Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Aşa cum afirmă Dragne A., si Bota A., conceptual de motricitate “nu poate fi
privit în afara conceptului de mişcare, în general, mişcare biologic, în sensul special.
Mişcarea desemnează o ieşire din starea de imobilitate, stabilitate, o schimbare a
poziţiei corpului în spaţiu, în raport cu unele repere fixe.” [2000, pag. 32]
Motricitatea este definită ca exprimând “o însuşire a fiinşei umane înnăscută
şi dobândită de a reacţiona cu ajutorul aparatului locomotor la stimuli externi şi
interni, sub forma unei mişcări.” [2000, pag. 32]
Ontogeneza cuprinde dezvoltarea individuală a organismelor (vegetale sau
animale) cu toate transformările lor de la faza de embrion şi până la moarte. [Verza
E., Verza F., 2000]
Perioada nasterii până la sfârşitul vieţii, privită prin prisma motricităţii,
determinată de procesele de creştere, dezvoltare şi involuţie specifice omului este
punctul de interes major în motricitate.
Astfel, pe baza acestor criterii, avem următoarele etape:
- de la naştere până la vârsta de un an (0-3 luni; 3-6luni; 6-9 luni; 9-12 luni)
- de la 1 la 3 ani
- de la 3 la 6-7 ani,
- de la 7-10 ani,
- de la 10-14 ani,
- de la 14-18 ani,
- vârsta adultă de la 18-65 de ani,
- vârsta senescendenţei, după 65 de ani.
De la naştere la vârsta de 1 an evoluţia motrică a copilului este puternic
influenţată de următorele aspecte: cunoaşterea mediului înconjurător cu
multitudinea de lumini, obiecte, voci, chipuri etc. ce constituie o avalanşă de
informaţii care solicită reacţii de cunoaştere şi adaptare şi care obosesc în foarte
mare măsură. Viaţa copilului la această vârstă este dominată de somn, care la
începutul intervalului însimează un număr de 18-20 de ore pe zi şi care pe măsură ce
trece timpul şi copilul se dezvoltă şi se adaptează condiţiilor de trai, acesta se
diminuează. Tractusurile nervoase nemielizate favorizează iradierea puternică a
influxului nervos care are drept urmare o percepţie difuză a senzaţiilor precum şi o
reacţie motrică imprecisă, necoordonată si mai ales de natură reflexă.
În acest interval de vârstă se disting următoarele etape:
De la 0 la 3 luni sunt evidente mişcările dezordonate ale membrelor şi mişcări
de orientare, copilul normal este capabil să-şi ridice şi să-şi ţină singur capul;
De la 3 la 6 luni, la mişcările se adaugă mişcări de trunchi, tendinţe de rulare
stânga-dreapta, cea mai importantă achiziţie motrică fiind ridicarea în poziţia şezând,
la care se adaugă ţinerea unor obiecte.
De la 6 la 9 luni, copilul se remarcă prin mişcări diverse de trunchi – aplecări,
răsuciri în vederea apucării unor obiecte, la 9 luni încercările de ridicare in picioare
finalizându-se cu posibilitatea realizării poziţiei stând, după trecerea prin stadiile de
târâre, “mers în patru labe”.
Rezumat