Culorile – o formă de comunicare

Culorile reprezintă o formă de comunicare, cu ajutorul lor, oamenii pot exprima

diferite stări și trăiri sufletești. Mai mult decât atât, în funcție de religia și obiceiurile
specifice fiecărui popor, există diferite tradiții privind culorile și purtarea acestora la diferite
evenimente importante din viața unui om, fiecare culoare fiind asociată unui eveniment sau
unei stări sufletești. Astfel, culorile reprezintă un element important în viața oamenilor,
deoarece sunt asociate cu diverse tradiții și obiceiuri, dar și pentru că prin intermediul lor
putem transmite emoție, putem crea frumos (prin pictură), ele devenind astfel un posibil
mijloc de cumunicare indirectă.
Unul dintre primele lucruri pe care le învață copiii sunt culorile. Încă de mici, aceștia
sunt atrași de culori, majoritatea jucăriilor pentru copii fiind multicolore. Astfel, încă din
fragedă pruncie se fac niște asocieri, mai mult sau mai puțin conștiente, privind culorile. Ele
reprezintă un mijloc de caracterizare și raportare în momentul în care vrem să descriem un
obiect, un loc, îmbrăcămintea unei persoane, etc: “Când cineva ne pune să caracterizăm un
obiect, îi spunem negreșit culoarea, printre alte atribute. De multe ori nici nu ne-am dat seama
cât de importante sunt culorile și cum ne ajută în curgerea noastră în timp, în conexiune sau
comparații, în procesul gândirii, în visarea optimistă și conștient în analiza psihologică.”1
De-a lungul timpului au apărut multe ipoteze și teorii privind culorile, fiind o temă
deosebit de discutată și dezbătută între psihologi, filosofi și antropologi. O teorie deosebit de
interesantă și abstractă privind culorile, este cea scrisă de cunoscutul poet și filosof german,
Johann Wolfgang von Goethe: “În 1810, tânărul Johann Wolfgang von Goethe se arunca într-
un domeniu pe care nu îl stăpânea și scria Teoria culorilor, un tratat aparent ciudat pentru un
filosof.”2 Cum era de așteptat, fiind un subiect dezbătut în comunitatea științifică, discuțiile
pe baza lucrării sale nu au încetat să apară: ”Comunitatea științifică l-a atacat imediat și i-a
demontat multe dintre idei, dar abordarea sa rămâne îndrăzneață și plină de lucruri
interesante, cel puțin dintr-o optică pur psihologică.”3 Astfel, el tratează culorile din punct de
vedere psihologic și atribuie semnificații deosebit de interesante fiecărei culori. Pornește de la
1
Vasi Rădulescu, Culorile uitării, pag. 38.

2
Vasi Rădulescu, Culorile uitării, pag. 20.
3

Vasi Rădulescu, Culorile uitării, pag. 20.

1
termenul general de culoare, apoi detaliază, atribuind fiecărei culori diverse valori simbolice:
“Goethe numește culoarea drept un derivat al întunericului. Pornind de la galben pe care
metaforic l-am denumit frate cu lumina, […], filosoful german atribuie semnificații fiecărei
lungimi de undă ce compune o nuanță clasică, descriind și rudenia sa cu întunericul. Galbenul
înseamnă onoare, bucurie, fericire. Roșul înseamnă pasiune, potență, grație, demnitate. […]
Albastrul înseamnă profunzime, răceală, contemplație. Verdele este cea mai prietenoasă
4
culoare pentru ochiul uman.” Altfel spus, culorile primare sunt asociate cu diferite
sentimente și trăiri, starea sufletească și dispoziția în care ne aflăm fiind într-o strânsă
legătură cu culorile pe care dorim să le purtăm. Astfel, într-o zi în care suntem nefericiți și
posomorâți, cel mai probabil vom alege o culoare sobră, sau mai bine spus o nonculoare, în
timp ce o stare de fericire și bună dispoziție ne va face cel mai probabil să optăm pentru o
culoare vie, spre exemplu, culoarea galben. De aici putem trage concluzia că prin culoare
putem exprima trăirile sufletești, culorile putând să fie considerate un mijloc de comunicare
cu cei din jurul nostru.
O altă ipoteză deosebit de cunoscută asupra culorilor este cea a lui Sapir-Whorf care
consideră că: “percepția culorilor ar fi orientată de limbaj. Vocabularul culorilor influențează
percepția culorilor. Adică identificăm doar culorile pentru care dispunem de cuvinte. […]
Așadar, frontierele între culori și nuanțe , clasificarea acestora depind de cultura celor care le
privesc! Apoi, peste tot, culorile, dincolo de proprietățile lor concrete, sunt implicate într-o
vastă rețea de semnificații simbolice, sociale, religioase, etc., foarte diferite de la o cultură la
alta și, în consecință, departe de a fi universale.” 5 Astfel, după cum spuneam și mai sus în
lucrarea noastră, clasificarea culorilor și asocierea acestora cu diferite tradiții și obiceiuri,
diferă foarte mult de la o cultură la alta, fiind influețată de semnificații simbolice, religioase,
sociale, etc.
Clasificarea culorilor este un proces în continuă schimbare și organizare, astfel modul
nostru de a clasifica culorile în momentul de față nu coincide cu cel din trecut și cel mai
probabil nici cu modul în care percepția asupra culorilor se va schimba în viitor: “Noi astăzi
trăim în alt univers senzorial, iar percepțiile noastre vizuale înregistrează cu mult mai mulți
stimuli cromatici, în comparație cu oamenii din societățile premoderne. Modurile noastre de a
clasifica și de a defini culorile nu mai coincid cu cele din trecutul mai mult sau mai puțin
îndepărtat.”6 Un exemplu potrivit care să evidențieze diferența dintre percepția pe care o
4
Vasi Rădulescu, Culorile uitării, pag. 20-21.

5
Alexandru Ofrim, FARMECUL DISCRET AL PATINEI și alte mici istorii culturale, pag. 272.
6
Alexandru Ofrim, FARMECUL DISCRET AL PATINEI și alte mici istorii culturale, pag. 274.

2
avem noi acum asupra culorilor și percepțiile care existau în trecut este cromatica rochiei de
mireasă. În zilele noastre, în majoritatea culturilor, rochia de mireasă este albă, albul
simbolizând puritatea, dar nu mereu a fost așa, culoarea acesteia s-a schimbat pe parcursul
timpului. Astfel: “Până pe la începutul secolului al XIX-lea-surpriză-rochia de mireasă era
roșie, lucru care ar putea șoca sensibilitățile cromatice din zilele noastre.”7
Astfel, putem considera culorile un mijloc de comunicare, deoarece cu ajotorul lor,
oamenii pot exprima diferite stări și trăiri sufletești, dar trebuie să luăm în considerare că
percepția asupra acestora este direct influențată atât de cultura și tradițiile fiecărui popor,
precum și de trecerea timpului.

BIBLIOGRAFIE:

1. Alexandru Ofrim, FARMECUL DISCRET AL PATINEI și alte mici istorii

culturale, Ed. Humanitas, 2019.
2. Vasi Rădulescu, Culorile uitării, Ed. Bookzone, 2018.

7
Alexandru Ofrim, FARMECUL DISCRET AL PATINEI și alte mici istorii culturale, pag. 274.