Popescu Andreea

Clasa a XII-a B
Temă

Kantianismul este reprezentat de o orientare filozofică întemeiată pe lucrările

filozofului de origine germană Immanuel Kant și pe alte mișcări identice inspirate de scrierile
acestuia. Îi găsim originea în Germania perioadei iluministe, mai precis spre sfârșitul
secolului XVIII și începutul secolului XIX. Până într-un anumit punct, această orientare poate
fi identificată cu mișcarea idealistă germană, deși kantianismul presupune în același timp
acceptarea poziției kantiene pe domeniile filosofiei politice, filosofiei minții, epistemologiei și
în special pe etică, pe lângă idealismul său metafizic. Este des asociat cu mișcarea romantică.
Lumea moralităţii se suprapune celei a libertăţii. Nici o morală nu este posibilă dacă
nu admitem liberul arbitru fiindcă oamenii nu pot să fie responsabili pentru situaţii în care
libertatea de alegere este nulă. În filmul The Physician, libertatea omului de a crede în
Dumnezeu este îngrădită, omul este pus în situația în care religia lui îi va aduce batjocură și
moartea.
În replica: “Ești cel mai grozav student al meu…căruia Dumnezeu i-a dat un astfel de
talent și un dar unic. Datorezi asta…artei vindecării…să îmbătrânească grațios Rob Cole.
Era datoria ta să trăieşti cât mai mult și să vindeci cât mai mulți. Dar ai fost nesăbuit și
acum vei muri pentru asta.”, sunt două mari datorii: cea a conservării vieții, dar și cea a
binefacerii.
Înainte de a interpreta replica de mai sus, consider de bună cuviință să definim
conceptul de datorie din perspectiva lui Immanuel Kant. Astfel, conceptul de datorie
cuprinde și conceptul „voinţei bune, deşi cu anumite limitări şi obstacole subiective, care
totuşi, departe de a o ascunde şi a o face de nerecunoscut, dimpotrivă o înalţă prin contrast şi
o face să strălucească cu atît mai viu”. Datoria este reprezentată, pe de o parte, de conservarea
vieții, pe de altă parte, de binefacere. Astfel, conservarea vieții este însoțită adeseori de teama
„pe care majoritatea oamenilor o au pentru viața lor”, ceea ce duce la păstrarea vieții
„conform datoriei, dar nu din datorie”. Personajul nostru avea datoria de a-și păstra viața,
întrucât Dumnezeu l-a înzestrat „cu un dar unic”, și anume acela de a vindeca și de a avea
grijă de viața semenilor lui. O mică greșeală a fost fatală pentru el.
A fi binefăcător nu este reprezentat întotdeauna de o valoare morală, ci „poate fi pusă
alături de alte înclinații, de exemplu înclinația pentru onoruri, care, din fericire cînd se
întîmplă să coincidă cu ceea ce în realitate este de interes comun şi conform datoriei, prin
urmare onorabil, merită laudă şi încurajare, dar nu stimă”. Dorința de binefacere l-a adus pe
Popescu Andreea
Clasa a XII-a B
personajul nostru în punctul în care nu va mai putea să își exercite niciodată meseria. Cu toate
că se chinuia să facă oamenii fericiți, să diminueze suferința lor, nu a fost apreciat. Ceea ce a
făcut el reprezintă „nesăbuința”, nesăbuință care i-a adus moartea.