Moliftele Sf.

Vasile

Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul domnilor, făcătorul cetelor celor de foc şi lucrătorul puterilor celor fără de
trup, meşterul celor cereşti şi al celor pământeşti, pe Care nimeni dintre oameni nu L-a văzut, nici poate să-L
vadă; de Care se teme şi se cutremură toată făptura; Cel ce a aruncat din cer pe căpetenia îngerilor, care din
trufie şi-a încordat grumazul oarecând şi s-a lepădat de slujba sa prin neascultare, şi pe îngerii cei împreună cu
dânsul potrivnici, care s-au făcut diavoli, i-a aruncat în întunericul cel adânc al iadului, fă că blestemul acesta,
ce se face în numele Tău cel înfricoşător, să fie spre îngrozirea acestui povăţuitor al vicleniei şi a tuturor
taberelor lui, care au căzut împreună cu el din lumină cea de sus, şi pune-l pe fugă; şi-i porunceşte lui şi;
diavolilor lui să se depărteze cu totul, ca să nu facă nici o vătămare acestui suflet pecetluit; ci aceşti pecetluiţi să
ia tăria puterii ca să calce peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului. Că se laudă şi se
cinsteşte şi de toată suflarea cu frica se slăveşte preasfânt numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Domnului să ne rugăm.

Te blestem pe tine, începătorul răutăţilor şi al hulei, căpetenia împotrivirii şi urzitorul vicleniei. Te blestem pe
tine, cel aruncat din lumină cea de sus şi surpat pentru mândrie în întunericul adâncului. Te blestem pe tine şi
pe toată puterea cea căzută ce a urmat voinţa ta. Te blestem pe tine, duh necurat, cu Dumnezeu Savaot şi cu
toată oastea îngerilor lui Dumnezeu, Adonai, Eloi, Dumnezeul cel atotputernic; ieşi şi te depărtează de la robul
lui Dumnezeu (N). Te blestem pe tine cu Dumnezeu, Care prin cuvânt toate le-a zidit şi cu Domnul nostru Iisus
Hristos, Fiul Lui cel Unul-Născut, Care, mai înainte de veci, în chip de negrăit şi fără patimă, S-a născut dintr-
însul; cu Cel ce a făcut făptura văzută şi nevăzută şi a zidit pe om după chipul Său şi, mai înainte, prin legea firii
l-a învăţat acestea şi cu priveghere ingereasca 1-a păzit; cu Cel ce a înecat păcatul cu apa de sus şi a desfăcut
adâncurile de sub cer şi a pierdut pe uriaşii cei necucernici şi turnul fărădelegilor l-a sfărâmat şi pământul
Sodomei şi al Gomorei cu foc şi cu pucioasa l-a ars şi spre mărturie fumegă fum nestins; cu Cel ce marea cu
toiagul a despărţit şi pe popor l-a trecut cu picioarele neudate, iar pe tiranul faraon şi oastea cea împotrivitoare
lui Dumnezeu, tabăra păgânătăţii, sub valuri de veci a înecat-o. Te blestem cu Cel care, la plinirea vremii, din
Fecioară în chip de negrăit S-a întrupat şi peceţile curăţiei întregi le-a păzit; Care a binevoit să spele prin botez
întinăciunea noastră cea veche, cu care noi prin neascultare ne spurcasem. Te blestem pe tine cu Cel ce S-a
botezat în Iordan şi ne-a dat nouă în apă, prin har, chipul nestricăciunii; de Care îngerii şi toate puterile cereşti
s-au mirat, văzând pe Dumnezeu cel întrupat smerindu-Se, când Tatăl cel fără de început a descoperit
naşterea cea fără de început a Fiului şi când pogorârea Sfântului Duh a mărturisit unimea Treimii. Te blestem
pe tine cu Cel ce a certat vântul şi a liniştit viforul mării; Care a izgonit ceţele diavolilor; Cel ce prin tina a dat
vedere ochilor lipsiţi de lumina ai celui orb din naştere şi a înnoit zidirea cea veche a neamului nostru şi celor
muţi le-a dat grai; Cel ce a curăţit rănile leproşilor şi pe morţi din groapa i-a înviat; Cel ce până la îngropare cu
oamenii a vorbit şi iadul prin înviere l-a prădat şi toată omenirea a întocmit-o să nu mai fie cucerită de moarte.
Te blestem pe tine cu Dumnezeu atotţiitorul, Care a însufleţit pe oameni şi cu grai de Dumnezeu insuflat
dimpreună cu Apostolii a lucrat şi toată lumea a umplut-o de dreapta credinţă. Teme-te, fugi, pleacă,
depărtează-te, diavole necurate şi spurcate, cel de sub pământ, din adânc, înşelătorule, cel fără de chip, cel
văzut pentru neruşinare, nevăzut pentru făţărie, oriunde eşti sau unde mergi, de eşti însuşi Beelzebul, sau de te
arăţi ca cel ce scutură, ca şarpele, sau ca fiara, sau ca aburul, sau ca fumul, ori ca bărbat, ori ca femeie, ori ca
jiganie, ori ca pasăre, sau vorbitor noaptea, sau surd, sau mut, sau care înfricoşezi cu năvălirea, sau sfâşii, sau
unelteşti rele, în somn greu, sau în boală, sau în neputinţă, sau porneşti spre râs, sau aduci lacrimi de
dezmierdări; ori eşti desfrânat, ori rau mirositor, ori poftitor, ori făcător de desfătare, ori fermecător, ori
indemnator spre dragoste necurată, ori ghicitor în stele, ori şezi în casa, ori eşti fără de ruşine, ori iubitor de
vrajbă, ori fără astâmpăr; sau te schimbi cu luna, sau te întorci după un oarecare timp, sau vii dimineaţă, sau la
amiază, sau la miezul nopţii, sau în orice vreme, sau la revărsatul zorilor, sau din întâmplare te-ai întâlnit, sau
de cineva eşti trimis, sau ai năvălit fără de veste; sau eşti din mare, sau din rău, sau din pământ, sau din
fântâna, sau din dărâmături, sau din groapă; sau din baltă, sau din trestie, sau din noroaie, sau de pe uscat, sau
din necurăţie; sau din luncă, sau din pădure, sau din copaci, sau din pasăre, sau din tunet, sau din
acoperământul băii, sau din scăldătoare de ape, sau din mormânt idolesc; sau de unde ştim, sau de unde nu
ştim, cunoscut ori necunoscut, sau din vreun loc nebănuit, pieri şi te depărtează, ruşinează-te de chipul cel zidit
şi înfrumuseţat de mâna lui Dumnezeu. Teme-te de asemănarea lui Dumnezeu celui întrupat şi să nu te ascunzi
în robul lui Dumnezeu (N), ca toiag de fier şi cuptor de foc şi iadul şi scrâşnirea dinţilor te aşteaptă, ca răsplătire
pentru neascultare. Teme-te, taci, fugi, să nu te întorci, nici să te ascunzi cu vreo altă viclenie de duhuri
necurate, ci du-te în pământ fără de apă, pustiu, nelucrat, unde om nu locuieşte, ci este cercetat numai de
Dumnezeu, Cel ce leagă pe toţi care vatama şi uneltesc aupra chipului Său; Cel ce în lanţuri te-a aruncat în
întunericul iadului, pentru noaptea şi ziua cea lungă, pe tine diavole, ispititorul şi aflătorul tuturor răutăţilor. Ca
mare este frica de Dumnezeu şi mare este slava Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.

Domnului să ne rugăm.
Dumnezeul cerurilor, Dumnezeul luminilor, Dumnezeul îngerilor celor de sub tăria Ta, Dumnezeul arhanghelilor
celor de sub stăpânirea Ta, Dumnezeul măritelor domnii, Dumnezeul sfinţilor, Tatăl Domnului nostru Iisus
Hristos; Cel ce ai dezlegat sufletele cele legate cu moartea şi, prin Unul-Născut Fiul Tău, ai luminat pe omul cel
pătruns de întuneric; Cel ce ai slăbit durerile noastre şi toată greutatea ai uşurat-o şi toată nălucirea vrăjmaşului
de la noi ai depărtat-o; şi Tu, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Care, cu moartea Ta, ne-ai făcut pe noi nemuritori
şi ne-ai mărit cu slava Ta; Cel ce, cu învierea Ta, ne-ai dăruit noua să ne ridicăm de la oameni la Dumnezeu, şi
ai purtat pe crucea Ta toată sarcina păcatelor noastre; Cel ce ai luat asupră-Ţi sfărâmarea noastră şi ai
tămăduit-o, Doamne; Care ne-ai făcut nouă cale la ceruri şi stricăciunea în nestricăciune ai prefăcut-o, auzi-mă
pe mine, care cu dragoste şi cu frica strig către Tine, Cel de a Cărui frica se topesc munţii împreună cu tăria de
sub cer; de a Cărui putere duhurile necuvântătoare ale stihiilor se cutremură, păzind hotarele lor; de a Cărui
porunca focul răsplătirii nu va trece hotarele ce i s-au pus, ci, suspinând, aşteaptă porunca Ta; de a Cărui frica
toată făptura se chinuieşte oftând cu suspinuri negrăite şi având porunca să aştepte vremea sa; de Care toată
firea cea potrivnică a fugit şi oastea vrăjmaşului s-a domolit, diavolul a căzut, şarpele s-a călcat şi balaurul s-a
strivit; prin Care neamurile ce Te-au mărturisit s-au luminat şi s-au întărit în Tine, Doamne; prin Care viaţa s-a
arătat, nădejdea s-a întemeiat, credinţă s-a întărit, Evanghelia s-a propovăduit; prin Care omul cel pământesc s-
a înnoit crezând în Tine, ca cine este ca Tine Dumnezeu atotputernic? Pentru aceasta, Te rugăm pe Tine,
Dumnezeule al părinţilor şi Doamne al milei, Cel ce eşti mai înainte de veci şi mai presus de fire, primeşte pe
acesta care a venit la Tine pentru numele Tău cel sfânt şi al iubitului Tău Fiu, Iisus Hristos, şi al Sfântului şi
preaputernicului şi de viaţa făcătorului Tău Duh; izgoneşte din sufletul lui toată neputinţa, toată necredinţa, tot
duhul necurat, scuturător, de sub pământ, din foc, nesuferit, poftitor, iubitor de aur, iubitor de argint, turbat,
desfrânat, tot diavolul necurat, întunecat, fără chip şi fără ruşine. Aşa, Dumnezeule, depărtează de la robul Tău
(N) toată lucrarea diavolului, toată vrajă, toată fermecătura, slujirea idolească, căutarea în stele, vraja cu mort,
vraja cu pasăre, patima desfătării, iubirea trupească, iubirea de argint, beţia, desfrânarea, neruşinarea, mânia,
iubirea de cearta, neastâmpărarea şi tot cugetul viclean. Aşa, Doamne, Dumnezeul nostru, insuflă într-însul
Duhul Tău cel paşnic, ca, fiind păzit de El, să facă roade de credinţă, de fapte bune, de înţelepciune, de curăţie,
de înfrânare, de dragoste, de bunătate, de nădejde, de blândeţe, de indelunga-rabdare, de îngăduinţă, de
smerenie, de pricepere, căci este rob al Tău, în numele lui Iisus Hristos, crezând în Treimea cea de o fiinţă şi
mărturisind-O împreună cu îngerii, arhanghelii, domniile cele mărite şi cu toată oastea cerească. Păzeşte
împreună cu dansul şi inima noastră, ca puternic eşti, Doamne, şi Ţie slava înălţăm, împreună şi Unuia-Nascut
Fiului Tău şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţa Făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.