UNIVERSITATEA ECOLOGOCĂ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT
STUDENT CANDREA IONUT-MARCEL
Anul IV – IF
PROTECȚIA DREPTURILOR OMULUI
FIȘA DE EXAMINARE1
Grile2
1. Care dintre trăsăturile Protecției juridice a drepturilor omului este exprimată prin
dispozițiile art. 20 alin (2) din Constituție, potrivit căruia „Dacă există neconcordanţe între
pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este
parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în
care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile”:
X
a) subsidiaritatea consacrării şi garantării internaţionale a drepturilor omului faţă de
consacrarea şi garantarea lor în plan intern;
b) instituirea unui regim internaţional de ordine publică (imperativ) în materia
drepturilor omului şi excluderea regulii reciprocităţii;
c) X superioritatea normelor internaţionale în materia drepturilor omului faţă de
reglementările interne.

2. Drepturile fundamentale ale omului:

a) x sunt drepturi subiective;

b) sunt recunoscute doar cetățenilor statului, adică sunt doar drepturi cetățenești;

c) x beneficiază de un sistem de garanții în vederea asigurării protecției lor.

3. Curtea europeană a drepturilor omului:

a) X poate pronunța hotărâri de inadmisibilitate;

b) a fost înființată în temeiul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi

libertăţilor fundamentale;
c) a fost înființată în cadrul Uniunii Europene pentru apărarea drepturilor omului.

1
Fișa de examinare trebuie postată individual, de către fiecare student, pe Google Classroom, la Secțiunea
Evaluare, în data 21 ianuarie 2021 (nu anterior și nu ulterior acestei date).
2
Fiecare grilă se notează cu 1 punct și poate avea una sau două variante de răspuns corect.
4. Dreptul la un proces echitabil:
a) X este consacrat prin reglementări internaționale, regionale și naționale;

b) X este un drept fundamental;

c) este consacrat doar prin Constituție, atât în materie civilă, cât și în materie penală.

5. Avocatul Poporului:
a) poate dispune restrângerea exercițiului unor drepturi;

b) X este o instituție a statului cu rol de asigurare și garantare a respectării și protecției

drepturilor omului;
c) este înființat prin lege organică.

6. Speța3
Într-o cauză aflată pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului prin care invocă încălcarea
art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului, reclamanții, soț și soție, s-au plâns de
faptul că le-a fost adusă o atingerea a dreptului lor la respectarea vieții de familie, ca urmare a
plasamentului copiilor lor și a refuzului instanțelor naționale de a pune capăt măsurii
plasamentului respectiv, în pofida îmbunătățirii condițiilor materiale de trai ale acestora.
Plasamentul temporar al copiilor reclamanților a fost justificat de motive relevante și
suficiente, în sensul art. 8 alin. (2) din Convenție, iar monitorizarea situației copiilor și a
reclamanților, a demonstrat că autoritățile competente au avut mereu ca scop garantarea
interesului copiilor, făcând totodată eforturi să păstreze un echilibru just între drepturile
reclamanților și cele ale minorilor.
Curtea va decide încălcarea sau neîncălcarea art. 8 din Convenție?

DA, va decide încălcarea.

x NU, va decide neîncălcarea.

3
Speța se notează cu 1 punct.
Subiecte sinteză4
7. În Constituția României, în Convenția europeană a drepturilor omului și în Pactul
internațional cu privire la drepturile civile și politice, identificați 3 drepturi fundamentale
comune actelor de reglementare menționate, cu indicarea numărului articolului și a
conținutului reglementării.
Dreptul Constituția Convenția Pactul internațional cu
fundamenta României europeană a privire la drepturile
l comun (nr. articol și drepturilor omului civile și politica
conținut) (nr. articol și conținut) (nr. articol și conținut)
1. Dreptul la
viata

2. Libertatea
de exprimare
3. Libertatea
individuală şi
siguranţa
persoanei

1. Drept fundamental comun – dreptul la viata

Constituția României –

Art. 22
(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt
garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori
degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.

Convenția europeană a drepturilor omului –

Articolul 2 Dreptul la viața

1. Dreptul la viața al oricarei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzat
cuiva în mod intenționat, decât în executarea unei sentințe capitale pronunțate de un tribunal
în cazul în care infracțiunea este sancționata cu aceast pedeapsa prin lege.
2. Moartea nu este considerata ca fiind cauzat prin încalcarea acestui articol în cazurile în
care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesar la forța; a) pentru a asigura apararea
4
Fiecare subiect se notează cu 2 puncte.
oricrei persoane împotriva violenței ilegale; b) pentru a efectua o arestare legala sau pentru a
împiedica evadarea unei persoane legal deținute; c) pentru a reprima, conform legii, tulburari
violente sau o insurecție.

Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice

Art 6
(1) Dreptul la viata este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege.
Nimeni nu poate fi privat de viata sa in mod arbitrar.

2.Drept fundamental comun – Libertatea de exprimare

Constituția României

Art. 30 Libertatea de exprimare

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de
orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de
comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa
finanţării.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a
persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură
naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau
la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine
editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului
mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele
de presă se stabilesc prin lege.

Convenția europeană a drepturilor omului

Articolul 10 Libertatea de exprimare

1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de
opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul
autoritaților publice şi fără a ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să
supună societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de
autorizare.
2. Exercitarea acestor libertăți, ce comportă îndatoriri şi responsabilități, poate fi supusă unor
formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevzute de lege, care constituie măsuri
necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naționala, integritatea teritorială sau
siguranța publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a
moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de
informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparțialitatea puterii
judecătoreşti.

Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice

Articolul 19.
1.Nimeni nu trebuie să aibă de suferit din cauza opiniilor sale.
2. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a
cauta, de a primi şi de a raspandi informaţii şi idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub
forma orala, scrisa, tiparita ori artistica sau prin orice alt mijloc, la alegerea sa.
3. Exercitarea libertatilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol comporta obligaţii şi
raspunderi speciale. În consecinţa, ea poate fi supusă anumitor limitari care trebuie însă
stabilite în mod expres prin lege şi care sunt necesare;
a) respectarii drepturilor sau reputatiei altora;
b) apararii securitatii naţionale, ordinii publice, sănătăţii sau moralitatii publice.

3. Drept fundamental comun – Libertatea individuală şi siguranţa

persoanei

Constituția României

Art. 23 Libertatea individuală

(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.
(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi
cu procedura prevăzute de lege.
(3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.
(4) Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal.
(5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile
şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen
rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.
(6) În faza de judecată instanţa este obligată, în condiţiile legii, să verifice periodic, şi nu mai
târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună, de îndată,
punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au
încetat sau dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care să justifice menţinerea
privării de libertate.
(7) Încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac
prevăzute de lege.
(8) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege,
motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce
la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Punerea în libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor
măsuri au dispărut, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege.
(10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub
control judiciar sau pe cauţiune.
(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este
considerată nevinovată.
(12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.
(13) Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală.

Convenția europeană a drepturilor omului

Articolul 5 Dreptul la libertate şi la siguranță

1. Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de
libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale:
a) dacă este deținut legal pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent;
b) dacă a făcut obiectul unei arestări sau al unei dețineri legale pentru nesupunerea la o
hotărâre pronunțată, conform legii, de către un tribunal ori în vederea garantării executării
unei obligații prevzute de lege;
c) dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare
competente, sau când exist motive verosimile de a bănui că a svârşit o infracțiune sau când
există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica s săvârşească o infractiune
sau să fugă după săvârşirea acesteia;
d) dacă este vorba de detenția legală a unui minor, hotărâtă pentru educația sa sub
supraveghere sau despre detenția sa legală, în scopul aducerii sale în fața autorității
competente;
e) dacă este vorba despre detenția legală a unei persoane susceptibile să transmită o boală
contagioasă, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;
f) dacă este vorba despre arestarea sau detenția legală a unei persoane pentru a o împiedica să
pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de
expulzare ori de extrădare.
2. Orice persoană arestată trebuie să fie informată, în termenul cel mai scurt şi într-o limbă
pe care o întelege, asupra motivelor arestării sale şi asupra oricărei acuzații aduse împotriva
sa.
3. Orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevzute de paragraful 1 lit. c) din
prezentul articol, trebuie adus de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat
împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecat într-un
termen rezonabil sau eliberat în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată
unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
4. Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un
recurs în fata unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității
deținerii sale şi să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală.
5. Orice persoană care este victima unei arestări sau a unei dețineri în condiții contrare
dispoziiilor acestui articol are dreptul la reparații.

Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice

Articolul 9
1. Orice om are dreptul la libertate şi la securitatea persoanei sale. Nimeni nu poate fi arestat
sau detinut în mod arbitrar. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa decat pentru motive
legale şi în conformitate cu procedura prevăzută de lege.
2. Orice individ arestat va fi informat, în momentul arestarii sale, despre motivele acestei
arestari şi va fi instiintat, în cel mai scurt timp, de orice invinuire care i se aduce.
3. Orice individ arestat sau detinut pentru comiterea unei infractiuni penale va fi adus, în
termenul cel mai scurt, în faţa unui judecator sau a unei alte autorităţi imputernicite prin lege
sa exercite functiuni judiciare şi va trebui să fie judecat într-un interval rezonabil sau să fie
eliberat. Detentiunea persoanelor care urmeaza a fi trimise în judecata nu trebuie să constituie
regula, dar punerea în libertate poate fi subordonata unor garantii asigurind infatisarea lor la
sedintele de judecată, pentru toate celelalte acte de procedura şi, dacă este cazul, pentru
executarea hotărîrii.
4. Oricine a fost privat de libertate prin arestare sau detentiune are dreptul de a introduce
recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta sa hotarasca neintirziat asupra legalităţii
detentiunii sale şi sa ordone liberarea sa, dacă detentiunea este ilegala.
5. Orice individ care a fost victima unei arestari sau detentiuni ilegale are drept la o reparatie.

8. Carta internațională a drepturilor omului. (2 puncte)

Carta internațională a drepturilor omului este o denumire simbolica in care se reunesc

cinci documente fundamentale:
-Declaratia universala a Drepturilor omului
-Pactul international cu privire la drepturi economice, sociale si culturale
- Pactul international cu privire la drepturi civile si politice
-Protocolul facultativ la Pactul international cu privire la drepturi civile si politice referitor la
instituirea unui mecanism de solutionare a plangerilor persoanelor particulare
-Al doilea Protocolul facultativ la Pactul international cu privire la drepturi civile si politice
referitor la abolirea pedepsei cu moartea

1. Declaratia Universala a Drepturilor Omului

Ideea proclamarii unei astfel de declaratii a fost enuntata pentru prima data la Conferinta de
la San Francisco in 1945, dar ideea a fost abandonata.
Adunarea Generala a ONU a examinat, in ianuarie 1946, un proiect de declaratie asupra
libertatii si drepturilor fundamentale ale omului. La inceputul anului 1946, Comisia a
insarcinat biroul sa redacteze un proiect preliminar de declaratie a drepturilor omului. Apoi a
fost creat un comitet oficial de redactare.
Adunarea generala a ONU, prin rezolutia 217/A/111 din 10 decembrie 1948 , a
proclamat Declaratia Universala a Drepturilor Omului, prin care a fost enuntat un ansamblu
de standarde internationale in domeniul drepturilor omului, devenind unuyl dintre
instrumentele cele mai cunoscute si influente din lume, in procesul de afirmare a drepturilor
fundamentale si a libertatilor individului. Scopul sau este de a oferi un mod de intelegere
comun al drepturilor fundamentale si de a servi tuturor popoarelor si natiunilor drept standard
comun de infaptuire. Declaratia universala nu este un tratat, cu trecerea timpului, declaratia s-
a transformat intr-un document cu valoare de norma juridica.
Incepand din anul 1950, in ziua de 10 decembrie, data la care a fost adoptata
Declaratia, se aniverseaza Ziua drepturilor omului.
 Declaratia enunta o serie de principii, precum:
-fiintele umane se nasc libere si egale in drepturi
-fiecare om are dreptul la viata, libertate, securitatea persoanei sale
-nimeni nu poate fi tinut in sclavie, in servitute, nimeni nu poate fi supus la torturi sau
tratamente inumane, nimeni nu poate fi arestat, detinut sau exilat in chip arbitrat
-egalitatea oamenilor in fata legii
-fiecare are dreptul la o cetatenie, la libertatea gandirii, la intemeierea unei familii, la
respectul vietii sale personale
-fiecare om are dreptul la munca, dreptul la un salariu egal pentru munca egala, dreptul de a
se asocia in sindicate, dreptul la odihna, recreere, dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure
sanatatea, bunastarea
-fiecare om are dreptul la invatatura. Gratuitatea invatamantului elementar si general,
accesinbilitatea invatamantului tehnic si profesional, accesul la invatamantul superior
-fiecare om are dreptul de a lua parte la viata culturala a colectivitatii, la progresul tehnic si
stiintific
-orice persoana are dreptul la o oranduire sociala si internationala in care drepturile inscrise in
Declaratie sa fie infaptuite
-dreptul fiecarui om la libertatea de intrunire si asociere pasnica
-dreptul fiecarui cetatean de a lua parte la conducerea treburilor publice ala tarii sale, direct
sau prin reprezentanti liber alesi

2. Pactele internaționale referitoare la drepturile omului

Pactele internaționale referitoare la drepturile omului, adoptate si deschise semnarii si
ratificarii sau adeziuniide Adunarea Generala a ONU, prin Rezolutia 2200A XXI, din 16
decembrie 1966, definesc in termeni juridici drepturile si libertatile fundamentale enuntate in
Declaratie, precum si libertati si restrictii admisibile in exercitarea acestora.
Preambulurile celor doua Pacte reamintesc obligatia fiecarui stat de a recunoaste
demnitatea inerenta tuturor membrilor familiei umane si drepturile legale si inalienabile, ca
fundament al libertatii, dreptatii si pacii in lume si subliniaza ca idealul fiintei umane libere,
eliberata de teama si mizerie, nu poate fi realizat, decat, daca se creaza conditii care sa
permita fiecaruia sa se bucure de drepturile sale inscrise in cele doua Pacte, iar , in final,
considera ca omul are indatoriri fata de semenii sai si de colectivitatea careia ii apartine si
este dator a se stradui sa peomoveze si sa respecte drepturile consacrate in documentele
respective.
Ambele Pacte afirma, in art. 1, caracterul universal al dreptului popoarelor de a
dispune ele insele si invita statele parti sa inlesneasca realizarea acestui drept si sa-l respecte.
In art 3, statele parti se angajeaza sa asigure dreptul egal pe care il au barbatul si femeia de a
beneficia de drepturi economica, sociale si culturale, repsectiv civile si politice. Art. 5 enunta
garantiile impotriva zadarnicirii sau limitarii ilegale a drepturilor si libertatilor fundamentale
consacrate.
In timp ce un numar de articole din Pactul international referitor la drepturile
economic, sociale si culturale recunosc dreptul de munca, dreptul de a forma sindicate si de a
se afilia la ele, dreptul la securitate sociala, inclusiv la sigirari sociale, dreptul la familie,
dreptul mamelor, al copiilor, al adolescentilor de a beneficia de o larga asistenta posibila,
dreptul la un nivel de viata ridicat, dreptul la educatie, de a participa la viata culturala etc.
pactul international referitor la drepturile civile si politice asigura protectia dreptului la viata,
interzice sclavia si traficul cu sclavi, servitutea sau constrangerea la munca fortata si prescrie
ca nimeni nu trebuie sa faca obiectul unei arestari sau detentii arbitrare.
Prevederile acestui Pact afirmas circulatia libera a persoanelor si libertatea alegerii
resedintei, determina conditiile expulzarii strainilor. Pactul asigura protectia dreptului la
libertatea gandirii, stiintei si religiei, dreptul la libera exprimare a opiniei.
Persoanele care fac parte din minoritati etnice, religioase sau lingvistice au dreptul, in
comunitate cu ceilalti membrii ai grupului lor, sa se bucure de propria lor cultura, sa
profeseze si sa practice propria religie si sa foloseasca propria limba.
Orice propaganda in favoarea razboilui, orice indemn la ura nationala, rasiala sau
religioasa este interzisa prin lege. Este recunoscut dreptul la intruniri pasnice, la libera
asociere, dreptul barbatilor si al femeilor de a se casatori si de a intemeia o familie.
Drepturile si libertatile consacrate in aceste documente nu au caracter absolut, putand
fi supuse unor limitari.

3.Protocoalele facultative la Pactul international privind drepturile civile si politice

Protocolul facultativ la Pactul international privind drepturile civile si politice a fost

adoptat, ca tratat separat, prin Rezolutia 2200 A/XXI din 16 decmbrie 1966.
Obiectul protocoluilui il constituie accesul la Comitetul drepturilor omului al
persoanelor care pretind ca sunt victime ale unor violari ale drepturilor enuntate in Pact.
Rationae personae, parti la Protocol pot deveni numai statele care sunt partila pactul
international cu privire la drepturile civile si politice. Statele parti recunosc competenta
Comitetului de a primi si examina sesizari provenite de la particulari tinand de jurisdictia
sa, care pretind a fi victima unei violari, de catre acest stat, a vreunuia dintre drepturile
enuntate in Pact.
O persoana care pretinde a fi victima unei violari a drepturilor garantate prin Pact
poate adresa o sesizare Comitetului numai cu indeplinirea unor conditii :
-statul sub jurisdictia caruia se afla sa fi devenit parte la Protocol
 -persoana respectiva sa fi epuizat toate caile interne posibile
-sesizarea sa fie semnata, sa nu constituie un abuz al dreptului de a depune astfel de
sesizari si sa nu fie incompatibila cu prevederile Pactului
-aceleasi chestionare sa nu se mai afle in curs de examinare in fata unei alte instante
internationale pentru ancheta si rezolvare
Procedura de lucru este:
-Comitetul analizeaza sesizarile primite, aduce sesizarea respectiva la cunostinta statului
parte la Potocol despre care se pretinde ca a violat o prevedere a Pactului
-In urmatoarele sase luni de la primirea notificarii, statul sesizat are datoria de a prezenta
in scris Comitetului explicatii sau declaratii care lamuresc problema si arata masurile pe
care le-a luat pentru remedierea situatiei.
Sedintele Comitetului se desfasoara cu usile inchise iar constatarile sale sunt
comunicate statului interesat si persoanei particulare.
Al doilea Protocol facultativ la Pactul international cu privire la drepturi civile si
politice referitor la abolirea pedepsei cu moartea a fost adoptat de Adunarea Generala a ONU
in 1989, dispozitiile sale aplicandu-se drept dispozitii aditionale ale Pactului international
privind drepturile civile si politice.
Elaborarea Protocolului a pornit de la convingerea ca abolirea pedepsei cu moartea
contribuie la promovarea demnitatii umane si la dezvoltarea progresiva a drepturilor omului,
dand expresie si unor dispozitii consacrate deja in unele instrumente internationale care
garanteaza dreptul la viata.
Protocolul interzice executarea oricarei persoane aflate sub jurisdictia unui stat si
obliga partile contractante sa ia toate masurile necesare pentru abolirea pedepsei cu moartea
pe teritoriul aflat sub jurisdictia sa.
Nu se admite nici o rezerva la acest protocol in afara de cea formulata cu ocazia
ratificarii sau aderarii, prevazand aplicarea pedepsei cu moartea in timp de razboi in urma
unei condamnari pentru o crima cu caracter militar de o gravitate extrema comisa in timp de
razboi. Statul care formuleaza o asemenea rezerva are obligatia sa comunice Secretarului
General al ONU, cu ocazia ratificarii sau aderarii, legislatia sa interna care se aplica in timp
de razboi, precum si momentul proclamarii si ridicarii starii de razboi pe teritoriul sau.
Totodata, el are obligatia de a prezenta, in rapoartele trimise Comitetului drepturilor omului,
in virtutea art. 40 din Pact, masurile pe care le va adopta pentru punerea in aplicare a acestui
protocol pe teritoriul sau.