lucru care, din punctul meu de vedere nu
este adevărat. Mai mult de atât, acum că am ajuns la punctul în care m-am prezentat în fața
elevilor și m-am confruntat cu ceea ce se numește în mod generic un conflict, aleg să îmi mențin
părerea cu privire la ceea ce noi numim conflict și la gestionarea acestuia întrucât, în momentul
în care conflictele apar – și menționez aici momentul deoarece inevitabil vor apărea la un
moment dat – ele nu trebuie ignorate sub premisa „se rezolvă de la sine o dată cu trecerea
timpului” întrucât, din punctul meu de vedere un conflict nerezolvat duce la frustrări și îndoieli
de tipul: Cine are dreptate?, Dacă eu o am de ce nu am primit-o ?, Dacă nu o am eu, de ce o are
celălalt?

Prin elaborarea lucrării de față îmi propun să-mi argumentez punctul de vedere cu privire
la fundamentul total greșit pe care se bazează următoarele afirmații: conflictele se rezolvă de la
sine o dată cu trecerea timpului, conflictul este întotdeauna negativ si distructiv, a avea un
conflict este un semn al lipsei de autocontrol, într-un conflict întotdeauna cineva pierde.

Prima problemă care intervine in momentul în care discutăm despre orice termen este, de
fapt și de drept, reprezentată de definirea concretă a acestuia, în cazul de față conceptualizarea și
concretizarea termenului conflict. Acest termen provine din limba latină de la cuvântul confligo,
ere, unde însemna lupta împotriva cuiva, ceartă sau ciocnire iar, în ceea ce privește definiția dată
de dicționarul explicativ al limbii române pentru acest termen, el este privit ca o neînțelegere,
dezacord, ceartă sau ciocnire de interese.

Din acest punct vom observa faptul că viziunea asupra acestui termen se divide în două
categorii: pe de o parte asistăm la viziunea tradițională în conformitate cu care termenul de
conflict este perceput ca un element negativ, de care oamenii se feresc, iar când sunt implicați în
el fie încearcă să iasă cât mai repede, fie îl ignoră sub pretextul de care aminteam mai sus: se
rezolvă de la sine o dată cu trecerea timpului. Pe de altă parte, conform viziunii moderne,
conflictul este cauzat de nevoi, interese, percepții și valori diferite, ba mai mult de atât, acesta
este inevitabil iar în loc să încercăm să ne eschivăm, să scăpăm cât mai repede din această
circumstanță care poate părea nefastă într-un anumit moment, ar trebui învățăm să ne acordam
un moment și să reflectăm asupra lucrurilor care au adus la acest conflict, să îl privim și
gestionăm ca pe un mijloc de îmbogățire al experiențelor personale. Din punctul meu de vedere
ar trebui ca fiecare individ să își rezerve un moment și să privească izbucnirea conflictului ca pe
o oportunitate de dezbatere, o metodă de a afla niște răspunsuri, de a împărți niște păreri de a
îmbogăți experiența personală, de a se dezvolta. Chiar dacă în final nu acceptăm opinia persoanei
cu care intrăm în dezbatere, în final vom obține un șir de argumente pertinente care să ne susțină
propria teză.

Dacă am lăsa mereu rezolvarea conflictului în baza trecerii timpului e ca și cum am rata
în mod voluntar să ne însușim niște experiențe care ne vor ajuta pe viitor. Fie că ne ajută să ne
consolidăm propriile opinii sau chiar să le schimbam, conflictul trebuie privit ca o oportunitate și
de ce nu, încurajat însă într-un mediu controlat. Din punctul meu de vedere conflictul trebuie
valorizat întrucât după cum spuneau și T. K. Gamble și M. Gamble „ dincolo de toate
perspectivele, conflictul este o consecință naturală a diversității.”

Ce-a de-a doua afirmație pe care am decis să o combat este cea care susține faptul că
orice conflict este întotdeauna negativ și distructiv. Dintre toate cele patru afirmații de mai sus,
aceasta mi se pare cea care este cea mai puțin fundamentată. Dacă până la un punct am putea
înțelege de ce oamenii preferă să se retragă dintr-un conflict lăsând rezolvarea în seama trecerii
timpului – din cauza concepției tradiționale conform căreia conflictul e cauzat de erori, iar
conflictele dezbină și împiedică obținerea performanței optime – nu pot înțelege nici pe jumătate
din ce motive conflictul poate fi perceput ca ceva fundamental negativ și distructiv în condițiile
în care s-a demonstrat în repetate rânduri faptul că una dintre cele mai eficiente metode de
predare-învățare este reprezentată de dezbatere. În aceste condiții, cum am putea afirma despre
conflictul care stă la baza pornirii dezbaterii că este ceva profund greșit și distructiv?

Din experiența pe care am trăit-o predând la Colegiul National „Octavian Goga” în cadrul
clasei a VII-a am realizat că acei elevi abia așteptau orele în care propuneam teme diverse pentru
dezbatere. Fiind firi preponderent agitate și foarte perspicace, aceștia reușeau de fiecare dată să
mă surprindă întrucât cu puțină îndrumare nu doar că și-au susținut mult mai bine opiniile însă au
învățat să gândească într-o manieră critică și au acceptat rapid argumentele mai bune ce au
survenit în urma conflictului ce a stat la baza dezbaterii respective.

Următoarea afirmație susține că a avea un conflict este un semn al lipsei de autocontrol,

lucru care din nou este greșit întrucât este credința mea profundă și personală faptul că la baza
conflictului nu stă altceva decât curiozitatea, imaginația și dorința de afirmare. În această
împrejurare este important să știm să gestionam ceea ce identificăm a fi un posibil conflict, să
știm să oferim puncte de sprijin și suport în aflarea unei soluții concrete pentru fiecare dintre
părți, întrucât, după cum spune un vechi proverb, adevărul se află întotdeauna undeva la mijloc,
nu există nicio situație în care un elev, spre exemplu, să aibă dreptate în absolut fiecare aspect
care stă la baza unui conflict, cum de altfel, nu se poate ca nici celălalt elev să greșească în
fiecare aspect. În această conjunctură este important să abordăm problematica conflictului într-un
mod obiectiv, critic și astfel să subliniem care ar fi aspectele adevărate sau corecte din
perspectiva fiecărui elev participant la conflict.

Cu acest ultim paragraf sper că am subliniat și motivul pentru care eu consider faptul că
ultima afirmație: într-un conflict întotdeauna cineva pierde, este fundamental greșită. Din
punctul meu de vedere, conflictele sunt experiențe ambivalente: au un potențial pericol dar pot fi
privite și ca oportunitate, șansă de a progresa, ele au și un potențial pozitiv, totul depinde de
modul de abordare a acestora. Dacă îl abordăm într-o maniera pozitivă, conflictul poate fi
valorificat în scopul propriei dezvoltări personale sau pentru schimbarea socială însă daca îl
abordăm în mod unilateral doar din perspectiva câștig-pierdere, acesta va avea clar consecințe
din cele mai negative atât în plan emoțional cât și fizic.

În concluzie, tema propusă spre discuție o dată cu valorificarea conceptului de conflict ar

putea fi dezbătută mult mai pe larg însă, până la acest punct, sper eu că am reușit să surprind
câteva dintre motivele pentru care cele patru afirmații din cerință sunt fundamental greșite.
Izbucnirea conflictelor are la bază cel puțin un element șubred care trebuie întărit, nevoie de
afirmare, iar dacă știm să le gestionăm, de cele mai multe ori conflictele pot reprezenta adevărate
punți de lansare în ceea ce noi numim generic gândire critică și cunoaștere de sine.