Ce zice Neal...

Neal Donald Walsch este autorul seriei Conversatii cu Dumnezeu, pe care sper ca ai apucat sa-l
citesti. Am vazut zilele acestea, dovada ca are si pandemia efecte benefice, o conferinta a lui Neal, de vreo
ora jumatate, pe care m-as bucura sa o vezi, sper sa dau linkul la sfarsit.
Pentru ca nu cred ca are traducere, dar si pentru ca nu prea avem rabdare sa urmarim miliardele de
gigabiti de informatie, simt nevoia sa prezint un rezumat minimal al unei invataturi transmise de acest
minunat frate al nostru.
Deci, zice Neal, ca exista patru intrebari pe care ar fi bine sa ni le punem, cel putin o data pe zi, dupa
spalatul pe fata sau candva, in acea perioada, dar, spune tot el, ca n-ar strica sa repetam operatia si peste zi,
de cel putin 2 ori sau cat de des...ni se arata ocazia,ne aducem aminte sau...ajunge sa ni se para util.
Iata intrebarile si apoi o sa fac cateva comentarii, de-ale lui, de-ale mele...
1. CINE SUNT ?
2. UNDE MA AFLU ?
3. DE CE MA AFLU AICI – UNDE MA AFLU ?
4. CE INTENTIONEZ SA FAC (odata ce am aflat raspunsurile la cele 3 intrebari anterioare)
Asadar, spune Neal, obisnuinta de a raspunde, iar si iar, la acxeste (doar) patru intrebari, va produce
in noi transformari radicale.
Sa le luam pe rand ! Sigur ca prima intrebare si, mai ales, raspunsul la aceasta intrebare e partea
centrala, inceputul si sfarsitul actiunii, al intrebarilor, framantarilor, cautarilor noastre, mai mult sau mai
putin evidente, incununate sau nu de succes. Cine sunt eu e o intrebare destul de raspandita, nu se prea poate
sa nu fi aflat de ea, sa nu ne fi vizitat, pe parcursul vietii, dar mai ales in momente de cumpana, de incercari,
in accidente, caderi, esecuri. Pare simplu, poate e, cu siguranta ajunge sa fie o intrebare simpla, mai ales
dupa ce intri in acest exercitiu, in acest meniu zilnic, sa-i spunem. Un corp dotat cu minte si, de multe ori, cu
suflet – un suflet despre care nu prea stim mare lucru, e raspunsul, cred eu, cel mai raspandit. Am spus...de
multe ori, cu referire la faptul ca multi dintre cei care au acest raspuns includ sufletul, dar nu toti. Fara sa
dezvolt aici, problema cu existenta sufletului e oarecum lamurita, chiar daca este dificil de ajuns la o
formula general inteleasa si acceptata. O alta parte dintre oameni,o tot mai mare parte, stiu si accepta
formularea “noi nu suntem corpurile noastre, noi nu suntem mintile noastre”. Bine, acceptam, nu
suntem...dar intrebarea este CINE suntem si nu cine...nu suntem, desi aceasta maniera, prin excludere e
interesanta si o sa ma refer mai tarziu la ea, tot la sugestia – in conferinta – a lui Neal. Oprindu-ma din
enumerarea variantelor de raspuns, mai mult sau mai putin raspandite si acceptate, Neal ne conduce catre un
raspuns intalnit deja, in multe carti, conferinte, scoli de gandire si anume SUNTEM SPIRITE (ENTITATI
SPIRITUALE) INTRUPATE {intr-un corp fizic}. Cred ca este o formula care poate fi inteleasa, poate fi
insusita, fara ca aceasta sa fie impusa, intr-un fel sau altul. Neal prezinta, in conferinta, o schema simpla in
care intr-o parte este (sa-i zicem) Taramul Spiritual, in cealalta parte Taramul material (fizic, al fizicalitatii) ,
iar deasupra un Taram al Esentei care le incumba pe ambele. Scanteia de divinitate, entitatea sau sufletul
nostru, cum i-am spune, cum l-am intelege, provine din primul taram, al Spiritului, unde TOATE UNA
SUNT, unde nu exista separare, distinctie, unde domneste infinitul si eternitatea, dar ATENTIE nu exista
distinctie, individualizare, adica TOTI UNA SUNT,fara a se putea deosebi ceva sau cineva de altceva,
altcineva si unde (in acest Taram Spiritual) nu se poate experimenta nimic, neavand cum sa faci deosebiri,
dedublari, exteriorizari. Bine, de aici, din acest minunat Taram, provine aceasta scanteie/bucatica/extras
de...spirit, care se intrupeaza in celalalt Taram, al Fizicalitatii. Deci, iata, scurt si la obiect, raspunsul la a
doua intrebare – Unde sunt ? – in taramul fizicalitatii, in planul material sau fizic sau cum il percep/inteleg.
Bine, Neal ne indeamna sa fim...mai specifici, adica localizand amplasarea noastra de moment, ma aflu in
plan fizic, in aceasta viata a lui Adrian, in Bucuresti, la anul, luna, ziua..., in baie sau in dormitor sau in
sufragerie etc. Una peste alta, am inteles si retinut si...acceptat ca Sunt un spirit intrupat, am un corp si o
minte, ma numesc Adrian si ma aflu, in acest moment in fata calculatorului, scriind niste concluzii ale
conferintei lui ND Walsch. Trecem, evident, la a treia intrebare, care asteapta raspuns DE CE MA AFLU
AICI SI ACUM ? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, Neal ne sugereaza – si noi putem sa acceptam sau
nu – ca scopul vietii noastre este sa experimentam acest Taram, descoperind Cine suntem, cum suntem si sa
realizam...cea mai buna varianta a noastra. Ideea e ca dincolo, in Taramul Spiritual eram UNA cu Intregul,
nediferentiati si venim aici pentru a ne...exprima, ca sa zic asa, ca sa ne cunoastem si sa realizam cea mai
grozava varianta a omului Adrian, de mine e vorba, evident. Eu zic ca e acceptabila formula oferita, poate fi
explicitata, analizata, aprofundata sau nu, fiecare dupa propria pornire. Avand in vedere ca intrebarile se
repeta, iar si iar, raspunsurile pot sa difere, sa varieze... E interesanta conferinta, te invit din nou sa o
urmaresti, Neal intra in amanunte, s-ar putea sa te ajute. Pentru e mine suficient ca el doncluzioneaza
ca...niciodata nu e vorba despre noi ! Pare contradictoriu, dupa ce am spus ca am venit sa realizez cea mai
buna varianta a lui Adrian, sa spun ca...nu e vorba despre Adrian. Eu am inteles, mai demult cherstia asta,
poate in alte forme, dar se leaga bine de exemplu de faptul ca energia primordiala, Iubirea, cea din care, cu
care si pentru care a creat Dumnezeu lumea, iubirea asadar are menirea, unica menire, de a fi daruita ! Spune
frumos monahul Nicolae (Steinhardt) ca daruind vei dobandi si eu am retinut si am inteles...sensul creatiei,
al vietii – care se potriveste cu ceea ce spune Neal ca niciodata nu e vorba despre tine, Ai venit ca sa-i ajuti
pe toti cei pe care-i intalnesti in aceasta viata, pe toti cei pe care sufletul tau ii atinge si iata ce bine se
potriveste aici indemnul de a ne stradui sa-i atingem frumos ! Suna, deasemenea, putin paradoxal fata de
indemnul de a ne ocupa doar de propria transformare/perfectionare, neavand nici competenta si nici putere
in a-i schimba/transforma/ imbunatati pe ceilalti si totusi, aceasta transformare a noastra se produce doar
daruindu-ne, ajutandu-i pe ceilalti sa-si obtina propria lor...cea mai buna varianta ! Interesant, deci am venit
sa-mi desavarsesc fiinta, sa obtin cea mai buna varianta a mea, dar aceasta o obtin doar daruindu-ma,
preocupandu-ma in a-i servi pe ceilalti ! Mare atentie, ce inteleg eu este ca nu e cazul sa alergam bezmetici,
ba dupa unul , ba dupa altul, incepand cu, vai, saracul partenerul, copilul, parintele din imediata apropiere
pentru a-l ajuta ! Nu, ajutand-o pe batranica sa treaca strada impotriva vointei ei, NU este ceva ce va
conduce la indumnezeirea noastra. A fi disponibil 24 din 24 este sensul vietii, dar ajutorul trebuie acordat
doar la cerere, cu exceptia unor situatii limita, cand ii putem ajuta si fara sa ne ceara, ca sa nu-i striveasca un
bolovan, o masina care vine spre ei , etc, dar acest ajutor va trebui sa ramana cat mai discret, cat ma anonim.
Putem, e interesant si provocator sa jucam, uneori, in viata, rolul Ingerasului pazitor pentru diverse persoane,
facandu-le daruri, sustineri, intretineri chiar, dar fara ca acestia sa stie. La modul general, la baza e doar
disponibilitatea, daruirea, pasarea – de la a-ti pasa de cineva, de cum e el/ea, ce nevoi are etc – dar, in fluxul
vietii, atitudinea aceasta e bine sa ramana pasiva, nu prea activa, deloc agresiva, si nicidecum revendicativa !
Mai departe, la cea de-a patra intrebare, raspunsul e cu atat mai personal, cu cat e vorba de intentia ta ! Din
punctul meu de vedere, cel mai simplu este sa raspund scurt – sa fiu la dispozitie ! Am mai spus si scris si
expus punctul meu de vedere privind acceptanta ! Eu zic si, in mare parte, fac asta: spun Da !. Apropiatii
mei au auzit de multe ori vorba mea – daca nu vrei sa auzi de la mine “da”, nu ma mai intreba ! Plec de la
premisa ca tot ceea ce vine spre mine, de-a lungul zilei, de-a lungul vietii, este despre mine, cu mine si
pentru mine, de aici acceptanta de care vorbeam. Pe langa faptul ca suntem indemnati sa-i acceptam pe cei
din jur, din cale, exact asa cum sunt, sa-i iubim chiar, tot asa, asa cum sunt, eu zic ca toate intalnirile,
intamplarile, evenimentele cu care “ma confrunt” sunt pentru mine, atunci – ce sens are sa le refuz, sa le
ocolesc, sa ma feresc de ele ?! Daca-s pentru mine , vor reveni, mai devreme sau mai tarziu, uneori cu
intensitati greu de suportat si de gestionat, asa ca e mai bine sa trec prin ele deindata ! Daca conexam ideile,
astazi intentionez sa fiu mai bun ca ieri, asta insemnand sa caut sa fiu mai rabdator, mai conciliant, mai
saritor, mai...mai...mai, decat ieri. Nu-mi propun ceva anume, mai ales din cele care nu au fost deja...decise:
sa plec undeva, sa ma intalnesc, sa scriu, sa citesc, sa ma rog, sa meditez... Excelent ca am incheiat cu
meditatia, pentru ca am invatat in ultimele zile, tot dintr-o conferinta, a unui calugar budist (dau linkul, daca
nu uit, la sfarsit) ca insasi meditatia trebuie sa fie dedicata, inchinata cuiva, lumii, unor bolnavi sau
neajutorati. Spunea calugarul ca nu are sens sa meditez...pentru propria mea...ridicare spirituala, nu ca asa
ceva nu ar fi...de dorit, ci ca aceasta ridicare/emancipare/elevare se produce tocmai daruind, inchinand chiar
si meditatia cuiva. La fel e cu rugaciunea, daca stam sa ne gandim, cu rugaciunea roditoare, cea in care
multumim si...binecuvantam ! A binecuvanta, a inchina cuiva (in suferinta, in nevoi, in...neregula si cati
dintre noi nu suntem in aceasta situatie ?!) – o meditatie, o rugaciune, un cuvant bun se incadreaza exact in
“raspunsul corect” la cea de-a patra intrebare ! Da am venit sa construim/realizam cea mai buna varianta a
noastra, daruindu-ne cu totul celorlalti ! Precizez, ceea ce face si Nealca aceasta NU inseamna sa te
neglijezi, sa te excluzi din preocuparile zilnice ! Corpul tau, mintea ta, viata ta merita toata consideratia,
toata daruirea toate disponibilitatea si toata acceptanta !
Nu o mai lungesc, sper sa fi fost inteligibil, sa-l fi facut bine inteles pe ND Walsch si sa-ti fi fost de
folos. Chiar daca exercitiul regulat si staruitor nu-mi e prea simpatic, cred ca sunt intrebari (si raspunsuri)
fundamentale, definitorii si formatoare/transformatoare, care merita a fi puse, cat mai des... Succes !
Linkurile promise: https://www.youtube.com/watch?v=PLHgO60pU2I
https://www.youtube.com/watch?v=c1gY7RWE48U
Cu Lumina si Caldura,
Adrian