Dispozitive de stocare a datelor

Un alt tip de memorie este memoria externă, numită și memoria secundară. Memoria secundară
păstrează programele și datele pentru a putea fi utilizate ulterior, deoarece este o memorie
nevolatilă (nu se șterge la închiderea calculatorului).

Unități de măsură a memoriei

Înainte de a discuta despre tipurile de memorii externe, trebuie să vedem cum putem compara
capacitatea acestora. De aceea, prezentăm în cele ce urmează unitățile de măsură ale memoriei,
multiplii byteului sau octet-ului, construiți pe baza multiplilor lui 2.

Cea mai mică unitate de măsură a informației este bit-ul. El memorează una dintre cifrele 0 sau 1,
corespunzând celor două stări ale unui circuit electric, închis sau deschis.

Alte unități de măsură ale memoriei sunt:

1 byte (1 B) sau octet = 8 biți

1 kylobyte (1 KB) = 210 bytes = 1024 bytes
1 megabyte (1 MB) = 210 KB = 1024 KB
1 gigabyte (1 GB) = 210 MB = 1024 MB
1 terabyte (1 TB) = 210 GB = 1024 GB
1 petabyte (1 PB) = 210 TB = 1024 TB
1 exabyte (1 EB) = 210 PB = 1024 PB
1 zettabyte (1 ZB) = 210 EB = 1024 EB
1 yottabyte (1 YB) = 210 ZB = 1024 ZB

Dispozitive de stocare a datelor

În funcție de tehnologia de memorare a datelor, aceste dispozitive se împart în:

A. Dispozitive magnetice
Stocarea datelor se face pe un mediu/o suprafață magnetizată. Aceste dispozitive folosesc
electromagnetismul pentru a memora și citi datele.

Din această categorie de memorii fac parte:

 Hard diskul (HDD)

Acesta este compus din mai multe discuri suprapuse, numite platane, care sunt
rotite în permanență. Informația este citită/scrisă cu ajutorul unor capete de
citire/scriere.

Hard disk-urile au, în general, capacități mari de memorie (câteva sute de

gigabytes sau chiar câțiva terabytes).

 Discheta (Floppy disk)

Este un dispozitiv care era foarte uzual acum câțiva ani, însă în prezent a cam
dispărut.

Dischetele erau formate dintr-un disc magnetic, ușor flexibil, având cam același
mod de funcționare ca și hard diskul, dar de capacitate și viteză mult mai mici.
Capacitatea unei dischete era de aproximativ 1,4 MB. Aceste dispozitive erau
ușor de transportat, fiind utilizate pentru transferul datelor și al programelor,
 însă se defectau foarte ușor, existând riscul de a pierde toate informațiile
memorate.

Pentru citirea/scrierea datelor pe dischete se foloseau niște dispozitive

speciale, numite unități de dischetă.

B. Dispozitive optice
Dispozitivele optice de memorie stochează informația pe discuri și o citesc cu ajutorul unui laser,
prin observarea reflexiei. În prezent sunt folosite următoarele tipuri de discuri optice:

 CD-urile (Compact Disc)

– pot stoca până la 80 de minute de date în format audio necomprimate
(700 MB de date).

Un CD este alcătuit dintr-un plastic policarbonat, acoperit cu un strat

subțire de aluminiu. Metalul este protejat, prin aplicarea unui strat de lac
direct pe suprafața reflexivă.

 DVD-urile (Digital Video Disc)

– au aceleași dimensiuni ca și compact discurile, dar sunt capabile să stocheze aproape de 7 ori mai
multă informație.

 Blu-ray Diskurile
– au fost proiectate pentru a înlocui formatul DVD. Au aceeași formă și mărime ca un CD sau un
DVD, cu 25 GB pe strat și două straturi (în total 50 GB). Fiind mult mai sensibile la zgârieturi,
acestea au fost introduse în învelișuri speciale.

Toate aceste unități optice sunt sensibile la deteriorări, atât din cauza folosirii normale, cât și din
cauza expunerii la mediul înconjurător. Zgârieturile pot fi reparate prin reumplerea lor cu un plastic
refractant asemănător sau prin netezire.

În funcție de modul de inscripționare, există variante ale acestor unități și anume:

 CD, CD-ROM, DVD, BD-ROM: sunt dispozitive doar de citire (Read Only Memory);

 CD-R, DVD-R, DVD+R, BD-R: pot fi inscripționate o singură dată, folosind un dispozitiv
special (CD-Writer, DVD-Writer sau BDWriter);

 CD-RW, DVD-RW, DVD+RW, DVD-RAM, BD-RE: pot fi inscripționate de mai multe ori și
se poate șterge informația de pe ele. Citirea este rapidă, însă inscripționarea este mult mai
lentă decât la celelalte unități.

C. Dispozitive folosind semiconductori

Aceste memorii utilizează circuitele integrate, bazate pe semi conduc tori, pentru a stoca informații.

Se cunosc mai multe tipuri de astfel de memorii:

 Memoriile flash (stick-urile de memorie, cardurile de memorie)

— foarte populare în prezent, utilizate pentru memorarea și transferul
datelor între calculatoare.
  SSD-urile (Solid State Drive)
— sunt discuri cu viteze foarte mari, care au început să înlocuiască hard
diskurile la laptopurile și calculatoarele mai noi.