A efectuat: Prutean Iuliana, gr.

49
Profesor :Stăvilă Sfetlana
 Cuprins

 Etiologie...........................3
 Clasificare.........................4
 Factori de risc....................5
 Manifestările clinice............6
 Diagnosticul......................7
 Complicații........................8
 Tratament.........................9
 Profilaxie....................10,11
 Bibliografi.………………………..12
 Etiologie
 Virusurile care provoaca encefalita sunt:
• Virusul herpes simplex (HSV). Atat tipul 1 – asociat cu plagi si basici
in jurul gurii – cat si tipul 2 – asociat cu herpesul genital – pot sa
provoace encefalita. Encefalita determinata de HSV de tip 1, desi rara,
poate sa determine afectarea severa a creierului sau decesul.
• Alte virusuri herpetice. Acestea sunt virusul Epstein-Barr, care
frecvent determina mononucleoza, si virusul varicelo-zosterian, care
determina varicela si zona zoster.
• Enterovirusurile. Acestea includ poliovirusul si virusul coxsackie, care
in general provoaca o afectiune cu simptome similare gripei, inflamatie
oculara si durere abdominala.
• Virusuri purtate de tantari. Acestea virusuri pot provoca infectii
precum West Nile, La Crosse, St. Louis, encefalita estica si vestica.
Simptomele infectiei pot sa apara in cateva zile-cateva saptamani de la
expunerea la virusul purtat de tantar.
• Virusuri purtate de capuse. Virusul Powassan este purtat de capuse,
iar simptomele apar de obicei la o saptamana de la intepatura unei
capuse infectate.
• Virusul rabiei. Infectia cu virusul rabiei, transmisa de obicei prin
muscatura animalului infectat, provoaca o progresie rapida catre
encefalita imediat dupa debutul simptomelor.
• Infectii ale copilariei. Infectii frecvente in copilarie – cum sunt rubeola,
oreionul si pojarul german – au fost candva cauzze frecvente ale
encefalitei secundare. Acestea sunt acum rare datorita disponibilitatii
vaccinurilor impotriva acestor boli.
 Clasificare
• Encefalita primara. Aceasta afectiune se produce cand un virus
sau alt agent infecteaza in mod direct creierul. Infectia poate fi
concentrata intr-o singura zona sau poate fi raspandita. O infectie
primara poate fi o reactivare a unui virus care a fost inactiv dupa o
boala anterioara.
• Encefalita secundara. Aceasta afectiune poate fi determinata de
o reactie nepotrivita a sistemului imun la o infectie produsa in alta
zona a corpului. In loc sa atace doar celulele care au provocat
infectia, sistemul imun ataca celulele sanatoase de la nivel
cerebral. Denumita si encefalita post-infectie, encefalita
secundara se produce frecvent la 2-3 saptamani dupa infectia
initiala.
 Factori de risc
 Oricine poate dezvolta encefalita. Factorii care pot creste riscul sunt:
• Varsta. Unele tipuri de encefalita saunt mai frecvente si mai severe pentru
anumite categorii de varsta. In general, copiii mici si adultii varstnici au risc
mai crescut pentru majoritatea tipurilor de encefalita virala.
• Sistem imunitar slabit. Persoanele care au HIV/SIDA, care iau
medicamente imunosupresoare sau care au o afectiune care duce la
slabirea sistemului imunitar au risc crescut de encefalita.
• Regiunea geografica. Virusurile purtate de tantari sau de capuse sunt mai
frecvente in anumite zone.

Manifestări clinice
Majoritatea persoanelor cu encefalita virala prezinta simptome usoare de raceala, cum ar fi:
• Durere de cap;
• Febra;
• “Furnicaturi” in muschi sau articulatii;
• Oboseala sau slabiciune.
 Uneori semnele si simptomele sunt mai severe si pot include:
• Confuzie, agitatie sau halucinatii;
• Convulsii;
• Pierderea senzatiei sau paraliziei in anumite zone ale fetei sau corpului;
• Slabiciune musculara;
• Probleme cu vorbirea sau auzul;
• Pierderea constiintei;
 La sugari si copii mici, semnele si simptomele pot include, de asemenea:
• Umflarea in locurile moi (fontanele);
• Greata si varsaturi;
• Rigiditatea corpului;
• Lipsa poftei de mancare;
• Iritabilitate.
 Simptomele de febra, cefalee si alterari ale constiintei sunt acompaniate adesea de crize convulsive si de deficite
neurologice focale. Aceasta simptomatologie poate fi precedata de simptome prodromale gastro-intestinale sau
respiratorii.
 Semnele de iritatie meningeala sunt, de obicei, usoare si mai putin pronuntate comparativ cu celelalte manifestari
de boala.
 Prezenta statusului epileptic si in special statusul epileptic convulsivant sau prezenta comei sugereaza inflamatie
severa a creierului si un prognostic rezervat.
 Diagnostic
 Stabilirea diagnosticului se bazeaza pe:
• anamneza si examen clinic
• probe de laborator
• punctie lombara cu analiza LCR
• examen CT cerebral sau RMN cerebral pentru excluderea altei patologii
 Punerea diagnosticului necesita analiza LRC si investigatii neuroimagistice.
 Diagnosticul de encefalita se suspecteaza in cazul pacientiilor cu alterari inexplicabile ale starii de
constienta.
 De obicei se efectueaza RMN si analiza LCR-lichid cefalo-rahidian (inclusiv PCR pentru encefalita
herpetica), insotite uneori de teste de identificare a virusului implicat.
 Doctorii care identifica simptomele clasice la adulti - febra, cefalee, confuzie si, ocazional, convulsii
sau iritabilitate, apetit scazut si febra la copiii mici - pot efectua teste de diagnosticare suplimentare.
 O examinare neurologica constata in general ca pacientul este confuz si somnoros. Daca gatul este
rigid, cauzat de iritarea meningelor (membranele care acopera creierul si maduva spinarii), medicul
poate lua in considerare un diagnostic de meningita sau meningoencefalita.
 O punctie lombara, care ia un esantion de lichid cefalorahidian din coloana vertebrala, ar putea
dezvalui niveluri mai ridicate de proteine ​si de celule albe din sange.
 Cu toate acestea, tesult nu este intotdeauna concludent, chiar daca pacientul are encefalita.
 O scanare CT poate fi utila pentru detectarea modificarilor in structura creierului. De asemenea,
poate exclude alte cauze, cum ar fi accident vascular cerebral, anevrism sau tumoare. Cu toate
acestea, RMN-ul este cea mai buna optiune de imagistica pentru encefalita deoarece poate
identifica modificarile clasice ale creierului care sugereaza encefalita.
 Un EEG (electroencefalograf) care monitorizeaza activitatea electrica a creierului poate prezenta
valuri ascutite in unul sau ambii lobi temporali la pacientii cu encefalita.
 Complicații

 Inflamatia poate rani creierul, eventual

rezultand in coma sau moarte.
 Alte complicatii, variind foarte mult in
severitate, pot persista luni sau permanent.
Aceste complicatii pot include:
• Persistenta oboselii;
• Slabiciune sau lipsa de coordonare a
muschilor;
• Schimbarile de personalitate;
• Probleme de memorie;
• Paralizie;
• Afectiuni ale auzului sau ale vederii;
• Disfunctii de vorbire(dizartrie).
 Tratament
 Tratamentul include masuri de sustinere a
functiilor vitale si tratamentul complicatiilor
sistemice, tratament antiviral, antibiotic,
antiinflamatorii, anticolinosterozice,
metabolice, administrarea de depletive
cerebrale, de antiepileptice, de vitamine.
 Netratata, mortalitatea in encefalita herpetica
ajunge la 50-75%, iar cei care supravietuiesc
raman cu sechele neurologice si diferite
dizabilitati. In cea tratata, mortalitatea este de
20% si gravitatea sechelelor este influentata de
durata intervalului de timp scurs de la debut
pana la initierea tratamentului.
 Alte forme de encefalita au mortalitate diferita -
foarte mare pentru encefalita japoneza si pentru
encefalita ecvestra de est si mai mica (2-20%)
pentru encefalita ecvestra de vest. Encefalita
rabica are mortalitate de 100%.
Profilaxie
 Cel mai bun mod de a preveni encefalita virala
este sa luati masuri de precautie pentru a evita
expunerea la virusii care pot provoca boala.
Incercati sa:
• Practicati o buna igiena! Spalati frecvent si bine
mainile cu apa si sapun, mai ales dupa folosirea
toaletei si inainte si dupa masa;
• Nu impartiti ustensilele, cum ar fi tacamuri si
pahare;
• Respectarea unui mod de viață sănătos
• Educati-va ca si copiii dvs urmeaza aceste
reguli;
• Vaccinati-va! Inainte de calatorie, discutati cu
medicul dumneavoastra despre vaccinarile
recomandate pentru diferite destinatii.
• Persoanele aflate în frupul de risc(arheologii,
padurarii, cei ce activează în zonele forestiere)
necesită îmbrăcaminte de protecție, unguente
antiseprice.
 Profilaxie
 Protejeaza-te de tantari si capuse
 Pentru a reduce expunerea la tantari si capuse:
• Imbraca-te pentru a te proteja. Poarta camasi cu maneci lungi si pantaloni
lungi daca iesi afara cand tantarii sunt cei mai activi, sau daca mergi la iarba
verde, unde capusele sunt frecvente.
• Aplica un repelent pentru tantari. Substantele chimice precum DEET pot fi
aplicate atat pe haine, cat sip e piele. Daca folosesti atat o crema cu
protectie solara, cat si un repelent, aplica mai intai crema pentru soare.
• Foloseste insecticid. Produsele care contin permetrina ucid tantarii si
capusele – acestea pot fi folosite pe haine, corturi sau alte echipamente
exterioare, insa nu si pe fata.
 Bibliografie
 https://www.medlife.ro/glosar-
medical/afectiuni-medicale/encefalita-
cauze-simptome-tratament
 http://www.vaccinologie.ro/encefalita-de-
capuse-tbe/
 https://www.csid.ro/boli-
afectiuni/neurologie/encefalita-13501
 https://www.reginamaria.ro/utile/dictiona
r-de-afectiuni/encefalita793