Capitolul 3

Dreptul de proprietate

3.1. Proprietatea privată

3.1.1 Definiţie: Proprietatea privată este dreptul titularului de a
poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi
perpetuu, în limitele stabilite de lege. (art. 555 al. 1 Cod civil)

3.1.2 Conţinut:
 posesia (ius posidendi) – reprezintă aproprierea, însușirea
și stăpânirea bunului de către titularul dreptului, acesta
având reprezentarea psihologică a calității sale de
proprietar;
 folosinţa (ius utendi şi ius fruendi) – reprezintă facultatea
recunoscută titularului dreptului de proprietate de a
utiliza bunul în materialitatea sa, direct și nemijlocit, prin
putere proprie și în interes propriu; implică și latura
negativă a acestei prerogative (facultatea de a nu uza de
bun), întrucât dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz
(art. 562 alin. 1 Cod civil); de asemenea, proprietarul
poate culege derivatele bunului (fructe și producte) atât
prin acte materiale cât și juridice;
 dispoziţia (ius abutendi) – constă în prerogativa
proprietarului de a decide cu privire la soarta bunului său;
este un atribut esențial al dreptului de proprietate
◦ materială – bunul poate fi divizat, transformat, chiar
distrus;
◦ juridică – bunul poate fi înstrăinat sau grevat cu
sarcini.

3.1.3 Caractere:
3.1.3.1 Absolut şi inviolabil:
Dreptul de proprietate este absolut deoarece este recunoscut
titularului său în raporturile cu toţi ceilalţi.
Inviolabilitatea dreptului susţine caracterul său absolut. Potrivit
Constituţiei, „Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile
legii organice”, singurele excepţii fiind:
1) Exproprierea pentru cauză de utilitate publică
2) Rechiziţiile de bunuri
3) Subsolul oricărei proprietăţi mobiliare poate fi folosit şi
exploatat pentru lucrări de interes general.
3.1.3.2 Deplin şi exclusiv
- este deplin deoarece conferă titularului său „plena in re
potestas”, adică toate cele trei atribute: posesia, folosinţa şi
dispoziţia.

1
- este în acelaşi timp un drept exclusiv, în înţelesul că atributele
sau puterile inerente acestui drept sunt nu numai depline, ci şi
independente de orice puteri ale altei persoane asupra bunului
respectiv, în afară de cazurile în care proprietatea este
dezmembrată.
3.1.3.3 Perpetuu şi transmisibil
- este nelimitat în timp, fiind perpetuu şi durează atâta vreme cât
există bunul care face obiectul său.
- poate fi transmis prin acte între vii, în condiţiile legii
- în unele situaţii, bunurile din proprietatea privată pot fi scoase
temporar din circuitul civil prin acordul de voinţă intervenit
între proprietarul bunului şi o terţă persoană.

3.1.4 Statul și unitățile administrativ-teritoriale ca subiecte

ale dreptului de proprietate privată
Referiri la domeniul privat al statului și al unităților
administrativ-teritoriale: art. 6 din Legea nr. 18/1991 privitoare
la fondul funciar, art. 121 din Legea nr. 215/2001 privind
administrația publică locală, art. 4 din Legea nr. 213/1998
privitoare la bunurile proprietate publică. Fac parte din acest
domeniu bunurile aflate în proprietatea entităților respective și
care nu fac parte din domeniul public.
Bunurile din patrimoniul regiilor autonome și al companiilor cu
capital de stat sunt proprietatea acestora, nefiind așadar în
proprietatea statului ori a unităților administrativ-teritoriale (a
se vedea Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților
economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, art.
5 și 20 alin. 2).
Nu există nicio deosebire de regim juridic între cel aplicabil
bunurilor aflate în proprietatea privată a statului și al unităților
administrativ-teritoriale, pe de o parte, și al bunurilor aflate în
proprietatea persoanelor fizice și juridice de drept privat pe de
altă parte. Art. 44 alin. 2 din Constituție prevede că proprietatea
privată este garantată și ocrotită în mod egal, indiferent de
titular.

3.1.5 Stingerea dreptului de proprietate:

 pieirea bunului
 renunţarea titularului
◦ abandonarea unui bun mobil
◦ declaraţia autentică de renunţare la un imobil
 exproprierea pentru cauză de utilitate publică – nimeni nu
poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică,
stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire (a
se vedea și art. 44 alin. 3 din Constituție; Legea nr. 33/1994
privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică);
 confiscarea – poate fi dispusă doar în condițiile legii (art. 44
alin. 9 din Constituție); poate avea ca obiect bunurile
destinate sau folosite pentru săvârşirea unei infracţiuni ori
contravenţii sau cele rezultate din acestea; Codul penal

2
 reglementează confiscarea ca măsură de siguranță și ca
sancțiune complementară.

3.2 Exproprierea pentru cauză de utilitate

publică
3.2.1 Definiţie = trecerea forţată în proprietatea publică, prin
hotărâre judecătorească, a unuor imobile aflate în proprietate
privată, cu o dreaptă şi prealabilă despăgubire, pentru cauză de
utilitate publică.
Sunt expropriabile numai bunurile aflate în proprietatea privată
a persoanelor fizice şi juridice, cât şi în aceea a unităţilor
administrativ-teritoriale.

3.2.2 Reglementare:
• art. 44 al. 3 din Constituţie; art. 562 al. 3 Cod civil
• Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de
utilitate publică;
• Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de
utilitate publică, necesară realizării unor obiective de
interes naţional, judeţean şi local.

3.2.3 Procedura:
 efectuarea unei cercetări prealabile
 declararea utilităţii publice
 efectuarea măsurilor premergătoare (etapa
administrativă)
 exproprierea şi stabilirea despăgubirilor (etapa judiciară)

Sunt de utilitate publică lucrările privind: prospecţiunile şi

explorările geologice; extracţia şi prelucrarea substanţelor
minerale utile; instalaţii pentru producerea energiei electrice;
căile de comunicaţii, deschiderea, alinierea şi lărgirea străzilor;
sistemele de alimentare cu energie electrică, telecomunicaţii,
gaze, termoficare, apă, canalizare; instalaţii pentru protecţia
mediului; îndiguiri şi regularizări de râuri, lacuri de acumulare
pentru surse de apă şi atenuarea viiturilor; derivaţii de debite
pentru alimentări cu apă şi pentru devierea viiturilor; staţii
hidrometeorologice, seismice şi sisteme de avertizare şi
prevenire a fenomenelor naturale periculoase şi de alarmare a
populaţiei, sisteme de irigaţii şi desecări; lucrări de combatere a
eroziunii de adâncime; clădirile şi terenurile necesare
construcţiilor de locuinţe sociale şi altor obiective sociale de
învăţământ, sănătate, cultură, sport, protecţie şi asistenţă socială,
precum şi de administraţie publică şi pentru autorităţile
judecătoreşti; salvarea, protejarea şi punerea în valoare a
monumentelor, ansamblurilor şi siturilor istorice, precum şi a

3
parcurilor naţionale, rezervaţiilor naturale şi a monumentelor
naturii; prevenirea şi înlăturarea urmărilor dezastrelor naturale -
cutremure, inundaţii, alunecări de terenuri; apărarea ţării,
ordinea publică şi siguranţa naţională.

Utilitatea publică se declară de către Guvern pentru lucrările de

interes naţional şi de către consiliile judeţene şi Consiliul
General al Municipiului Bucureşti pentru lucrările de interes
local.
Pentru lucrările de interes local care se desfăşoară pe teritoriul
mai multor judeţe, utilitatea publică este declarată de o comisie
compusă din preşedinţii consiliilor judeţene respective, în caz de
dezacord, utilitatea publică în cauză poate fi declarată de către
Guvern.
Pentru orice alte lucrări decât cele prevăzute la art. 6, utilitatea
publică se declară, pentru fiecare caz în parte, prin lege.
Tot prin lege se poate declara utilitatea publică în situaţii
excepţionale, în cazul în care - indiferent de natura lucrărilor -
sunt supuse exproprierii lăcaşuri de cult, monumente,
ansambluri şi situri istorice, cimitire, alte aşezăminte de valoare
naţională deosebită ori localităţi urbane sau rurale în întregime.
Cercetarea prealabilă va stabili dacă există elemente care să
justifice interesul naţional sau local, avantajele economico-
sociale, ecologice sau de orice altă natură care susţin necesitatea
lucrărilor şi nu pot fi realizate pe alte căi decât prin expropriere,
precum şi încadrarea în planurile de urbanism şi de amenajare a
teritoriului, aprobate potrivit legii.
Rezultatul cercetării prealabile va fi consemnat într-un proces-
verbal ce se va înainta Guvernului sau, după caz, consiliului
judeţean, respectiv Consiliului General al Municipiului
Bucureşti.
Actul de declarare a utilităţii publice de interes naţional se aduce
la cunoştinţa publică prin afişare la sediul consiliului local în a
cărui rază este situat imobilul şi prin publicare în Monitorul
Oficial al României, iar actul de declarare a utilităţii publice de
interes local se afişează la sediul consiliului local în a cărui rază
este situat imobilul şi se publică în presa locală.
Nu sunt supuse publicităţii actele prin care se declară utilitatea
publică în vederea executării unor lucrări privind apărarea ţării
şi siguranţa naţională.
După declararea utilităţii publice, expropriatorul imobilului va
executa planurile cuprinzând terenurile şi construcţiile propuse
spre expropriere, cu indicarea numelui proprietarilor, precum şi
a ofertelor de despăgubire. Aceste documente vor fi depuse la
consiliul local al comunei, oraşului sau municipiului pe teritoriul
cărora sunt situate imobilele ce se supun aprobării pentru
expropriere, în vederea consultării de către cei interesaţi, cu
excepţia documentelor lucrărilor privind apărarea ţării şi
siguranţa naţională. În aceste cazuri se depune la consiliul local
numai lista cu imobilele propuse exproprierii, proprietarii

4
acestora şi ofertele de despăgubire.

Soluţionarea cererilor de expropriere este de competenţa

tribunalulu și se face cu participarea obligatorie a procurorului.
Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din
prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
Pentru stabilirea despăgubirilor instanţa va constitui o comisie
de experţi compusă dintr-un expert numit de instanţă, unul
desemnat de expropriator şi un al treilea din partea persoanelor
care sunt supuse exproprierii. Instanța va stabili valoarea
despăgubirii, între limitele stabilite prin oferta formulată de
expropriator, pe de o parte, și pretențiile formulate de expropriat,
pe de altă parte.
Transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse
exproprierii în patrimoniul expropriatorului se produce doar
după ce obligaţiile impuse lui prin hotărâre judecătorească au
fost îndeplinite. În mod excepțional, în caz de extremă urgenţă
impusă de executarea imediată a unor lucrări care interesează
apărarea ţării, ordinea publică şi siguranţa naţională, şi în caz de
calamităţi naturale, instanţa, stabilind că utilitatea publică este
declarată, poate dispune prin hotărâre punerea de îndată în
posesie a expropriatorului, cu obligaţia pentru acesta de a
consemna în termenul de 30 de zile, pe numele expropriaţilor,
sumele stabilite drept despăgubire, potrivit procedurii prevăzute.

3.2.4 Efecte:
1. imobilul expropriat trece în proprietate publică şi intră în
patrimoniul expropriatorului liber de orice sarcini, în temeiul
hotărâri judecătoreşti rămasă definitivă şi irevocabilă.
2. se sting drepturile reale principale derivate din dreptul de
proprietate
3. dreptul de ipotecă şi privilegiul imobiliar special care
grevează bunul imobil exproprieat se mută de drept asupra
despăgubirii
4. se sting orice drepturi personale dobândite de alte persoane
asupra imobilului expropriat
5. ca urmare a pronunţării hotărârii judecătoreşti de expropriere
se naşte un drept de creanţă în favoarea persoanelor expropriate
asupra despăgubirilor acordate drept urmare a exproprierii
imobilului.

3.2.5 Drepturile fostului proprietar al imobilului expropriat:

 dreptul de preferință la închirierea imobilului - dacă
imobilul expropriat este oferit pentru închiriere înaintea utilizării
lui în scopul pentru care a fost expropriat, iar expropriatul este
în situaţia de a-l utiliza, el are un drept de prioritate pentru a-i fi
închiriat în condiţiile legii.
 dreptul de a cere şi a obţine retrocedarea imobilului, în
cazul în care imobilul nu este utilizat în termen de un an pentru
realizarea scopului în considerarea căruia a fost preluat

5
 dreptul de preemţiune în situaţia în care expropriatorul se
decide să înstrăineze imobilul (termen de 60 de zile)

3.2.6 Prevederi specifice în cazul exproprierii necesare

realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local

- Legea nr. 255/2006 se aplică în cazul lucrărilor legate de:

drumurile de interes naţional, judeţean şi local; infrastructura
feroviară publică; reţeaua de transport cu metroul; infrastructura
aeroportuară; infrastructura de transport naval; domeniul
gospodăririi apelor; staţiunile turistice de interes naţional; zona
litorală a Mării Negre; pârtiile de schi și alte facilități destinate
practicării celorlalte sporturi de iarnă; producerea, transportul şi
distribuţia de energie electrică; extracția, transportul şi
distribuţia de gaze naturale; transportul ţiţeiului, gazolinei,
etanului, condensatului şi gazelor naturale; exploatarea
zăcămintelor de lignit; realizarea Sistemului naţional al
perdelelor forestiere de protecţie; împădurirea terenurilor
degradate; construcţia, reabilitarea şi modernizarea
infrastructurii de alimentare cu apă, a infrastructurii de apă uzată
şi a staţiilor de epurare. Aceste lucrări sunt declarate de utilitate
publică prin lege (art.2).
- Etapele procedurii de expropriere sunt:
a)aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai lucrărilor de
interes naţional, judeţean sau local;
b)consemnarea sumei individuale aferente reprezentând plata
despăgubirii pentru imobilele care fac parte din coridorul de
expropriere şi afişarea listei proprietarilor imobilelor;
c)transferul dreptului de proprietate;
d)finalizarea formalităţilor aferente procedurii de expropriere.
- Expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii se poate
adresa instanţei judecătoreşti competente în termenul general de
prescripţie, care curge de la data la care i-a fost comunicată
hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea
decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate
către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar
exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de
stabilire a cuantumului despăgubirii şi transferului dreptului de
proprietate.

Concepte şi termeni de reţinut

Proprietate, dispoziție, expropriere