Fam.

Enterobacteriaceae
Din punct de vedere al patogenităţii, germenii din această familie se împart în patogeni (Salmonella, Shigella, Yersinia), condiţionat
patogeni (E.coli, Klebsiella, Enterobacter, Proteus, Serratia, Citrobacter) sau lipsiţi de importanţă în patologia umană.
Sunt bacili gram-negativi de dimensiuni medii (0,3-1 x 1-6m ), cu capetele rotunjite, cu dispoziţie în general necaracteristică. Pot fi mobili
(cili peritrichi) sau imobili. Nu sporulează. Majoritatea enterobacteriilor sunt necapsulate. Unele pot avea o capsulă proeminentă
Caractere culturale
Facultativ anaerobe, enterobacteriile sunt nepretenţioase nutritiv. Se dezvoltă cu uşurinţă atât pe mediile uzuale (bulion, geloză, geloză-
sânge), cât şi pe mediile selective lactozate (Mac Conkey, AABTL, ADCL, XLD, Istrati-Meitert), pe care putem diferenţia enterobacteriile
lactozo-pozitive de cele lactozo-negative.
Tulbură uniform mediile lichide (bulionul). Pe medii solide se dezvoltă sub formă de colonii S sau R. Între cele două tipuri pot exista şi
forme intermediare sau uneori colonii mucoase de tip M (Klebsiella, unele tulpini de E.coli). Proteusul prezintă pe unele medii solide
(geloză, geloză-sânge) fenomenul de invazie. (Klebsiella), iar altele (Salmonella, E.coli) pot fi învelite de un material capsular.
Caractere biochimice
Clasificarea enterobacteriilor se bazează pe studiul caracterelor biochimice, ele constituind criterii importante de identificare a genului şi a
speciei.
Enterobacteriile prezintă unele caractere biochimice comune care le permit încadrarea în familia Enterobacteriaceae:
· fermentează glucoza
· reduc nitraţii la nitriţi
· sunt oxidazo-negativi (testul oxidazei permite diferenţierea
enterobacteriilor de alţi bacili gram-negativi).
Unii germeni fermentează lactoza (lactozo-pozitivi, iar alţii nu (lactozo-negativi), fermentarea fiind un criteriu practic de diferenţiere
preliminară. Astfel, utilizarea mediilor selective lactozate, cum este de exemplu mediul Mac Conkey permite diferenţierea germenilor
lactozo-pozitivi (E.coli, Klebsiella, Enterobacter, Citrobacter, Serratia etc.) care formează colonii roşii pe acest mediu, de cei lactozo-
negativi (Salmonella, Shigella, Proteus, Yersinia) care formează colonii transparente.
Structura antigenică
Clasificarea antigenică a enterobacteriilor se bazează pe trei grupe majore de antigene:
a) Antigenul somatic O (polizaharidul O) face parte din structura lipopolizaharidului (LPZ) din peretele celular. Sunt antigene cu specificitate
de grup - împart genul în grupe. Cu anticorpii omologi aglutinează granular (grunji mici, care nu dispar la agitare).
b) Antigenele flagelare H, prezente la bacteriile mobile sunt de natură proteică, pot prezenta variaţii. Variaţia antigenelor H este cunoscută
sub denumirea de variaţie de fază. La antigenele H se descriu astfel două faze: specifică (H1) şi nespecifică (H2).
Sunt antigene cu specificitate de tip care împart grupele în tipuri. Cu anticorpii omologi formează aglutinate floconoase, care dispar la
agitare.
c) Antigenul capsular K este de natură polizaharidică sau proteică şi este prezent numai la unele enterobacterii (Klebsiella).
La Salmonella typhi, Salmonella paratyphi C şi Salmonella dublin acest antigen de suprafaţă se numeşte AgVi.
Studiul antigenic bazat pe determinarea antigenelor somatice O, capsulare K şi flagelare H permite încadrarea bacteriilor aparţinând unui gen
în specii sau serotipuri. Tipizarea serologică se efectuează în mod obişnuit în reacţia de aglutinare pe lamă. În prima etapă se execută reacţia
de aglutinare cu seruri polivalente, apoi cu seruri monovalente
Semnificaţie clinică
 Enterobacteriile sunt germeni responsabili de producerea a numeroase infecţii intestinale şi extraintestinale. Foarte rar pot apărea infecţii
generalizate pe un fond de rezistenţă scăzută a organismului.
 Enterobacteriile reprezintă 80% din totalitatea bacililor gram-negativi izolaţi şi peste 50% din totalul germenilor izolaţi. De asemenea,
sunt implicate în etiologia a 30-35% din septicemii, în peste 70% din infecţiile urinare şi în majoritatea toxiinfecţiilor alimentare. Sunt
cauza frecventă a infecţiilor nosocomiale.
 Germenii care produc infecţiile extraintestinale sunt E.coli, unele specii de Klebsiella, Proteus, Enterobacter şi Serratia. Patogenii
enterici sunt Salmonella, Shigella, E.coli, Yersinia, mai rar Citrobacter, Proteus, Klebsiella, Enterobacter şi Serratia, implicaţia acestora
din urmă în infecţiile intestinale fiind discutabilă.
 Sursa de germeni este reprezentată de un rezervor animal (infecţiile cu Salmonella), un purtător uman (Shigella, Salmonella typhi) sau
flora oportunistă a organismului (E.coli etc.).
 Semnificaţia clinică, în cazul evidenţierii unor enterobacterii în probele biologice, ţine cont de natura produsului patologic şi de habitatul
normal al germenilor. Astfel, prezenţa germenilor în probe natural sterile sau în alte zone decât habitatul lor normal, permite implicarea
lor etiologică. În cazul produselor normal contaminate se ia în considerare numărul bacteriilor observate, importanţa reacţiei celulare
inflamatorii şi se determină caracterul de patogenitate al germenului.
 Izolarea unor enterobacterii înalt patogene (Salmonella, Shigella, Yersinia pestis) din produsele patologice are întotdeauna semnificaţie
patologică (bolnav sau purtător sănătos).

SALMONELLA

Face parte din familia Enterobacteriaceae. Este un enterobacteriaceu patogen.

Din punct de vedere patogenetic sunt împărţite în două mari categorii:
 agenţi ai febrelor tifoide: S.typhi, S.paratyphi A, B, C, care au habitat exclusiv uman,
 agenţii toxiinfecţiilor alimentare (salmoneloze): S.typhimurium, S.enteritidis, S.choleraesuis, etc, care habitează în intestinul animalelor.
Toate tipurile serologice sunt actualmente cuprinse în schema Kaufmann-White. Speciile majore, importante în patologia umană includ toate
speciile enumerate anterior.
S. enteritidis este subclasificat în peste 1700 de serotipuri pe baza structurii antigenice.
Habitat Sunt foarte răspândite în natură. Habitatul natural al salmonelelor este intestinul animalelor (în special al păsărilor) şi al omului.
Salmonella typhi are habitat exclusiv uman, omul bolnav sau purtător sănătos fiind rezervorul de bacili tifici. Ele nu sunt considerate
niciodată ca făcând parte din flora normală a intestinului. Izolarea salmonelelor din intestinul uman are întotdeauna senificaţie patologică.
Diagnostic de laborator Recoltarea produselor patologice;
In febra tifoida se recolteaza;
 Sange pentru hemocultura in prima sapt. De boala
 Urina pentru Urocultura in saptamana intai
 Materiifecale pentru Coprocultura in saptamana II- III de boala.
In toxiinfectii alimentare se recolteaza: Materii fecale, Probe alimentare,
Izolare - Se face pe medii selective
 pentru coprocultura insamantatrea se face pe mediul ADCL si in paralel pe mediul lichid Muller-Kaufman sau bulion cu selenit acid de
sodiu.
 Mediile se termostateaza 20 de ore la 37 0 C, dupa care din mediile lichide se fac treceri pe un mediu selectiv Istrate Meitert sau mediul
Hektoen.
Identificare
Proprietati morfotinctoriale - Sunt bacili gram negativi, mobili
Proprietati de cultura:
 Colonii lactozo negative, de tip S, uneori cu centru negru
 Proprietati biochimice:
 TSI: fermenteaza glucoza cu producere de gaz, produce H2S, nu fermenteaza lactoza si zaharoza.
 MIU: este mobila, indol negativa, ureazo negativa
 Citrat: consuma citratul
Proprietati antigenice - Antigenele O, K,H se pun in evidenta prin reactii de aglutinare pe lama si in tuburi cu seruri polivalente si deruri de
grup di tip.
Diagnostic indirect ; Reactia Widal; Evidentiaza titrul de anticorpi in serul bolnavului de febra tifoida sau febra paratifoida A si B.
 Este o reactie de aglutinare in tuburi.

SCHIGELLA
Proprietăţi generale
 Germenii din genul Shigella sunt agenţii etiologici ai dizenteriei bacteriene
 Imobile; nu prezintă antigen flagelar "H"
 Nu fermentează lactoza din mediul agar MacConkey (o excepţie este S. sonnei care fermentează lactoza tardiv)
 Nu produc gaz prin fermentarea carbohidraţilor
 Nu produc H2S din tiosulfat
Clasificare
 Speciile genului Shigella au fost clasificate în concordanţă cu diferenţele prezentate în structura antigenului somatic "O".
 a. Grupul A (S. dysenteriae cu 10 serotipuri): tipul1(Sh.shiga), tipul2(Sh.schmitzi), tipurile 3-7(S.Large-Sachs), tipurile 8,9,10.
 b. Grupul B (S. flexneri cu 6 serotipuri): tipul1(1a,1b), 2(2a,2b), 3(3a,3b,3c), 4(4a,4b),5,6,7, x, y.
 c. Grupul C (S. boydii cu 15 serotipuri)-
 d. Grupul D (S. sonnei cu un unic serotip)
Habitat - Sunt bacterii înalt patogene specifice tubului digestiv al omului. Nu se întâlnesc la alte specii animale. Sunt agenţi ai dizenteriei
bacteriene. Transmiterea se realizează pe cale fecal-orală, sursa de infecţie fiind reprezentată de bolnavi şi purtătorii sănătoşi de germeni.
Dizenteria este caracterizată prin crampe abdominale severe şi pasaje frecvente şi dureroase a unui volum mic de materii fecale conţinând
sânge şi mucus, tenesme, un sindrom infecţios sever, însoţit de semne neurologice, în cursul cărora hemoculturile rămân de regulă negative.
În formele grave se constată o deshidratare severă.
Diagnostic de laborator Recoltare
 Se recolteaza materii fecale din scaun emis spontan din zonele cu mus, sange.
 Recoltare cu sonda Nelaton , Recoltare cu tampon rectal la copii
Examen microscopic direct
 Informatii orientative;
 Bacili G-, hematii si leucocite
Izolare Insamantarea se face pe medii selective: Leifson ( ADCL), Shigella-Salmonella, Istrate-Meitert
Identificare
Proprietati morfotinctoriale: Bacili Gram -, imobili, fara capsula
Proprietati de cultura: Colonii mici, fine, translucide, convexe, semitransparente, in culoarea mediului.Lactozo negative pe mediile cu
indicator de ph.
Proprietati biochimice
 TSI:Fermenteaza glucoza, nu fermenteaza lactoza si zaharoza
 MIU Imobile, ureazo negative, indol negative
 Citrat: nu cresc pe citrat
Structura antigenica: se face identificare de grup si tip Prin reactii de aglutinare cu seruri specifice
Antibiograma obligatorie