Liceul Tehnologic „Gh. K.

Constantinescu” Braila

Proiect
Pentru certificarea competentelor profesionale Nivel 5
Certificarea: Maistru agronom

Absolvent : Profesor indrumator:

Pesceanu Ionel Prof. ing. Serban Constanta

2016
 Liceul Tehnologic „Gh. K. Constantinescu” Braila

Proiect

Tehnologia de cultivare a orzului

Absolvent : Profesor indrumator:

Pesceanu Ionel Prof. ing. Serban Constanta

2016
 Cuprins

Argument

CAPITOLUL I. INTRODUCERE
1.1 Importanta culurii orzului in Romania
1.2 Origine.Sistematica.Soiuri
1.3 Compozitia chimica

CAPITOLUL II. BIOLOGIA SI ECOLOGIA

2.1 Biologia orzului
2.2 Ecologia orzului

CAPITOLUL III. ASPECTE PRIVIND TEHNOLOGIA DE

CULTIVARE A ORZULUI
3.1 Rotatia
3.2 Fertilizare
3.3Lucrarile solului
3.4 Samanta si semanatul
3.5 Lucrarile de ingrijire
3.5.1 Combaterea buruienilor
3.5.2 Combaterea bolilor foliare
3.5.2.1 Viroze
3.5.2.2 Micoze
3.6 Combaterea daunatorilor
3.7 Irigarea
3.8 Recoltarea
CONCLUZII SI RECOMANDARI
BIBLIOGRAFIE
 ARGUMENT
Orzul se numara printre cele mai vechi plante luate in cultura. Sunt
mentiuni ca orzul s-a cultivat din epoca de piatra, o data cu primele inceputuri
ale agriculturii. Orzul se cultiva in primul rand pentru boabele sale care se
intrebuinteazape scara larga in furajarea animalelor si industria berii. In unele
regiuni ale globului (marile altitudini populate, zone reci sau semiaride, unde
graul nu este adaptat) , boabele de orz reprezinta principala planta alimentara
din aceste regiuni.

Orzul este folosit in alimentatia omului sub forma de arpacas, crupele

obtinute din boabe de orz prin perlare se folosesc la prepararea supelor si
sosurilor, iar macinate se folosescin hrana sugarilor si la prepararea unor
specialitati.

Boabele de orz reprezinta un furaj concentrat foarte bun pentru animalele

puse la ingrasat, cele producatoare de lapte si animale tinere. Paiele de orz
depasescvaloarea nutritiva a celor de grau,ovaz si secara, fiind folositee ca un
bun nutret fibros.

Coltii (germenii de malt) si borhotul de bere au o buna valoare furajera,

contribuind la stimularea productiei de lapte a vacilor.

In conditiile din tara noastra, cerealele paioase de toamna sunt frecvent

atacate pe toata perioada de vegetatie, de un complex de boli si daunatori.
Atacul acestora, inceput adesea inca din perioada de germinare-rasarire, poate
cauza pagube importante exploatatiilor agricole. Din aceste considerente,
actiunile de protectia plantelor prezinta un interes major, uneori chiar
determinant, privind infiintarea culturii sau obtinerea recoltei, ceea ce impune
cunoasterea de catre toate persoanele implicate si in primul rand de catre
producatorii agricoli, a organismelor daunatoare si a factorilor care le
influenteaza negativ evolutia.

Avand in vedere ca la majoritatea culturilor, numeroase organisme

daunatoare se transmit prin samanta si sol, iar atacul acestora se manifesta
uneori imediat dupa semanat, determinand pagube insemnate, inclusiv
compromiterea infiintarii culturii respective, se impune adoptarea unui sistem
complex de masuri care in multe situatii se bazeaza pe tratarea semintelor.
 CAPITOLUL I INTRODUCERE

1.1 Importanta culturii orzului in Romania

Orzul este printre cele mai vechi plante cultivate, fiind cultivat in primul
rand pentru boabele sale care au multiple intrebuinţari: alimentaţia omului,
furajarea animalelor şi industrie.

Orzul deţine un rol important in alimentaţia oamenilor in zonele reci sau

semiaride unde graul nu este adaptat. Painea sau faina de orz este sfaramicioasa,
necrescuta, greu digestibila, datorita lipsei glutenului. Orzul este folosit in
alimentaţia omului insa sub forma de arpacaş, surogat de cafea. Boabele de orz
macinate se folosesc in hrana sugarilor şi la prepararea unor specialitaţi.

Orzul are intrebuinţari şi in industria berii,”colţul de malţ” fiind obţinut din

orz. In procesul de germinaţie a boabelor de orz in germeni apar enzimele alfa şi
beta amilaza (in cantitate mai mare decat la grau şi secara) care participa la
procesul de hidrolizare a amidonului in glucide simple fermentescibile.

Boabele de orz pot fi folosite ca materie prima şi in industria alcoolului,

dextrinei şi glucozei, etc.

Orzul este folosit pe scara larga şi in furajarea animalelor, boabele sunt un

furaj foarte concentrat pentru animalele puse la ingraşat, cele producatoare de
lapte, tot in furajare sunt folosite şi taraţele.

Paiele de orz ca produs secundar, au valoare nutritiva mai mare decit a

celor de grau, ovaz şi secara, fiind un bun nutreţ fibros. Orzul poate fi folosit şi
ca siloz, masa verde, fan..

1.2 Origine. Sistematica. Soiuri.

Originea
Centrele genice ale orzului (dupa VAVILOV, 1928) sunt urmatoarele:
- Centrul est-asiatic (din Tibet pana in Japonia), unde s-au format orzurile
cu 6 randuri, aristate, cu bobul imbracat, orzul mutic sau cu arista trifurcata
şi orzul golaş (care in zonele inalte este cereala panificabila).
- Centrul vest-asiatic (Orientul Apropiat), unde s-au format in primul rand
orzurile cu 2 randuri. Aici se afla raspandit orzul salbatic cu 2 randuri
 (H.spontaneum).
- Centrul african (etiopian), unde se intalneşte o mare variabilitate de
forme cu 6 randuri, cu 2 randuri şi intermediare şi de culori diferite a
spicelor şi boabelor.

Sistematica

Orzul cuprinde 4 convarietaţi :

-hexastichon, la fiecare calcai al rahisului sunt 3 spiculeţe dintre care

toate fertile, la aceasta convarietate cele cu spicul lax au aspect de 4 randuri,
iar cele cu spicul dens de 6 randuri.

-distichon, la fiecare calcai al rahisului sunt 3 spiculeţe dintre care numai

cel din mijloc este fertil.

-intermedium, cu spiculeţele centrale fertile, iar cele laterale total sau

parţial sterile.

-deficiens, cu spiculeţele centrale fertile iar cele laterale incomplete şi

sterile, de obicei reduse la prezenţa glumelor.

Soiuri

Soiurile admise pentru cultivare pe teritoriul Romaniei conform

Catalogului oficial al soiurilor de plante de cultura pentru anul 2015 au fost
urmatoarele: Ametist, Cardinal, Smarald, Univers, Amical, Maresal etc.

Toate soiurile de orz de toamna se caracterizeaza prin capacitate de

producţie foarte ridicata (8-9 t/ha), rezistenţa satisfacatoare la iernare şi
precocitate.

1.3 Compozitia chimica

Boabele de orz conţin proteine 11-14 %, amidon 55-60 % iar boabele de

orzoaica conţin proteine 9,5-13 %, amidon 57-62 %, grasimi 2-3 %.

Boabele de orz nu se deosebesc prea mult de cele de grau, au insa un

conţinut mai mare de celuloza datorita plevelor care imbraca bobul, boabele
de orz nu conţin caroten şi vitamina D, au insa o cantitate mai mica de grasimi
decat porumbul şi ovazul.
 Calitatea orzului se apreciaza in funcţie de utilizari, astfel orzul furajer
trebuie sa aiba boabele bogate in proteine, substanţe extractive neazotate şi
grasimi, iar celuloza sa fie in proporţie mai redusa, ca valoare nutritiva orzul
este superior porumbului, conţinand in cantitate mai mare aminoacizii lizina şi
triptofan.

Orzul pentru bere trebuie sa aiba un conţinut scazut de proteina (10 -12
%), deoarece acestea ingreuneaza limpezirea berii, un conţinut mare de
amidon. Aceste condiţii sunt indeplinite mai bine de orzoaica deoarece ea are
boabele mai uniforme.

Conţinutul in substanţe proteice al boabelor de orz şi orzoaica este insa

influenţat de factorii de vegetaţie şi de particularitaţile anilor de cultura.

Condiţiile climatice ale ţarii noastre sunt mai puţin favorabile obţinerii
unui orz de bere sarac in substanţe proteice şi bogat in amidon decat condiţiile
din partea centrala şi de nord a Europei.

CAPITOLUL II BIOLOGIA SI ECOLOGIA

BIOLOGIA

Germinaţia la orz este bipolara, temperatura minima de germinatie fiind

de 3-4 °C, cea optima 20°C iar cea maxima 28-30°C.

Fig.1 Germinatia bobului de orz

La germinare formeaza 5-8 radacini embrionare, care ajung la 15-30 cm

in sol fiind active mult timp dupa apariţia radacinilor coronare.
Radacinile coronare se raspandesc pana la 25 cm adancime, dar pot ajunge si
pana la 60-100 cm. Radacinile coronare patrund in sol pana la 60 sau chiar 100
cm (in diametru ocupa circa 90 cm), insa cea mai mare parte se raspandesc pana
la 25 cm adancime. Sistemul radicular al orzului este mairedus decat al graului,
secarei sau ovazului şi cu putere mai slaba desolubilizare şi absorbţie a
substanţelor nutritive din sol. La infraţire, fiecare „frate” formeaza radacini
proprii, ca şi la grau, secara şi ovaz

Sistemul radicular la orz are o putere mai mica de solubilizare şi absorbţie

a elementelor nutritive din sol.

Capaciatatea de infraţire este mai mare decat la grau, secara sau ovaz,
infraţirea incepe dupa apariţia frunzei a treia a şi decurge bine la temperaturi de
8-12°C şi la o umiditate a solului de 60-80% din capacitatea de camp.

Fig. 2 Schema infraţirii cerealelor: a1a2 - fraţi de ordinul

b1b2b3b4 - fraţi de ordinul II

Tulpina are 5 - 7 internodii, mai scurte cele bazale, influenţand rezistenţa

la cadere, inalţimea tulpinii este de 50 - 100 cm.
Frunzele sunt dispuse altern, cate una la fiecare nod, avand limbul de 22
-35 cm lungime şi l - 1,2 cm laţime. Ligula este redusa, iar urechiuşele foarte
bine dezvoltate, inconjurand tulpina pe circa jumatate din circumferinţa.
Inflorescenţa la orz este un spic, avand la fiecare calcai al rahisului trei
spiculeţe uniflore (tripleta). La orzul cu şase randuri sunt fertile toate trei
spiculeţele; la cel cu doua randuri, numai spiculeţul central din tripleta.
Rahisul poate avea 5-12 cm. Numarul de boabe in spic variaza intre 25 –
60 (orzul cu şase randuri) şi intre 15-30 (orzul doua randuri). Spicele de la orz
pot fi aristate, mutice sau cu arista trifurcata.
 Primordiile inflorescenţei apar inca din primavara, cand se face
diferenţierea spiculeţelor şi organelor florale, continuand treptat toate
etapele de organogeneza.

Impaierea incepe cand primordiile spicului sunt la circa 5 cm faţa de

nivelul solului. Pentru formarea spicului orzul de toamna trebuie sa parcurga
vernalizarea (35-45 zile la temperaturi de 1-3°C). La formele ’’umblatoare’’
vernalizarea se face in timp mai scurt (15-20 zile la 2-4°C) putandu-se face
primavara. La formele de primavara durata vernalizarii este 10-15 zile la
temperaturi 3-5°C.

Inflorirea-se petrece in timpul inspicarii, primele care infloresc sunt

spiculetele de la mijlocul spicului, polenizarea se face inaintea de deschiderea
florii,fiind o planta autogama.

Formarea boabelor incepe imediat dupa ce a avut loc fecundarea,

perioada de vegetaţie este de 250-270 zile, orzul ajunge la maturitate cu 7-10
zile inaintea graului, perioada de vegetaţie pentru orzul şi orzoaica de primavara
este de 90 zile.

Fructul este o cariopsa, imbracata (concrescuta) in palee, rar golaşa, cu

MMB 25 -50 g (mai mare la orzoaica decat la orz), iar procentul de pleve 7-
15%. Plevele se desprind numai prin metode chimice (tratat cu acid
sulfuric sau soluţie amoniacala), deoarece sunt concrescute pe fruct. O
particularitate anatomica a orzului este faptul ca are trei straturi cu aleurona.
Perioada de vegetaţie activa a orzului de toamna este de 100 - 120 zile, iar
de la semanat 250 - 270 zile (se coace cu 7 - 10 zile inaintea graului de toamna).
Orzul şi orzoaica de primavara au perioada de vegetaţie de 90 - 120 zile
(orzoaica de primavara este mai tardiva cu cateva zile ca orzul de primavara).

ECOLOGIA

Cerinţele faţa de clima ale orzului sunt in general mai reduse decat la
grau, orzoaica se cultiva in zone mai umede şi racoroase, in aceste zone
conţinutul de proteina este mai scazut in schimb creşte conţinutul in amidon,
orzul de iarna este mai sensibil la iernare decat graul sau secara, rezista la
temperaturi de -15°C la nivelul nodului de infraţire, sub stratul de zapada rezista
la temperaturi de -28 - 30°C si este sensibil la ger daca nu a fost bine calit.
Suma gradelor de temperatura la orzul de toamna este 1700 - 2 100°C iar
pentru orzoaica de 1000-1300 °C.
 Faţa de umiditate orzul are cerinţe reduse avand coeficientul de
transpiraţie 300-400. Perioadele critice pentru apa sunt de la formarea paiului şi
pana la inspicare.

Cerinţele faţa de sol ale orzului sunt mai mari decat la grau deoarece
sistemul radicular al orzului se caracterizeaza printr-o capacitate de solubilizare
şi de absorbţie a elementelor nutritive mai redusa. Orzul cere soluri permeabile,
cu textura mijlocie, cu pH = 6,5-7,5 , fertile cele mai potrivite sunt
cernoziomurile si solurile aluviale solificate.

Orzoaica este mai pretentioasa fata de sol decat orzul, ea se poate cultiva
pe un sol cu pH cuprins intre 5,0-7,5.

Solurile saraturate, prea usoare sau prea grele, nu sunt indicate pentru
cultura de orz şi orzoaica.

Zonele ecologice pentru cultura orzului de toamna :

Orzul prefera terenuri plane sau uşoro ndulate, de tip cernoziom sau
aluviuni,cu regim termic şi precipitaţii favorabile.

Zone foarte favorabile sunt: Campia de Vest, sudul Campiei Romane,

Estul Baraganului şi S – E Dobrogei, precum şi pantele domoale din Campia
Jijiei.
Zona favorabila este invecinata cu precedenta, dar include şi mari
suprafeţe in Campia Transilvaniei.

Puţin favorabile sunt zonele cu terenuri nisipoase (Oltenia, Campia de N–

V) saraturate şi cele excesiv de umede (din Vestul şi N–E Munteniei), soluri
puternic acide, neamendamentate, puternic erodate (Moldova şi nordul
Dobrogei) şi regiuni cu temperaturi mai scazute din Nordul şi S–E Transilvaniei
şi Nordul Moldovei.
 Fig.3 Zonele de favorabilitate pentru cultura orzului

In zonele de campie nu temperaturile scazute influenţeaza semnificativ

nivelul recoltelor (frecvenţa acestei cauze este de maximum 5 – 8%, deci o data
la 15 – 20 de ani). Neajunsul cel mai mare il constituie caracterul secetos al
toamnelor, care ingreuneaza pregatirea terenului, semanatul şi, deci, rasarirea
orzului. Frecvenţa toamnelor secetoase din intervalul de 10 ani sunt: 2 - 3 ani in
Vest, 3 - 4 ani in Campia Transilvaniei şi 4 - 6 ani in Sudul şi mai ales in S–E
ţarii.
 CAPITOLUL III ASPECTE PRIVIND TEHNOLOGIA

3.1 Rotatia

In stabilirea plantei premergatoare se au in vedere forma de orz cultivata

şi scopul culturii.

Respectarea unei rotaţii corespunzatoare la orz, fara cheltuieli

suplimentare, asigura sporuri de producţie de circa 20 %.
Orzul de toamna are cerinţe asemanatoare cu ale graului de toamna faţa de
planta premergatoare. Pentru a intra in condiţii bune in iarna, trebuie sa revina
dupa plante care elibereaza terenul timpuriu (in prima parte a verii). Cele mai
bune premergatoare pentru orzuI de toamna sunt: leguminoasele anuale şi
perene, borceagurile, rapiţa, inul pentru fibre şi cel de samanţa. Pentru orzoaica
de toamna, cu excepţia leguminoaselor, sunt indicate aceleaşi premergatoare ca
şi pentru orzul de toamna.
Dupa orz si orzoaica de toamna, deoarece elibereaza terenul foarte devreme
(decada a 2-a a lunii iunie), se pot insamanţa culturi duble pentru furaj(porumb,
sorg) sau pentru boabe (soia, fasole). Succesul acestor culturi este asigurat daca
se seamana in prima parte a lunii iulie şi solul are umiditate suficienta (din ploi
sau irigare).
In cultura de orz se obişnuieşte sa se insamanţeze trifoi in „cultura
ascunsa”. Nu se recomanda aceasta in cultura orzoaicei pentru bere, deoarece
trifoiul provoaca greutaţi la recoltare, determinand caderea plantelor şi se
depreciaza insuşirile tehnologice ale boabelor.

3.2 Fertilizarea

Consumul specific la orz este apropiat de cel al graului pentru o tona de

boabe şi paiele aferente orzul consuma 24-29 kg N,11-13 kg P 2O5,21-28 kg
K2O. Orzul nu valorifica eficient gunoiul de grajd de aceea in fertilizarea
culturii de orz şi orzoaica se aplica ingrasaminte chimice.

Fertilizarea cu azot

La soiurile de orz de toamna care au rezultate satisfacatoare la cadere şi

boli foliare se administreaza 90-100 kg N/ha, iar aceasta doza se corecteaza in
funcţie de fertilitatea solului şi planta premergatoare, acesta doza de N scade la
orz 60 kg/ha şi la orzoaica 40 kg/ha şi creşte la 162 kg/ha dupa premergatoare
tarzii.

La orzoaica de toamna dozele de N se reduc cu cca 30 % faţa de orz. In

culturile orzului de toamna azotul se aplica fracţionat 1/3 la pregatirea patului
germinativ sau concomitent cu semanatul şi 2/3 la desprimavarare. Azotul dat
toamna este folosit pentru infraţit, plantele de orz trebuie sa formeze din toamna
3-4 fraţi. La orzoaica de primavara dozele de azot se ridica la 60-70 kg/ha dupa
plantele premergatoare la care nu s-au folosit ingraşaminte organice.

Pentru orzoaica de primavara trebuiesc luate masuri speciale in folosirea

azotului pentru a impiedica imbogaţirea bobului in substanţe proteice.Toata
cantitatea de azot se administreaza la pregatirea patului germinativ.

Ingrasamintele cu azot pot fi administrate in cantitati mici si odata cu

erbicidarea sau tratamentele de combatere a bolilor si daunatorilor (sub forma
de ingrasaminte foliare).

Aplicarea ingrasamintelor foliare se face prin 1-2 tratamente cu produse

ce contin N, P, K in raporturi egale: KRISTALON 18-18-18, NUTRILEAF 20-
20-20, NITROPHOSKA 20-19-19, POLYFEED 19-19-19.

Fertilizarea cu fosfor - se administreaza sub aratura şi se considera ca

pentru orz un sol bine aprovizionat cu P este un sol cu un conţinut 8-10 mg
P2O5 /100g sol uscat, daca in urma cartarii agrochimice solul nu se icadreaza
intre aceste limite pentru fiecare miligram de P lipsa se aplica 17 kg P2O5.

Fertilizarea cu potasiu - fertilizarea se face in funcţie de conţinutul in K

al solului, astfel ca la un conţinut sub 15 mg K2O/100 g sol uscat se
administreaza 80-100 kg K2O/ha. Aplicarea ingraşamantului cu K trebuie sa se
faca la orzoaica pentru bere şi mai ales la orzoaica de primavara, care se cultiva
in zone mai reci, pe soluri cu o fertilitate redusa. Prin aplicarea ingraşamintelor
cu K nu se realizeaza neaparat un spor de recolta, ci efectul se manifesta in
calitatea producţiei, deoarece K este un element cu un rol determinant in
acumularea in bob a hidraţilor de carbon.

Aplicarea ingraşamintelor foliare contribuie la dezvoltarea elementelor

productivitaţii,mai ales a elementelor productivitaţii spicului. Se efectueaza 1-2
administrari cu ingraşaminte foliare, la inceputul alungirii paiului şi in faza de
burduf-inspicat.
 Sunt recomandate ingraşamintele foliare cu raportul egale intre N:P:K, de
tipul: Kristalon 18-18-18, Nutrileaf 20-20-20, Nitrophoska 20-19-19, Polyfeed
19-19-19 etc. Fertilizarea foliara trebuie asociata cu combaterea chimica a
buruienilor, combaterea bolilorfoliare sau a daunatorilor. Ca şi in cazul graului,
fertilizarea foliara nu inlocuieşte fertilizarea de baza, ci doar o
completeaza, atat cu macroelemente (N, P, K) cat mai ales cu microelemente.
Aplicarea infraşamintelor organice. Gunoiul de grajd nu este valorificat
economic de orz şi orzoaica, fiind recomandat sa se aplice plantei
premergatoare.
Aplicarea amendamentelor. Pe solurile acide, aplicarea amendamentelor
calacaroase este necesara atat pentru orz cat şi pentru orzoaica. Se recomanda sa
se aplice 3-6 t/ha de amendamente calcaroase, de preferinţa plantei
premergatoare orzului, odata la 6-7 ani, incorporate sub aratura.

3.3 Lucrarile solului

Pregatirea terenului pentru cultura de orz creeaza probleme datorita

timpului scurt ramas de la recoltarea plantei premergatoare şi pana la semanat, a
condiţiilor meteorologice dificile şi anume seceta de la sfarşitul verii şi
inceputul toamnei, dar şi a suprafeţelor mari care trebuie pregatite şi semanate
intr-un interval scurt de timp.

Orzul cere un sol afanat pe circa 20 cm adancime, cu suprafaţa marunţita

si fara bulgari. Solul trebuie sa fie aşezat, nivelat, fara resturi vegetale pentru a
permite semanatul in bune condiţii. Lucrarile solului pentru cultura de orz de
toamna se efectueaza diferenţiat in funcţie de zona de cultura dar in primul rand
in funcţie de planta premergatoare.

a)Lucrarile solului dupa premergatoarele timpurii

a.1)Dezmiriştea- trebuie efectuata imediat dupa eliberarea terenului (cel

mult 1-2 zile intarziere) prin care se face marunţirea resturilor vegetale,
amestecarea lor cu solul, afanarea stratului superficial al solului pentru a
impiedica pierderea apei prin evapotranspiraţie, distrugerea buruienilor şi se
creeaza condiţii favorabile ca aceste buruieni sa germineze şi apoi la lucrarile
ulterioare acestea sa fie distruse.

a.2)Aratura se executa la adancimea de 20-22 cm, lucrarea se face cu

plugul in agregat cu grapa stelata. In situaţia in care aratul se face mai tarziu are
loc imburuienarea, pierderea umiditaţii solului care nu mai este protejat de
plante, solul de usuca excesiv şi nu se mai poate ara, orice intarziere duce la o
scadere progresiva de recolta. De exemplu in urma cercetarilor s-a constatat ca
aratura facuta la sfarşitul lunii iunie, determina un spor de boabe de 118 kg/ha,
la sfarşitul lunii iulie 71,6 kg/ha, la sfarşitul lunii august de 53 kg/ha iar la
sfarşitul lunii septembrie 14,4 kg/ha. Daca aratura nu se face imediat deoarece
solul este prea uscat, atunci se face o lucrare cu grapa cu discuri şi se aşteapta
precipitaţii care sa imbunataţeasca condiţiile de umiditate din sol şi sa permita
o aratura de calitate.Orzul nu cere araturi adanci astfel ca pe terenurile bine
lucrate an de an se poate ara la 18-20 cm adancime, este insa foarte sensibil la
gradul de compactare a solului care influenţeaza in mare masura dezvoltarea in
ansamblu a plantelor şi formarea componentelor de producţie. Pana in toamna
aratura trebuie prelucrata superficial pentru marunţirea bulgarilor, nivelarea
terenului, distrugerea buruienilor care rasar, aceste lucrari se fac cu grapa cu
discuri in agregat cu grapa cu colţi reglabili şi lama nivelatoare

Primele lucrari se recomanda sa se faca perpendicular sau oblic faţa de

direcţia araturii pentru a asigura nivelarea terenului.

a.4) Pregatirea patului germinativ se face chiar inainte de semanat prin

lucrari superficiale cu combinatorul sau cu grapa (grapa cu discuri in agregat cu
grapa cu colti şi lama nivelatoare). Se recomanda ca aceasta ultima lucrare sa se
faca perpendicular pe direcţia de semanat.

Prin pregatirea patului germinativ trebuie sa se realizeze o suprafaţa

nivelata curata de buruieni, afanata pe adancimea de semanat si mai tasata sub
adancimea de semanat, pentru a asigura ascensiunea apei spre seminţe.

b)Lucrarile solului dupa premergatoarele tarzii

Lucrarile solului dupa aceste premergatoare intampina o serie de

dificultaţi foarte mari cum af fi: in primul rand datorita cantitaţii reduse de apa
in sol in momentul recoltarii, a resturilor vegetale şi a timpului scurt care
ramane pana la data semanatului.

Pregatirea solului cu cel putin 14 zile inainte de semanat are o importanţa

hotaratoare pentru rasarirea şi vegetaţia orzului. In aratura proaspata orzul nu
intalneşte condiţii de germinare, se mareşte pericolul degerarii orzului deoarece
aerul rece patrunde prin golurile araturii vatamand radacinile şi nodul de
infraţire, de asemeni aratura proaspata favorizeaza procesul de dezradacinare a
plantelor.

b.1) Aratura se face imediat, la 20-25 cm adancime cu plugul in agregat

cu grapa stelata, fara insa a scoate bulgari şi sa incorporeze resturile vegetale.
Adancimea araturii se stabileste si in functie de umiditatea solului. De la
aratura pana la semanat trebuie sa ramana de 2-3 saptamani pentru ca aratura sa
se aşeze.

Pe terenurile bine lucrate in anii anteriori, aratura poate fi inlocuita cu

doua lucrari cu grapa cu discuri grea sau medie care mobilizeaza solul pana la
adancimea de 12-16 cm, care incorporeaza şi ingraşamintele minerale şi
eventual resturile vegetale bine marunţite anterior. Aceeaşi lucrare cu grapa cu
discuri se recomanda şi in toamnele secetoase atunci cand nu se poate ara sau
este de preferat cand nu mai avem timp suficient, principala conditie este sa nu
avem o cantitate mare de resturi vegetale.

Pregatirea terenului prin discuit este de preferat şi pentru a nu intarzia

semanatul orzului. Aceasta lucrare se face cu rezultate bune dupa soia, sfecla,
cartof dar este imposibil dupa floarea-soarelui sau porumb. Pentru obţinerea
unei araturi de calitate, dupa aceste premergatoare tarzii este important ca in
urma plugului sa se lucreze cu grapa cu discuri obişnuita care sfarama bulgarii.

Inainte de semanat aratura se lucreaza din nou cu grapa cu discuri in

agregat cu grapa cu colţi reglabili, pentru obţinerea unui pat germinativ de
calitate. Nerealizarea densitaţii la orz este determinata de semanatul in aratura
bulgaroasa, ceea ce face ca seminţele sa nu vina in contact strans cu solul şi o
mare parte din plante sa piara.

3.4 Samanta si semanatul

Samanta trebuie sa aparţina unui soi zonat, sa aiba puritate peste 98%,
germinaţia peste 90% şi MMB specifica. Seminţele se trateaza impotriva
bolilor şi daunatorilor cu produse cum ar fi Gamavit 3 kg/t ,Vitalin 3 kg/tona de
samanţa sau cu produse insecto-fungicide Tirametox 3 kg/t de samanţa.

a)Epoca de semanat - orzul şi orzoaica de toamna se seamana cu 5 zile

inaintea graului, 15 sep-10 oct, are nevoie de cca 500°C (Σt > 0°C), orzul trebuie
sa formeze in toamna 3-4 fraţi, sa acumuleze la nivelul nodului de infraţire
cantitaţi mari de zaharuri, şi sa dezvolte puternic sistemul radicular embrionar
şi sa inceapa formarea radacinii coronare.

Semanatul timpuriu determina o dezvoltare prea puternica a plantelor

pana la intrarea in iarna, favorizand atacul de fuzarioza, fainare şi viroze, iar
intarzierea semanatului scade rezistenţa la ger.

In condiţii de irigare semanatul se face la sfarşitul lunii septembrie şi in

prima decada a lunii octombrie.

Orzoaica de primavara trebuie semanata in prima urgenţa, cand se

poate ieşi in camp deoarece aceasta are perioada de vegetaţie mai lunga de
aceea trebuie ferita de secetele tarzii.

b)Densitatea la semanat - la orzul de toamna densitatea trebuie sa fie

de 450-500 boabe germinabile/m2, iar la orzoaica de toamna 450-550 boabe
germinabile/m2 iar la orzoaica de primavara 450-500 boabe
germinabile/m2.Aceasta densitate asigura 600-800 spice/m2 in condiţii de
irigare şi 600-700 spice/m2 in condiţii obişnuite.

Limita minima se alege cand la semanat umiditatea solului este buna,

patul germinativ este bine maruntit si se seamana la inceputul epocii optime.
Cand nu se realizeaza conditiile mentionate are loc cresterea progresiva a
densitatii de semanat pana la limita superioara. Depasirea limitelor optime de
densitate sensibilizeaza plantele la cadere, avand efecte negative asupra
productiei.

c)Distanţa intre randuri este de 12,5 cm reducerea distantei este

posibila numai pe terenurile curate de resturi vegetale, foarte bine pregatite
caz in care se seamana la 8-10 cm distanţa intre randuri.

d)Adancimea de semanat la orzul şi orzoaica de toamna este de 3-5 cm,

iar la orzoaica de primavara 2-4 cm in funcţie de textura şi umiditate.

e)Norma de samanţa la orz şi orzoaica de toamna este de 180-220 kg/ha

iar la orzoaica de primavara 160-200 kg/ha.
3.5 Lucrarile de ingrijire

Orzul este o cultura cu o tehnologie total mecanizabila, deosebit de

rentabila sub aspectul consumului de forţa de munca. Felul lucrarilor de ingrijire
care se aplica orzului şi numarul acestora depinde de foarte mulţi factori
(calitatea patului germinativ; dezvoltarea plantelor in toamna şi starea de
vegetaţie la desprimavarare; mersul vremii şi al vegetaţiei in primavara; rezerva
de buruieni, infestarea cu boli şi daunatori; dotarea tehnica, posibilitaţile
materiale şi calificarea cultivatorilor). Sunt situaţii in care sunt necesare sau sunt
efectuate numai 1 - 2 lucrari de ingrijire şi sunt situaţii in care sunt efectuate
foarte multe lucrari (7 - 8 treceri).

Tavalugitul semanaturilor de orz imediat dupa semanat apare ca necesar

atunci cand s-a semanat in sol afanat şi mai uscat, şi se face cu scopul de a pune
samanţa in contact cu solul şi de a favoriza, astfel, absorbţia apei.

Controlul culturilor pe timpul iernii şi eliminarea apei pe porţiunile

depresionare sau microdepresionare sunt operaţiuni de buna gospodarire, care se
fac de catre orice bun cultivator de orz. La amplasarea culturilor de orz trebuie
evitate, pe cat posibil terenurile unde pe timpul iernii apar baltiri.

Tavalugitul la desprimavarare este necesar numai in situaţii extreme cand,

din cauza alternanţei temperaturilor negative cu cele pozitive pe timpul iernii,
radacinile plantelor de orz au fost desprinse de sol (plantele sunt descalţate); ca
urmare, la incalzirea vremii la desprimavarare poate apare ofilirea şi uscarea
plantelor de orz, parţial dezradacinate; fenomenul este mai frecvent pe solurile
argiloiluviale (podzolite). Atunci cand situaţia o impune, lucrarea de tavalugit
trebuie efectuata pe sol bine scurs, dar inca reavan, pentru a realiza aderarea
radacinilor şi a nodului de infraţire la sol, dar fara a tasa suprafaţa solului.
Grapatul culturilor de orz la desprimavarare este o lucrare din tehnologia
clasica de cultivare. In prezent, grapatul a fost scos din tehnologia recomandata,
deşi continua sa fie efectuat de unii cultivatori de orz de la noi. In majoritatea
cazurilor se considera ca lucrarea de grapat a semanaturilor de orz la
desprimavarare, nu este necesara, iar consecinţele negative sunt, adesea,
importante: multe plante de orz sunt distruse, altele sunt dezradacinate; terenul,
inca umed, este tasat prin trecerea tractorului; cresc costurile.
3.5.1 Combaterea buruienilor

Combaterea buruienilor este principala lucrare de ingrijire din cultura

orzului. Pierderile de recolta la orz din cauza concurenţei buruienilor sunt, in
mod obişnuit, de 10 - 20%, dar pot ajunge in situaţii extreme pana la 60 - 70%.
Ca urmare, reducerea rezervei de buruieni şi impiedicarea apariţiei acestora in
culturile de orz trebuie urmarite prin toate mijloacele: rotaţie,lucrarile solului,
semanatul in epoca şi cu densitatea optima, combatere chimica.
In cultura orzului, combaterea chimica a buruienilor este o lucrare
obligatorie. Buruienile dicotiledonate ridica cele mai multe probleme in
condiţiile din ţara noastra; speciile mai frecvente in cultura orzului sunt: Sinapis
arvensis(mustar salbatic), Raphanus raphanistrum(ridichea salbatica),
Capsella bursa pastoris(traista ciobanului),Cirsium arvense(palamida),
Thlaspi arvense(pungulita), Chenopodium album(loboda salbatica), Rubus
caesius(mur). Pentru combaterea acestora, frecvent se recomanda sa se
administreze preparate care conţin acidul 2,4-D (SDMA-33, 1,5-2,5 l/ha).
Administrarea se face primavara, cand plantele de orz sunt in faza de infraţit şi
pana la formarea primului internod, iar buruienile sunt in faza de cotiledoane
sau rozeta; temperatura aerului trebuie sa fie mai mare de 10°C, vremea liniştita,
fara vant, timpul calduros şi luminos. Cu bune rezultate se pot folosi şi
preparate conţinand MCPA (Dicopur, 1 l/ha) sau bentazon (Basagran, 2-4 l/ha).
Alaturi de dicotiledonate menţionate, in culturile de orz apar şi specii de
buruieni rezistente la 2,4-D, cum ar fi Matricaria chamomilla(musetel),
M.inodora(musetel nemirositor), Agrostemma githago(neghina), Sonchus
arvensis(susai), Galium aparine(turita), Papaver rhoeas(mac). In asemenea
situaţii, se recomanda aplicarea unor erbicide pe baza de 2,4-D + dicamba
(Ceredin Super, 1 l/ha), tribenuron metil (Rival Star 75 GD, 10-15 g/ha),
clorsulfuron (Rival 75 GD, 15-20 g/ha) sau amido-sulfuron (Grodyl, 20-40
g/ha).
Buruieni dicotiledonate problema in cultura orzului sunt considerate speciile
Galium aparine(turita) şi Galeopsis tetrahit(lingurica), pentru combaterea
carora se recomanda preparatele continand fluoroxipix + 2,4-D + dicamba
(Starane 200 + Icedin Forte, 0,6 + 2,0 l/ha) sau 2,4-D + dicamba (Oltisan Extra,
1 l/ha).
Administrarea acestor preparate se face in aceleaşi faze de vegetaţie ale
orzului şi ale buruienilor menţionate mai sus, tratamentele putand incepe mai
devreme, cand temperatura a depaşit 6°C. Se subliniaza ca, intarzierea aplicarii
erbicidelor pana la formarea celui de-al doilea internod poate determina apariţia
unor efecte fitotoxice la orz.
Combaterea buruienilor monocotiledonate apare ca necesara doar in
anumite zone limitate din Romania. Speciile respective: Apera spica venti (iarba
vantului) şi Avena fatua (odosul) gasesc condiţii favorabile de dezvoltare in
zonele colinare, umede din Banat, Transilvania, Bucovina.
Pentru combaterea ierbii vantului se fac tratamente cu erbicide pe baza de
tralkoxidim (Grasp CE, 2 - 2,5 l/ha), fenoxapropetil (Puma CE, 0,8 - 1,0 l/ha),
diclofopmetil (Illoxan CE, 2,5l/ha), aplicate primavara, cand buruiana are 1 - 3
frunze. Se mai pot folosi trialat (Avadex BW, 5-6kg/ha), aplicat inainte de
semanat şi incorporat in sol, sau terbutrin (Granarg 50 PU, 3 - 5 kg/ha),aplicat
fie toamna, imediat dupa semanat sau dupa rasarit, sau primavara in faza de 1 -
3 frunze ale buruienii.
Pentru combaterea odosului se recomanda preparatele pe baza de trialat,
aplicate inainte de semanat, cu incorporare cu grapa cu colţi la 2 - 4 cm
adancime, sau preparatele Puma S sau Grasp, aplicate dupa recomandarile
prezentate la iarba vantului.
In mod obişnuit, tratamentele contra buruienilor dicotiledonate şi
monocotiletonate se efectueaza combinat (de exemplu, Grasp + Icedin Forte, 20
g + 2,5 l/ha sau Puma S + Icedin Forte, 0,8-1,0 + 2,0 l/ha).

3.5.2 Combaterea bolilor foliare

3.5.2.1 Virozele

1. Piticirea galbena a orzului – Barley yellow dwarf virus.

  Boala este considerata ca cea mai raspandita si pagubitoare viroza a

cerealelor cultivate si a ierburilor perene.

  In lucrarile lui P. Ploaie din 1973 si 1977 se evidentiaza faptul ca

aceasta boala virotica frecventa in solele de orz semanate timpuriu, este asociata
cu o micoplasmoza care induce aproximativ aceleasi simptome de atac.

Simptome. Plantele de orz infectate in toamna prezinta pe frunze o

ingalbenire aurie sau portocalie care se extinde de la varful frunzelor spre baza
lor si de la margini spre nervura mediana. Frunzele virotice sunt ingrosate,
erecte si rigide iar plantele raman pitice, cu sistemul radicular slab dezvoltat si
prezinta o infratire accentuata, dar fratii nu formeaza spice.
   

Fig. 4 Piticirea galbena a orzului – Barley yellow dwarf virus.

 Prevenire si combatere. Aceste viroze se pot preveni prin distrugerea

vectorilor, prin insamantare la epoca optima, prin evitarea solelor ce au fost
infectate, unde poate fi samulastra infectata si prin cultivarea de soiuri
rezistente.

  Soiurile de orz de primavara trebuie semanate cat mai timpuriu pentru a

se evita atacul afidelor - vectorii principali ai virusului. Soiul Dana de orz de
toamna omologat in 1993 este deosebit de sensibil la aceasta boala, iar soiurile
Orizont omologat in 1996 si  Liliana omologat in 2003, sunt sensibile la viroze.
 2. Mozaicul dungat al orzului – Barley stripe mosaic virus.

  Boala este originara din America dar s-a extins in toate zonele  iar la noi
a fost semnalata de I. Pop si D. Prodan in 1967 si 1969.

Simptome. Pe frunzele plantelor virozate apar pete si striuri clorotice

urmate de necrozarea tesuturilor ceea ce duce la distrugerea limbului . Se pot
observa pete clorotice pe tecile frunzelor si chiar pe spic. Plantele au talie
redusa, prezinta o inflorire intarziata cu 1-4 zile iar in spice o parte din flori
raman sterile. Cariopsele care se formeaza au un procent de germinatie redus cu
11-15 %, insa contin virusul si din ele vor rezulta plantule debile, clorozate, ce
vor pieri in timpul incoltirii si rasaririi.

Fig. 5 Mozaicul dungat al orzului – Barley stripe mosaic virus

Prevenire si combatere. Se recomanda folosirea la semanat de orz sanatos,

verificat in culturi de laborator. Pe culturi in laborator se fac infectii artificiale cu o
tulpina virulenta a acestui virus. Plantele sanatoase reactioneaza puternic formand
necroze la locul de inoculare iar plantele ce provin din samanta infectata nu prezinta
simptome de imbolnavire.

3.5.2.2 Micoze

1. Fainarea - Blumeria graminis f.sp. hordei.

   Boala este produsa de o forma specializata a ciupercii ce produce si
fainarea graului. Atacul pe orz este insa mult mai pagubitor intrucat masa
foliara ce poate fi afectata este mult mai mare.

  Simptome. Fainarea produce pe frunzele de orz si orzoaica pete albe

pasloase ca si la grau dar suprafata afectata este mult mai mare, petele pot
conflua si limbul poate fi distrus in intregime.

Fig. 6 Fainarea - Blumeria graminis f.sp. hordei

2. Sfasierea frunzelor - Pyrenophora graminea

  Boala este deosebit de periculoasa atat pentru orz cat si pentru orzoaica,
putand aduce prejudicii de pana la 20 % din recolta.

  Simptome. Frunzele plantelor atacate prezinta pete de decolorare

eliptice, situate intre nervuri, la inceput izolate apoi confluente, formand dungi
brune. Pe tesuturile brune, necrozate se formeaza un puf catifelat, bruniu, iar
frunzele se sfasie in lungul lor. Atacul se poate observa pe pai prin brunificarea
internodului terminal si chiar pe spic, care se brunifica, se deformeaza, are pete
brune pe glume si palei si formeaza cariopse sistave sau daca atacul se
instaleaza in faza de burduf, spicul ramane steril.

  Folosirea la semanat a soiurilor sensibile, fertilizarea cu doze mari de

ingrasaminte pe baza de azot, normele mari de apa la irigare, sunt factori
favorizanti ai instalarii atacului ciupercii Pyrenophora graminea.
 Fig. 7 Sfasierea frunzelor - Pyrenophora graminea

Prevenire si combatere. Principala sursa de imbolnavire a culturilor de

orz, fiind semintele infectate, se recomanda tratarea acestora inainte de semanat
cu:  Nuprid Max 222 FS 2,5l/t samanta, Divident Star 1,5l/t.

             In timpul vegetatie fac tratamente cu produsele:Acanto Plus 0,5l/ha,

Bumper Super 0,8l/ha, Evolus 0,75l/ha,

Masurile agrotehnice cu efect profilactic, ca rotatia corecta a culturilor,

ingrasarea echilibrata, insamantarea in epoca optima si cu desime normala,
erbicidarea, limiteaza pagubele produse de aceasta boala.

3.Patarea reticulara bruna a frunzelor – Pyrenophora teres.

Boala este raspandita in culturile de orz din zonele cu climat mai umed
din Nordul Europei; la noi in tara desi este semnalata nu produce pagube mari.

  Simptome. Pe limbul frunzelor, in primavara, apar pete galbui, inguste

de 2-3 mm si lungi de 2-3 cm. Tesuturile din dreptul petelor se necrozeaza,
devin brunii si prezinta striuri brune, longitudinale si transversale care dau
petelor un aspect reticular. Zonele de langa pete se albesc, suprafata uscata se
acopera cu un puf catifelat, brun si in scurt timp frunzele se rup transversal. Pe
glumele si paleele spiculetelor apar pete liniare, brune-inchis iar cariopsele ce se
formeaza au pete brune-negricioase si contin miceliul de infectie rezistent si
puternic deshidratat.

Fig. 8 Patarea reticulara bruna a frunzelor – Pyrenophora teres

 Prevenire si combatere:   In timpul vegetatie fac tratamente cu

produsele:Acanto Plus 0,5l/ha, Bumper Super 0,8l/ha, Evolus 0,75l/ha,

Masurile agrotehnice cu efect profilactic, ca rotatia corecta a culturilor,

ingrasarea echilibrata, insamantarea in epoca optima si cu desime normala,
erbicidarea, limiteaza pagubele produse de aceasta boala.

4. Taciunele zburator – Ustilago nuda.

  Boala este comuna in toate zonele unde se cultiva orzul. La noi in tara
pana acum cativa ani atacul patogenului producea constant pagube de 1-10 %
insa acum, frecventa bolii este mult mai mare datorita neexecutarii
tratamentelor seminale obligatorii.

  Simptome. Plantele atacate inspica mai devreme cu cateva zile decat

cele sanatoase si, la iesirea spicului din burduf se constata ca toate spiculetele
sunt distruse, transformate intr-o pulbere bruna-negricioasa retinuta de o
membrana micotica fina, argintie. Membrana se rupe, pulberea este dispersata
de vant si din fostul spic ramane doar rahisul.

Fig. 9 Taciunele zburator – Ustilago nuda

Prevenire si combatere. Agentul patogen poate fi combatut numai prin

tratarea semintelor cu fungicide sistemice ce vor incetini ritmul de diviziune a
celulelor miceliului infectios asa incat la formarea spicului, miceliul sa se
gaseasca in zonele bazale ale tulpinii si sa nu poata infecta cariopsele. Se
recomanda tratarea semintelor cu: Orius 2 WS 1,5 kg/t, Dividend Star 036 FS
1,5 l/t, Vitavax 2000 3 l/t.

5. Taciunele zburator negru – Ustilago nigra.

Aceasta boala a orzului este semnalata in toate tarile cultivatoare, dar are
o mai mica importanta, pentru ca apare sporadic si este usor de prevenit. Tr.
Savulescu si D. Becerescu au semnalat in 1957 aparitia ei in Romania.

Simptome. Spicele atacate sunt transformate intr-o masa de teliospori

sub forma de pulbere de culoare neagra-albastruie, retinuta de o membrana fina
argintie. Masa de teliospori nu se disperseaza la fel de usor ca si cea produsa
de Ustilago nuda
 .

Fig. 10 Taciunele zburator negru – Ustilago nigra.

Prevenire si combatere. Intrucat sporii ciupercii se gasesc aderenti pe

cariopse, tratamentele efectuate cu fungicide de contact ar fi eficiente dar, cum
orzul poate fi infectat simultan cu toate cele trei specii ale genului Ustilago, se
vor face tratamentele seminale cu fungicidele recomandate pentru combaterea
lui Ustilago nuda.

6. Taciunele imbracat al orzului – Ustilago hordei.

Boala este destul de frecventa in culturile de orz, insa, nu produce

pagube mari pentru ca agentul patogen se poate combate destul de usor.

Simptome. Plantele taciunate inspica mai devreme, au talia redusa si

prezinta spice erecte, mici, care partial nici nu ies din teaca ultimei frunze.
Paleile si aristele sunt distruse numai partial asa incat se mai pastreaza ceva din
forma fostului spic.Rahisul spicelor este fragil si la recoltare se rupe in
fragmente mici.
 Fig. 11 Taciunele imbracat al orzului – Ustilago hordei.

Agentul patogen se raspandeste in timpul recoltarii, infectia este

germinala iar ciclul de evolutie se desfasoara pe un an agricol.

 7.Malura orzului – Tilletia pancicii.

Boala este raspandita in multe tari ale Europei printre care si in Romania
unde a fost semnalata de Tr. Savulescu in 1946. In lanurile puternic infectate, in
sudul tarii, au fost inregistrate pagube de pana la 10 % din recolta (Ana Hulea si
col., 1975).

Simptome.Plantele malurate nu se recunosc in lan decat dupa inspicare

cand, se constata ca la acestea spicul este erect, colorat usor in galben, cu ariste
mai scurte si fragile. Plantele au talia redusa si o infratire mai puternica decat a
plantelor sanatoase. Sub palei, cariopsele au o culoare cenusie-bruna.
 Fig. 12 Malura orzului – Tilletia pancicii

8. Rugina bruna-pitica - Puccinia hordei.

Boala desi este destul de raspandita nu produce pagube mari,

prezentand  o importanta mai mica.

Simptome. Pe frunzele atacate, ciuperca produce pustule galbene-

ruginii, eliptice si neregulat dispersate pe limb.

Fig. 13 Rugina bruna-pitica - Puccinia hordei

 Prevenire si combatere. Principala metoda de combatere consta in
distrugerea plantelor gazda intermediare. Limitarea atacului se poate realiza si
prin cultivarea de soiuri rezistente insa soiurile ce sunt cultivate pe scara larga la
noi, sunt sensibile la aceasta rugina.

9. Arsura frunzelor – Rhynchosporium secalis.

Boala este relativ recent aparuta odata cu intensivizarea culturii

orzului. Ea a fost semnalata in zonele nordice dar s-a extins in Muntenia si
Oltenia.

Simptome.Agentul patogen produce  pe limbul si teaca frunzelor pete

izolate de decolorare inconjurate de un halo brun. Petele pot conflua si in acest
caz ocupa suprafete mari de limb iar pe suprafata tesuturilor distruse se observa
zonalitati concentrice. Ciuperca poate ataca si cariopsele din spic, acestea
prezentand pete negre in zona embrionului.

Fig. 14 Arsura frunzelor – Rhynchosporium secalis

Prevenire si combatere. In zonele mai umede ale tarii, in loturile semincere de

orz atacate cu o intensitate mai mare de 10-15 % (P.E.D.), se recomanda
tratamente foliare cu unul din produsele: Orius 25 EW 0,5 l/ha, Acanto Plus SC
0,5 l/ha, Evolus EC 0,75 l/ha..
3.6 Combaterea daunatorilor

Combaterea daunatorilor parţii aeriene la orz se face prin tratamente

chimice aplicate in vegetaţie. Astfel la aparitia larvelor de gandac balos - Lema
melanopa se fac tratamente cu piretroizi de sinteza: Karate Zeon 0,150 l/ha,
Lamdex 0,150 l/ha, Fastac 0,1 l/ha cu aceste tratamente se limiteaza si atacul de
afide (Macrosiphum avenae, Rhopalosiphum maidis, Schizaphis graminum),
diptere (Oscinella frit, Mayetiola destructor), tripşi (Haplothrips aculeatus).

Fig. 14 Principalii daunatori ai culturii orzului

 3.7 Irigarea

Orzul de toamna au nevoie pe parcursul perioadei de vegetatie pentru

crestere, dezvoltare si formarea recoltei de 3500-4000 m³ apa/ha.

In toamna de la rasarit si pana la intrarea in iarna consumul este de 15-25

m³ apa/ha/zi, diferentiat in functie de zona, primavara la reluarea vegetatiei
consumul creste ajungand la 40-50 m³ apa/ha/zi in faza de inspicare, formarea si
umplerea bobului.

Udarea la semanat are o mare importanţa, udarea se face inainte (500 m 3

apa/ha) sau dupa semanat pentru rasarire (300-400m3 apa/ha), cand pregatirea
terenului s-a facut fara irigare.

La desprimavarare in functie de rezerva de apa din sol se poate aplica o

udare cu norma de 400-600 m³ apa/ha, dar nu mai tarziu de fenofaza de
inflorire.

In primaverile foarte secetoase se aplica 2 udari cu norma 300-500 m 3/ha,

la inceputul alungirii paiului si in fenofaza de burduf pentru menţinerea
umiditaţii solului pe adancimea de 80 cm peste plafonul minim de 50 % din
IUA.

Se recomanda irigarea prin aspersiune cu instalatii autodeplasabile cu

deplasare frontala sau de tip tambur cu furtun.

3.8 Recoltarea

Momentul optim de recoltare a orzului pentru furaj este la maturitatea

deplina, atunci cand boabele au sub 15% umiditate. De obicei, recoltarea incepe
cand umiditatea boabelor este de 16-17%. La umiditaţi mai mari de 15% trebuie
luate masuri de uscare a recoltei.

Orzul de toamna ajunge la maturitate cu 7 - 10 zile inaintea graului şi trece

repede in faza de„supracoacere”, intarzierea recoltatului fiind mai daunatoare
decat la grau. Recoltare trebuie incheiata inainte ca umiditatea boabele sa
ajunga la 12%. Intarzierea recoltatului provoaca pierderi mari prin ruperea
(frangerea) spicelor şi scuturarea boabelor.
Recoltarea orzului se face cu ajutorul combinelor universale
autopropulsate, care trebuie reglate de 2 - 3 ori pe zi, in funcţie de evoluţia
 vremii, pentru realizarea unui treierat fara pierderi şi spargerea boabelor.
Ca şi in cazul graului, paiele rezultate dupa recoltare pot ramane pe teren in
brazda continua, daca se intenţioneaza strangerea lor prin balotare şi utilizarea
in diferite scopuri, sau pot fi tocate şi impraştiate pe sol cu ajutorul unui
dispozitiv de tocat montat in spatele combinei.
Capacitatea de producţie a actualelor soiuri de orz de toamna cultivate in ţara
noastra este ridicata, permiţand obţinerea unor producţii medii de 50 – 70 q/ha..
Raportul boabe: paie este la orz de circa l : 1,5.

CONCLUZII SI RECOMANDARI

Cu privire la amplasarea culturilor si lucrarile solului

Amplasarea orzului de toamna in conditiile structurii actuale a culturilor se

realizeaza, de regula, dupa premergatoare timpurii (rapita, leguminoase, grau in
anul al II-lea, etc.), premergatoare mijlocii (floarea-soarelui, hibrizi timpurii de
porumb, soia) si premergatoare tarzii (porumb hibrizi semitardivi si tardivi,
cartof, sfecla de zahar).

Modalitatea efectuarii lucrarilor de baza a solului se decide in functie de:

 continutul de umiditate a solului;

 rezerva de buruieni si resturi vegetale;
 gradul de tasare a solului;
 panta terenului.
 timpul pana la care putem incheia lucrarea, pentru a nu depasi epoca
optima de semnanat.
Inlocuirea araturii prin lucrarea cu grapa cu discuri sau alte agregate care
mobilizeaza solul, pe suprafetele cu premergatoarele timpurii, dar care nu au
fost mobilizate prin aratura imediat dupa recoltare, se recomanda cu prioritate in
conditiile toamnelor excesiv de secetoase. Este recomandat sa se renunte la
folosirea plugului in conditiile actuale.

Cu privire la fertilizare

Fertilizarea cu azot joaca un rol deosebit in metabolismul plantei, asigurand o

buna infratire si inradacinare a plantei. In perioada octombrie-martie, orzul
 utilizeaza 8-25% din cantitatea necesara pe timpul perioadei de vegetatie,
orientat spre:

 formarea sistemului radicular;

 infratirea plantelor;
 acumulari biochimice necesare pentru parcurgerea perioadei de iarna si
organogeneza;

Cu privire la samanta si semanat

Samanta trebuie sa apartina soiurilor recomandate pentru fiecare zona de

cultura si sa reprezinte categoriilor biologice: baza (B), certificata I (CI),
certificata (CII), cu parametri de calitate conform standardelor in vigoare, cu
germinatie >85%, indiferent de categoria biologica.

Densitatea de semanat influenteaza elementele de productivitate,

frecventa si intensitatea atacului de boli sau daunatori. Se are in vedere numarul
de boabe germinabile/m2, care trebuie sa asigure 600-700 spice productive/m2.
Numarul de spice recoltabile este influentat de:

 genotip;
 conditiile de rasarire;
 nivelul tehnologic de cultivare.
Cu privire la combaterea bolilor si daunatorilor
La cerealele de toamna exista permanent pericolul transmiterii prin
samanta sau prin sol a unor patogeni deosebit de pagubitori care impreuna pot
cauza pierderi mari de recolta, de aceea nu trebuie neglijata protejarea culturilor
prin implementarea unui sistem de masuri de prevenire si combatere integrata,
in cadrul caruia, alaturi de masurile agrofitotehnice, rezistenta cultivarului si
protejarea hiperparazitilor, se impune ca veriga obligatorie tratamentul chimic al
semintelor.
Cu privire la combaterea buruienilor

Efectuarea in totalitate si in perioada optima a lucrarilor tehnologice

prezinta un rol deosebit de important in reducerea gradului de imburuienare.
Depasirea pragului economic de daunare impune aplicarea erbicidelor, tinand
seama de starea de vegetatie a culturii, in fiecare zona si in fiecare sola.
 BIBLIOGRAFIE

Axinte M., Fitotehnie Vol. I , Editura ˶Ion Ionescu de la Brad ˝, Iași, 2006;

Bilteanu Gh., Birnaure V., Miclea E., Balasa M., Negrila A. si Oprea D.D.,
1974-Memorator pentru productia vegetala, Edit. Ceres, Bucuresti;

Bîlteanu Gh., Bîrnaure V., Fazecaș I., Ciobanu Fl., Salontai Al., Vasilica C.,
Fitotehnie, Editura Didactica și pedagocica, București, 1979;

Bilteanu Gh., 1993-Fitotehnie, Edit. Ceres, Bucuresti;

Cristea Stelica, 2005, Fitopatologie Volumul II, Editura Cris Book Universal,
Bucuresti;

Cristea Stelica, Gheorghies C., 2001- Prognoza si avertizarea in combaterea

bolilor plantelor, Ed. Universitas, Bucuresti;

Gheorghies C., Cristea Stelica, 2002, Fitopatologie Volumul I, Editura Ceres;

Hera Cr., Borlan Z., Ghid pentru alcatuirea planurilor de fertilizare, Editura
Ceres, 1980;

Ion Viorel, Fitotehnie, București, 2012;

Roman Gh. V.- Fitotehnie, Note de curs, 2004-2008;

Rosca I.-Entomologie generala, Editura Ceres,Bucuresti 2001;

Șarpe N., Combaterea integrata a buruienilor din culturile agricole, Editura

Ceres, București, 1987;

Zamfirescu N., Velican V., Saulescu N., Fitotehnie, Vol. I, Editura Agrosilvica ,
1965;

Zamfirescu N., Velican V., Saulescu N., Safta I., Cantar E., Fitotehnie, Vol. II,
Editura Agrosilvica, 1965;