Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
RĂDULESCU - MOTRU
CURS
DE
PSIHOLOGIE
Ediţie îngrijită de DANA MENRATH PREFAŢ. LA EDIŢIA I
Cartea de faţă cuprinde o parte a cursului de
psihologie, ţinut de mine laFacultatca de Litere a
Universităţii din Bucureşti, cunoştinţele generale, de
care arc nevoie orice tânăr doritor să-si formeze o
cultură filozofică. Cartea poate servi si elevilor din
cursul superior de liceu, precum şi acelor membri ai
corpului didactic care nu au ca specialitate
psihologia, dar (in să aibă o orientare în această
ştiin[ă.
Alegerea şi metoda de expunere a cunoştinţelor le
datorez propriei mele experienţe, în tot timpul
activităţii mele am a vut ocazia să constat, că vârsta
cea mai deschisă învăţăturii filozofice este vârsta
adolescenţei, anii în care tânărul îşiformează
personalitatea, înaceştiani, înclinarea pentru
psihologie, mai ales, este bine accentuată. Tânărul nu
învaţă în silă, ci de la sine caută în lecţiile pe care le
ascultă în şcoală şi în cărţile ce îi cad în mână
răspunsurile ştiinţei psihologice la preocupările sale
sufleteşti. Cunoştinţele superficiale, chiar scrise într-
o limba literară şi presărate cu anecdote, îl lasărece.
El vrea opri v i re f n adâncime, nula suprafaţă.
Definiţiile şi exemplificările familiare, oricât ar
merge în ştiinţele celelalte, nu merg în psihologic;
EDIŢIA AIII-A N. sau merg fără vreun folos. La nici un obiect de studiu,
EDITURA ESOTERA, EDITURA VOX din în văţământul secundar, nu este elevul mai
BUCUREŞTI pretenţios ca la psihologie. Ar fi însă greşit sa credem
19% că metoda cea mai bună este să predăm cunoştinţele
de psihologie după cărţile de specialitate, pentru apărute în a doua jumătate a secolului trecut şi
care tânărul nu are înţelegerea pregătită; sau şi tipărite în numeroase ediţii.
mai greşit încă, să-i oferim rezumatele acestor cărţi în spiritul acestora am întreprins lucrarea de faţă,
în forma cunoscută a unui memento deşi mi-am dat seama de toate greutăţile pe care
dcexamen.A$emcnearezumate,laoricestudiu,nunum aveam să le întâmpin.
aHaceldepsihologie, omoară curiozitatea ştiinţifică Căci, asemenea cărţi nu sunt uşor de scris. Ele cer o
a elevului, şi îl transformă pe acesta întF-un simplu minuţioasă selecţionare a materialului şi, mai presus
memorizator de cuvinte, f n special, memento-urile de toate, un spirit obiectiv în expunerea teoriilor.
sunt plaga şcolii, cum s-a do vedit cu prisosinţă Cărţi de popularizare a cunoştinţelor psihologice
prin practica în văţământului de pretutindeni. sunt multe, dar mai toate sunt cărţi de propagandă,
Tânărul doreşte cunoştinţe serioase de psihologie, scrise în sprijinul unui sistem filozofic sau al vreunei
dar într-o formă accesibilă minţii lui şi, cu concepţii sociale. Un autor conştiincios, mai ales
deosebire, într-o formă în care să se ţină seamă de dacă este profesor, nu are dreptul să abuzeze de
pretenţiile lui de persoană cu judecată. încrederea tineretului. El este dator sase
Accastădorinţăcstelcgitimă.Satisfacereaei.prinpubli mărginească la teoriile pe care le poate confirma
caţiidepsihoIogie corespunzătoare, are ca rezultat, raţionamentul său strict ştiinţific şi să lase celui ce
în afară de consolidarea învăţământului filozofic în citeşte libertatea să-şi formeze singur o părere în
şcoală, şi o ajutorare adusă culturii în genere. De problemele discutabile, în felul acesta, canea sa,
înţelegerea psihologică a vieţii atârnă în bună pane chiar dacă n~a răspuns la unele întrebări, va pregăti
creaţia artistică şi motivarea faptelor sociale. pe acela care o citeşte să aibă o înţelegere matură,
Destul să ptimenim. în aceastăprivinţă, rezultatele pentru a judeca şi primi din altă pane răspunsurile pe
produse în secolul trecut de celebra scriere a care le caută.
luiClaude Bernard din 1865: "Introductionâl'etude l Noiembrie 1923
C. RĂDULESCU-MOTRU
de la me'dicine experimentale", în care, deşi nu era PREFAŢĂ L A EDIŢIA A II-A
direct vorba de psihologie, se atingeau însă Ediţia de faţăt este în mare parte o retipărire a ediţiei
problemele esenţiale ale acesteia, în bibliografia precedente. S-a căutat, cu toate acestea,
psihologică a timpului nostru, numai două cărţi se ţinândseamadepublicaţiile mairecente, să ise aducă
pot măsura în influenţă cu aceea a lui Claude oarecare îmbunătăţiri. Timpul ce a trecut între cele
Bemard. Acestea sunt: "Principles of Psychology" două ediţii a fost prea scurt pentru a permite o
de William James, şi "Vorlesungen uberMenschen - revizuire a tuturor capitolelor. Această sarcină o
undTierseele" deWilhelm Wundt, amândouă amânăm pentru ediţia viitoare, pe care ne propunem
să o completăm şi cu indicarea principalelor obişnuit al manifestărilor vieţii animate. Pentru
rezultate obţinute în domeniul psihologiei aplicate. înţelegerea complicaţiilor şi schimbărilor produse în
l Noiembrie 1928 cursul obişnuit al vieţii animale de către caracterele
C. RĂDULESCU-MOTRU vieţii sufleteşti, avem ştiinţa psihologiei.
PARTEA I Care sunt trăsăturile specifice ale vieţii sufleteşti?
DEFINIŢIE. OBIECT. METODE CAPITOLUL I Câteva exemple au să ni le ilustreze înainte de a le
/. Definiţia şi obiectul psihologiei. - 2. Istoricul enumera în chip metodic. Să presupunem că avem
psihologiei. - 3. Gruparea cercetărilor de înaintea noastră o întindere de pământ nisipos cum
psihologie. - 4. Viaţa sufletească şi individualitatea. sunt acelea de pe malul mării, acoperită cu urme de
l. DEFINIŢIA ŞI OBIECTUL PSIHOLOGIEI — tot felul şi curiozitatea ne-ar împinge să recunoaştem
Ştiinţa despre viaţa sufletească se numeşte pe făptuitorii acestor urme. Am începe atunci să
psihologie. Psihologia urmăreşte să descrie în mod distingem, punând în legătură fiecare urmă cu
complet şi exact diferite forme aţe vieţii sufleteşti; bănuitul ei făptuitor. Ici vedem gropiţe regulate care
în acelaşi timp, ca ne dă şi explicarea faptelor se succed, când mai des, când mai rar, păstrând
sufleteşti sub raportul succesiunii şi al coexistentei aceeaşi formă
lor. Ea este, prin urmare, o ştiinţă descriptivă a vieţii
sufleteşti, aşa cum sunt ştiinţele naturale ale ştearsă de obiect rostogolit. Chiar dacă n-am vedea
obiectelor şi organismelor naturii, iar pe măsură ce mai departe o creanga uscata înfiptă îmr-utt muşuroi
teoriile psihologice izbutesc să fie confirmate de de nisip, tot n-am risca sa confundăm gropiţele tăcute
experienţă, ea este şi o ştiinţă explicativă, aşa cum de ea cu urmele unui animal. Gropiţele făcute de
unele dintre aceleaşi ştiinţe naturale au reuşit să creangă sunt determinate de greutatea corpului
devină, graţie tot experienţei. rostogolit de puterea vântului şi de nivelul terenului.
Dacă viaţa sufletească nu s-ar deosebi prin nimic de Distanţa dintre ele, precum şi forma lor, când le avem,
viaţa pe care o întâlnim în formele vegetale şi ne sunt îndeajuns; cunoscând greutatea crengii şi
animale, nici nu ar fi nevoie de o ştiinţă deosebită a nivelul terenului, putem determina puterea vântului.
psihologiei. Psihologia ar fi atunci un capitol al Făptuitorul, în acest caz, este un agent mecanic.
fiziologiei. Definiţia şi obiectul ei ar fi fixate o dată Urmele produse de agenţi mecanici se recunosc toate
cu definiţia şi obiectul ştiinţelor biologice cărora le în acelaşi fel. Legătura dintre aceste urme şi
aparţine fiziologia. Dar obiectul psihologici are făptuitorii lor este legătura dintre efectul şi cauza
caracterele sale proprii care opresc această mişcării mecanice, iar pe aceasta o putem cunoaşte în
fuzionare. Viaţa sufletească este o manifestare a chip exact, matematic. Să trecem mai departe la
vieţii animale în genere, însă cu adaosul câtorva celelalte urme de pe nisip. Iată acolo un mers de
particularităţi care complică şi schimbă felul animal. Greutate nu este nici aici ca să deosebim între
mersul de pasăre şi cel de mamifer.de broască, ori având aceeaşi vârstă şi acelaşi sex, se aseamănă între
de şarpe. Cine cunoaşte din zoologie viaţa ele, pe când la oameni ele pot fi diferitedupă indivizi.
animalelor n-are decât să aplice cunoştinţele sale Fiecare om îşi are preferinţele sale personale; îşi are
pentru a avea pe făptuitor, si nu numai pe făptuitor, experienţa şi judecata sa; îşi are înclinaţiile şi voinţa
după clasa sa zoologică, ci şi motivul biologic care sa. Motivele care l-au determinat pe om să lase
l-a adus pe animal să facă paşii pe care i-a făcut. urmele pe care le vedem pe nisip sunt cu mult mai
Dacă urmele sunt păstrate intacte, un zoolog citeşte complicate decât ale celorlalte animale. Şi motivele
din ele tot ce s-a petrecut în acest colţ de mediu nu sunt numai complicate,ci sunt determinate şi
biologic. Legătura dintre urme şi făptuitor, în acest deoatitudinespecialăomului.Omul
caz, nu este o mişcare mecanică, ci o corelaţie are un eu al său, cu conduită variabila, din care i.-
biologică, ale cărei legi însă sunt tot aşa de bine yri^^____
determinate şi cunoscute. Iată însă că printre urmele Acela care a călcat pe nisip putea fi un contemplativ
de animale mai sunt unele care nu se lămuresc prin sau un vanatorfputea fi un hoţ sau un puşcăriaş venit
simpla corelare biologică, între acestea, în special, să se ascundă; putea fi indiferent la urmele pe care le
sunt urmele omului, care au o motivare complicată lasă, dar putea fi şi interesat să le ascundă; urmele pe
si cu totul aparte. Dâra unui şarpe, însoţită din loc în care le vedem sunt lăsate de piciorul gol; totuşi, din
loc de urmele săriturilor de broască, nu ne pune în stângăcia repartiţiei lor, recunoaştem că acela care le-
încurcătură: broasca n-a putut să încalece pe şarpe, a făptuit nu era obişnuit să meargă cu piciorul gol; dar
sau să zboare o distanţă şi apoi să sară pe pământ, ci sunt oameni care merg cu picioarele goale şi alţii care
evident ea a scăpat de câteva ori din gura şarpelui, a nu merg, şi între aceştia din urmă atâtea clase de
cărui dâră se vede alături, şi a fost în sfârşit înghiţită oameni care îşi încalţă picioarele în mod diferit; înlr-
definitiv pe locul ultimei ei urme. Paşii însă ai unui un cuvânt, trebuie să cunoaştem personalitatea
om, care se văd din când în când în mod aparent şi omului, înainte de a avea înţelegerea urmelor pe care
apoi se pierd, ne pot da multă bătaie de cap. Omul a le-a lăsat pe nisip.
putut întrebuinţa un instrument de iran sport; a putut La animale nu era nevoie să cunoaştem această
face să dispară în mod intenţionat urmele paşilor, pe personalitate. La animale nu era nevoie să cercetăm
care nu Ie vedem; a putut să combine o contradicţie conduita pe care o ia eul fiecăruia, căci pe animale le
între direcţia realăa mersului său şi între direcţia considerăm, pe toate câte sunt, în aceeaşi specie, în
paşilor aparenţi ctc.; cu un cuvânt, interpretarea aceeaşi vârstă şi sex, ca uniforme. La agenţii
urmelor lui nu este aşa de simplă ca la animale. La mecanici, încă şi mai mult, nu este deloc vorba
animale, interpretarea nu se face pe indivizi, ci pe de eu şi de personalitate.
specii întregi, iar în cadrul acestora numai pe vârstă Acest exemplu a fost închipuit, dar el este prototipul
şi sex. Toate urmele animalelor de aceeaşi specie, celor multe pe care le întâlnim aproape în fiecare zi.
Când mergem pe un drum, sau intrăm într-o casă, psihologia, ci filosofia şi, cu deosebire, metafizica.
avem adeseori ocazia să interpretăm urmele Psihologia se mulţumeşte să ne descrie faptele
făptuitorilor dinaintea noastră şi totdeauna distincţia sufleteşti şi să
de mai sus revine. Una este urma lăsată de ploaie
sau de vânt, alta este urma de animal şi al t a este stabilească condiţiile în care acestea se produc.
aceea a omului. Intrăm într-o casă, în care constatăm Stabilirea existenţei unui suflet, sau a unor suflete, ca
lipsa unui obiect care ne aparţine. Obiectul n-a putut substrat al faptelor sufleteşti, nu intră în obiectul
fi luat nici de vântul care sufla pe fereastra deschisă, psihologiei, cum nu intră în obiectul ştiinţelor speciale
nici de câinele care păzea casa, ci numai de om. naturale stabilirea ipotezei asupra substratului
Cine avea interes? Cine cunoştea valoarea lucrului? materiei şi al vieţii. Obiectul psihologiei ca ştiinţă este
Cine era încl inat la hoţie? Toate aceste întrebări nu constituit în mod suficient din faptele vieţii sufleteşti,
le putem utiliza decât faţade oameni, fiindcă numai luate aşa cum acestea apar în experienţă. Când
oamenii pot avea interese personale si pot aprecia depăşim acest obiect, facem filozofia psihologiei, aşa
lucrurile în legătură cu aceste interese. Agentul cum facem filozofia fizicii sau a biologiei când ne
mecanic are efecte prevăzute, atât pot fi ele de bine ocupăm de substratul faptelor fizice sau biologice.
calculate; animalul acţionează după trebuinţe Mărginiţi la cercetarea faptelor vieţii sufleteşti, să
constante şi uniforme; faptele omului, însă, nu pol fi vedem acum caracteristici generale cu care această
nici calculate de mai înainte, nici puse în rândul viaţă se prezintă, deosebind-o de viaţa simplă
celor animale; ele sunt într-o categorie aparte. biologică şi de mişcarea mecanică. Exemplele de mai
Fiindcăelesuntfapteleunui suflet, ne spunecredinţa sus ne înlesnesc această sarcină.
populară. Psihologia se mulţumeşte să ne spună: I. Spre deosebire de mişcarea mecanică, faptele
fiindcă ele sunt sufleteşti, înţelesul cuvântului suflet sufleteşti sunt fapte de viaţă: această afirmaţie este
presupune existenţa unui substrat, cu anumite evidentă de la sine. H. Faptele sufleteşti se deosebesc
proprietăţi şi anumită conformaţie; despre acest totuşi de faptele vieţii, de care se ocupă biologia, prin
substrat noi nu avem însă o cunoştinţă sigură. următoarele:
Experienţa nu-1 dovedeşte şi, ceea ce e mai a) Ele sunt legate de o personalitate. (Vom vedea mai
important, logica nu-1 cere. Putem cunoaşte, din târziu că ceea ce dă naştere personalităţii este
punct de vedere ştiinţific, un grup de fapte fără să conştiinţa eului, pe care o găsim la unele
avem nevoie de a le pune în legătură cu un substrat - individualităţi organice.)
aşa procedează şi toate ştiinţele naturale cu faptele b) Faptele sufleteşti se leagă de subiectivitatea
naturii -; prin urmare, putem studia faptele sufleteşti, individului făptuitor. Urmele lăsate de un criminal n-
indiferent dacă există sau nu la baza lor un suflet, în au nici un rost când nu le punem în legătură cu
tot cazul, de existenţa sufletului nu are să sş ocupe intenţia care a condus pe criminal. Dacă oamenii ar fi
îngeri, şi noi care îi judecăm n-am şti ce este crima, nutriţiei şi propagării speciei (şi la acest stadiu stă
faptele primului criminal ar fi pentru noi absurde, fixată planta), pentru a trece apoi la simţirea
înţelesul faptelor sufleteşti ni-l dă perspectiva rudimentară, la plăcerea şi durerea corporală, la
lăuntrică subiectivă a individului făptuitor. Faptele dorinţa senzuală, (stadiu la care s-a oprit animalul),
biologice sunt străine subiectivităţii individuale. pentru a ajunge în sfârşit la raţiune şi voinţă, care
c) Prin subiectivitatea, de care ele se leagă, faptele organizează faptele omului. Psihologia lui Aristoteles
sufleteşti apar apoi conştiinţei noastre mai directe şi a stăpânit multe secole gândirea europeană şi de aceea
mai intime decât celelalte fapte ale vieţii organice. are o mare importanţă istorică. Numai prin ca se pot
d) In sfârşit, faptele sufleteşti, ca şi faptele vieţii în înţelege filozofia scolastică şi multe din sistemele
genere, sunt condiţionate de procese materiale, dar filozofice moderne. Alături de psihologia lui
modul condiţionării lor este cu mult mai complicat Aristoteles, care are o vădită tendinţă metafizică, ni se
decât al acestora din urmă. Unii psihologi (după W. păstrează din antichitate şi primele începuturi ale unei
Wundt) vorbesc chiar de o creştere continuă a psihologii empirice, pe care o susţineau medicii
energiei vieţii sufleteşti, în opoziţie cu viaţa timpului, între aceştia este de citat Claudius Galenus
biologică, care rămâne legată de constanţa energiei din Pergamon (130-200 d. Christ.). Medicii, încă de la
materiale, în tot cazul, înlănţuirea faptelor sufleteşti, Hippokrates, se îndreptau spre explicarea
precum şi influenţarea lor reciprocă sunt foarte greu temperamentelor omeneşti, căutând un ajutor pentru
de descoperit. De aceea s-a vorbit aşa de des până aceasta în constituţia diferitelor humori corporale.
acum de spontaneitatea, indetenninismul şi Galenus credea că aerul, "pneuma", aspirat de corp, se
caracterul creator al faptelor sufleteşti. transformă şi se rafinează treptat în organele acestuia.
2. ISTORICUL PSIHOLOGIEI—Trăsăturile lor Rafinarea cea mai înaltă o oferă arterele care duc la
specifice au asigurat, încă de la începutul culturii creier. Importanţa pe care o are creierul pentru viaţa
omeneşti, un loc aparte faptelor sufleteşti. Filozoful sufletească este astfel pentru prima oară recunoscută
elin Arisloteles (384-322)a fost primul care a făcut în psihologie de Galenus. Trebuie să ajungem la
din ele un obiect Descartes (1596-1650) pentru a aveadin nou un pas
8 hotărâtor în studiul vieţii sufleteşti. Descartes
de studiu separat, în psihologia sa, Aristoteles este consideră că atributul distinctiv al substanţei sufleteşti
preocupat de locul pe care îl are sufletul în cuprinsul este cugetarea, iar atributul materiei este extensia
vieţii. El găseşte că sufletul este puterea spaţială, între aceste două substanţe nu este relaţie.
organizatoare acorpului, este forma pe care o caută Conşliinţacugeiăloare stă de o parte, materia de alta.
materiaînîntrupareaei pe treptele vieţii. Fără suflet, Deşi Descartes nu a păstrat în mod consecvent această
corpul ar fi inform şi lipsit de viaţă. Având un suflet, separaţie în toate explicările date de dânsul faptelor
corpul se ridică mai întâi la nivelul organizării sufleteşti, dualismul său totuşi rămâne, şi cu el se
pune capăt amestecului filozofiei biologice a Iui pe asociaţionişti şi scoate în relief importanţa
Aristoteles în psihologie. Domeniul faptelor de senzaţiilor în formarea conştiinţei întregi. De la ci
conştiinţă se defineşte ca un domeniu aparte în faţa începe senzaţionalismul; de la el provine şi cunoscuta
faptelor materiale, iar nu ca o treaptă în evoluţia comparaţie a sufletului cu o statuie goală, pe care vin
acestora din urmă. Este o înlesnire, dar şi un izvor să se imprime rând pe rând diferitele senzaţii produse
de multe rătăciri pentru cercetătorii psihologi de mai de lumea externă. Ca o reacţie la teoria
târziu. Aceste abateri au apărut în sistemele asociaţionismului englez apare psihologia lui Leibniz
metafizice sub denumirea de occazionalism, (1646-1716). Cu Leibniz se afirmă importanţa
paralelism, materialism şi spiritualism, după cum impresiilor minimale inconştiente şi a dispoziţiilor
dualismul lui Descartes se menţinea, sau se făcea latente din suflet, care dau o bază mai largăexplicării
încercarea de a fi subsumat unei unităţi superioare. conştiinţei decât odădea asociaţia. Influenţa lui se
Cu toate acestea, ele sunt compensate cu prisosinţă recunoaşte în cercetări le psihologilor germani de la
de foloasele pe care dualismul le aduce limitând sfârşitul secolului al X VIII-tea şi începutul secolului
domeniul aparte al conştiinţei. Psihologii au fost al XlX-lea. Cu cercetările lui Ernst H. Weber asupra
constrânşi să nu mai piardă din vedere faptul simţului tactil (1849), ale lui Hermann Helmholtz
fundamental al vieţii sufleteşti, care este conştiinţa. asupra opticii fiziologice şi asupra senzaţiilor auditive
Psihologia modernă datorează în mare parte (1862-1867), ale lui Gustav Th. Fechner asupra
progresele sale acestei îndrumări date de Descartes. psihofizicii (1860) şi, mai ales, o dată cu manualul de
între principalii ei reprezentanţi cităm pe John psihologie al lui Wilhelm Wundt (1874) începe o
Locke, Bcrkeley şi David nouă perioadă în psihologie. Aceşti cercetători
introduc metoda experimentală în mod consecvent,
Hume (între 1632-1750) în Anglia, care au pus după norma celorlalte ştiinţe exacte. Aplicarea
bazele teoriilor asociaţioniste în explicarea faptelor experimentului metodic devine după ei o regulă. Se
de conştiinţă, întocmai cum gravitatea explică înfiinţează laboratoare şi instituie de psihologic.
legătura dintre corpurile cereşti, tot astfel explică Munca psihologilor se specializează după
asociaţia legătura dintre faptele de conştiinţă. Locke instrumentele întrebuinţate, dar în acelaşi timp ea se
dă atenţie în special originii ideilor: nihil est în controlează şi se ajută prin colaborarea mai multora la
intcllectu quod non prius fucril in sensu este aceeaşi chestiune de detaliu. Dispar sistemele vaste
concluzia lui; Berkeley este autorul unei concepţii filozofico-psihologice, în schimb, se înmulţesc şcolile
originale asupra formării spaţiului; Hume explică diferenţiate după metode, între aceia care mai
raportul de cauzalitate dintre idei. Pentru toţi însă, la încearcă o sistematizare a teoriilor psihologiei este
ba/a stărilor şi u succesiunii faptelor de conştiinţă însuşi Wundt. EI susţine voluntarismul, adică
stă asociaţia. Francezul Condillac (1754) continuă explicarea vieţii sufleteşti prin elementul voluntar, pe
care îl găseşte în funcţia apercepţiei. Dar Wundt este şi pentru cercetări de psihologie. Tot asemenea, şi în
singurul în această direcţie. Ceilalţi sunt cercetători Spania, unde găsim pe marele neurolog Ramon y
specialişti, în Germania, lucrările celor mai tineri Cajal. în celelalte ţări ale Europei cercetările
sunt izvorâte din institutele de psihologie conduse psihologiei sunt de abia la început, în multe locuri, ele
de: Cari Stumpf, Felix Krueger, W. Wirth, William trebuie să lupte cu inerţia tradiţiei învăţământului şi
Stern, E. R. Jaensch, F. Schumann, Karl Marbe, cu indiferenţa publicului, în literatura românească s-
Karl Buehler etc. Din generaţia trecută, lucrări de o au tipării până astăzi mai multe cărţi şi reviste cu
deosebită valoare avem de la Franz Brentano, conţinut psihologic. Cităm dintre cele mai cunoscute:
Hermann Ebbinghaus, Ernst Meu mân n. Oswald manualele de psihologie scrise de I. Popescu, C.
Kulpe, Wilhelm Dilthey şi Benno Erdmann. în Lupu, I. Găvănescu, T. Speranţă, I. Nisipeanu etc.;
Franţa, un loc de cinste se cuvine fiziologului H. publicaţia Studii Filosofice, prima serie 1893-1916, 8
Beaunnis şi Iui Alfrcd Binet, care au aplicat cei volume, iar a doua scrie, sub titlul Revista de
dintâi experimentul în mod sistematic; lui Th. Ribot, Filosofic, cu începere de Ia 1923 în fascicule
care a utilizat cu multă pricepere observaţiile trimestriale.
10 3.GRUPAREA CERCETĂRILOR DEPSIHOLOGIE
medicilor psihiatri pentru rezolvarea problemelor —Cercelărilcde psihologie se grupează după unitatea
psihologiei şi a popularizat rezultatele psihologiei de care aparţine subiectivitatea faptelor sufleteşti. Un
engleze şi germane; filozofului H. Bergson. care a individ aparţine unităţii sale proprii subiective,
înavuţit psihologia teoretică cu multe idei originale, conştiinţei sale personale, adică îşi are psihologia sa
în Anglia, tradiţia asociaţionîstă domină încă. personală, spre deosebire de alţi indivi/.i. Aceasta ar fi
Cercetările experimentale sunt aici în primul rând psihologie diferenţială. Dar indivizii normali, trăiţi
conduse de flziologi. în Statele Unite ale Americii, într-o cultură uniformă, dovedesc şi o psihologic
dimpotrivă, psihologii sunt în fruntea multor generală, comună între ei toţi: aceasta ar fi psihologia
institute de experimentare. Toate universităţile au generală a omului. Ca membri ai unui popor, ai unei
institute de psihologie, între cele mai bune este clase sociale sau ai unei profesiuni, ei pot să se adune
acelacondus de Titchcner. Un psiholog american apoi într-o subiectivitate comună şi să aibă o
ilustru este William James. Rusia numără şi ea o conştiinţă de popor, de clasă sau de profesiune:
mulţime de instituie de cercetări psihologice şi are aceasta este psihologia popoarelor şi psihologia
mulţi psihologi cu renume european, între aceştia socială. Vârsta şi sexul pot, de asemenea, să dea
cel mai cunoscut este W. Bechterev. în Retrograd se subiectivităţi diferite. Avem psihologia copilului,
află institutul marelui fiziologist Pavlov, unde se fac psihologia adolescentului, psihologia femeii etc. în
multe lucrări care interesează direct psihologia, în sfârşit, oamenii bolnavi pot să prezinte unităţi
Italia, institutele de fiziologie şi de psihiatrie servesc subiective bolnăvicioase: aceasta ar fi psiho-
palologia. Prin analogie cu noi, putem atribui şi A. Psihologia individuală se împarte în: psihologia
animalelor atitudini subiective: psihologia câinelui, omenească, psihologia animală şi psihologia
a calului, a pisicii etc. Dacă avem în vedere comparată între animale, sau între om şi animal.
procesele biologice din timpul copilăriei sau din Psihologia omenească se subîmparte, la rândul său, în:
lumea animală, din care iese şi se dezvoltă mai 1. psihologia generală,
târziu viaţa sufletească, cercetările obţin un caracter 2. psihologia diferenţială şi
11 3. psihologia genetică.
psihogenetic: psihologia genetică şt psihologia B. Psihologia colectivă se împarte si ea în:
animată. Acelaşi individ poate servi aşadar în mai 1. psihologia socială, care se ocupă de produsele
multe grupe de cercetări, după cum este atribuit sociale ale sufletului: vorbirea, dreptul, obiceiurile,
uneia sau alteia dintre unităţile subiective ce se miturile, religiile, arta şi cultura;
formează. Napoleon si Bîsmark, de exemplu, îşi au 2. psihologia etnică, după care se diferenţiază rasele şi
psihologia lor diferenţială, dar aparţin în acelaşi popoarele în parte;
timp şi psihologiei popoarelor din care au ieşit, 3. psihologia de clasă.
precum şi psihologiei vârstei, sexului, clasei sau La grupările clasificate astfel de Tilchencr trebuie să
profesiunii lor. Unităţile subiective sunt înrudiri de mai adăugăm însă o nouă serie de grupări, care
perspectivă, ce pot afecta mai multe acelaşi individ. cuprind aplicaţiile psihologiei. Acestea se denumesc
Unitatea principală însă, în jurul căreia se grupează după interesele practice avute în vedere. Avem:
toate cercetările psihologice, este aceea a psihologiei psihologia pedagogică; psihologia judiciară;
generale, care are în vedere omul cu care ne psihologia militară; psihologia selecţiei profesionale;
întâlnim în mediul nostru obişnuit. Faţă de psihologia tratamentului medical; psihologia
psihologia generală, toate celelalte pot fi considerate rugăciunii si a cultului religios; psihologia reclamei
ca ştiinţe ajutătoare sau pregătitoare. De aceea comerciale; psihologia poliţienească; psihologia
psihologia generală este denumită si psihologie dresurii de animale ctc.
teoretică sau, pe scurt, psihologie. Cartea de faţă este de psihologie generală. Ea
Titchener dă acestor grupări următoarea clasificare: împrumută totuşi din genurile celelalte de cercetare
I. Psihologia vieţii sufleteşti normale şi II. toate cunoştinţele necesare pentru înţelegerea vieţii
Psihologia vieţii sufleteşti anormale. sufleteşti. Cu deosebire ca se referă Ia aplicaţiile
Psihologia vieţii sufleteşti normale are două mari psihologice, fiindcă acestea clarifică, mai bine decât
subdiviziuni: A. Psihologia individuală şi B. orice, explicările teoretice. Aplicaţiile sunt în acelaşi
Psihologia colectivă. limp o experimentare a adevărurilor găsite de
psihologie.
12
ŢA SUFLETEASCA ŞI INDIVIDUALITATEA — epifenomenul unui substrat material, acesta nu mai
Viaţa intră în cadrul psihologiei, ci al fiziologiei.
sufletească, aceea care constituie obiectul Bineînţeles, nu este de neglijat nici studiul făcut
psihologiei, este condiţionată de existenţa unei asupra vieţii sufleteşti din acest punct de vedere
individualităţi conştiente. Viaţa sufletească se mai fiziologic; el a şi dat până acum foarte frumoase
poate concepe şi ca simplu epifenomen al materiei, rezultate; nu mai puţin adevărat este însă că studiul
care să se producă cu necesitate pe urma acesta are în vedere o viaţă sufletească ipotetică, iar
fenomenelor materiale, cum se produce spre nu viaţa pe care o cunoaştem noi în experienţa
exemplu fenomenul de lumină prin încălzirea unui concretă, şi pentru care rămâne totdeauna îndreptăţit
cărbune până la incandescenţă, dar o asemenea viaţă un studiu special, tocmai acela pe care îl întreprinde
sufletească o putem concepe numai ca ipoteză; în ştiinţa psihologici.
experienţa noastră concretă noi nu cunoaştem decât Acest adevăr elementar a întâmpinat şi întâmpină încă
pe aceea care este condiţionată de o individualitate multe dificultăţi până să fie înţeles şi acceptat. Prima
conştientă. Viaţa sufletească, pe care vrea să o dificultate constă în faptul că el contrazice analogia pe
înţeleagă şi să o explice psihologia, este aceea pe care fiecare este înclinat să o stabilească între obiectul
care o găsim în experienţa concretă, iar nu aceea pe psihologiei şi obiectul celorlalte ştiinţe naturale. Cum
care, ca ipoteză, o putem extinde peste tot locul psihologia este o ştiinţă apărută mai recent, fiecare
oriunde sunt date anumite condiţii materiale. Pe este tentat să-i găsească analogii de obiect cu ştiinţele
aceasta din urmă o putem utiliza ca pe o concepţie mai vechi. Astfel, i s-a trecut cu împrumut psihologiei
ajutătoare, pentru a ne explica pe cealaltă mai obiectul fiziologiei, înainte de a-şi descoperi ea
restrânsă, care este condiţionată de existenţa unei obiectul său propriu şi s-au pornit cercetări
indi vidualităţi conştiente şi care singură constituie psihofi/iologice şi psihofizice, înainte de a se începe
principalul obiect al ştiinţei psihologiei. O impresie cercetări curat psihologice. Amestecul ştiinţelor
de culoare, o emoţie de plăcere sau durere, o anterioare a mers aşa de departe, încât pe la sfârşitul
asociere de reprezentări în memorie, o reacţie secolului al XlX-lea era un adevărat curaj când cineva
expresivă a unei stări sufleteşti etc., etc. intră în susţinea psihologia ca o ştiinţă deosebită de fi/,iologia
cadrul psihologici numai în măsura în care fiecare centrilor nervoşi. De altfel, încurajarea acestui
dintre acestea intră ca parte în complexul unei amestec vine de demult. Din timpurile cele mai vechi
individualităţi conştiente, indiferent dacă această ale
individualitate cuprinde un singur om sau un popor 13
întreg; atunci când însă fiecare din faptele de mai
sus este luat în afara oricărei legături cu culturii omeneşti, punctul de vedere special
individualitatea conştientă şi este considerat ca psihologiei a avut de suferit numeroase ştirbiri din
partea concepţiilor materialiste. De la primele altă individualitate am percepe altfel culorile, si de
denumiri care s-au dat faptelor din viaţa sufletească, fapt aşi, se si întâmplă în lumea animală. S un t
s-au creat echivocur'i, care aveau mai apoi să animale care percep ondulaţiile de dincolode
împiedice constituirea unei ştiinţe speciale pentru ultraviolet, pe care nu Ie percepem noi şi sunt animale
viaţa sufletească. Cuvintele suflet, spirit, conştiinţă, care nu ajung până la percepţia noastră. Tot astfel se
individualitate, impresie, imagine, memorie ele., pe întâmplă cu tonurile şi cu toate celelalte simţiri. Avem
care le utilizăm în psihologie, toate sunt formate din nu senzaţiile pe care o conştiinţă în genere le-ar putea
rădăcini care au avut la început semnificarea de avea, ci senzaţiile pe care Ie selectează conştiinţa
fapte materiale şi care numai prin analogie au fost noastră. In ceea ce priveşte stările sufleteşti mai
întrebuinţate apoi pentru semnificaţi a f aptelor complicate, adevărul acesta este încă şi mai evident.
sufleteşti. Omul s-adescoperit pe sine numai după ce Orice stare sufletească mai complicată se
a reuşit să se orienteze şi să se statornicească în actualizeazănumaitntr-o conştiinţă individuală
mijlocul naturii materiale. Este meritul psihologilor complicată; ceea ce nu convine, adică nu se poate lega
contemporani, şi în special al lui William James şi al de interesul unei conştiinţe, nu există sufleteşte, în
lui Th. Lipps, dacă s-a putut ajunge în cele din urmă viaţa sufletească nu există fapte în rolul de comele
astăzi la înlăturarea confuziei de până acum si s-a fără rost, ci totdeauna fapte în rolul de planele bine
putut impune înţelesul pe care trebuie să-1 aibă viaţa ordonate.
sufletească pentru psihologie. Argumentele psihologiei merg însă mai departe şi
Să vedem în ceconstăindividualitateaconştientă, arată rolul pozitiv pe care îl are această individualitate
graţiecăreiadobândim obiectul unei ştiinţe noi, în viaţa sufletească a omenirii întregi. Omul face parte
deosebite de ştiinţele biologice. dintr-un anumit grup social şi dintr-o anumită epocă,
Cea mai simplă simţire este totdeauna simţirea cuiva aşa că individualitatea sa conştientă nu se formează
şi se produce numai în acord cu individualitatea numai din experienţa proprie, ci şi din experienţa
cuiva. Din bilioanele de ondulaţii ale eterului, noi altora. Indivizii care trăiesc într-un mediu de cultură
percepem o mică parte ca excitaţii de lumină, şi ridicată dobândesc din primii ani ai vie(ii loro
anume pe acelea care se produc între numărul de conştiinţă care îi face să vadă mai clar în lumea
300-700 ^iu,, iar din restul celorlalte câteva sunt externă, căci ei văd nu numai cu ochii lor. ci şi cu
percepute ca temperatură, pentru ca cele mai multe ochii celor
să nu fie percepute deloc. Cauza acestei selecţii nu 14
stîi ţp$ mi.najuraiiwţternă a oscilaţiilor eterului, ci ceau trăit înaintea lor. Un sălbatic care n-arecuvinte
în cristaji.zji^pi^^aiifloj^i^ Cu pentru toateculorile nici nu va şti că de fapt are aceste
o culori, pe când, dimpotrivă, omul cult, cu ajutorul
cuvintelor de care dispune, va reuşi să-şi acopere şi
intuiţiile care-i lipsesc. Fiecaredin noi simte sufletească este rezultatul direct al experienţei
constrângerea pe care o exercită asupra faptelor sale individuale. Fiecare animal are în conştiinţa sa numai
sufleteşti diferitele credinţe şi tradiţii ale societăţii în atât cât a fost trăit de el sufleteşte. Omul însă este un
care s-a născut; fiecare are orizontul conştiinţei" pe animal creditai. El trăieşte cu împrumut din
care îl impune mediul în care el trăieşte, iar nu pe individualitatea altora. Esteo inteligenţă superioară,
acela care se formea/ă treptat prin acumularea fiindcă oamenii dinaintea sa au perfecţionai abstracţia
experienţei individuale. De Ia primii ani ai vieţii şi cuvântul; este o comoară de sentimente frumoase,
sale, europeanul se serveşte de abstracţia cuvântului fiindcă el poate să înţeleagă şi să imite pe acei care au
şi îşi deschide voinţei sale îndrumări, care sunt în adevăr asemenea sentimente. Omul aciuai arc o
sugerate de idealurile societăţii. individualitate care se sprijină pe un complex de
Europeanul, prin influenţa mediului social, este experienţe individuale, iar nu pe o singură experienţă
făcut atent asupra unor lucruri, pe când sălbaticul individuală; şi cu toate acestea individualitatea
din centrul Africii asupra altora; de aceea fiecare fiecărui om actual nu se resimte în unitatea sa
dintre ei vede lumea în mod diferit. Este un fapt bine concretă, ea funcţionează ca şi cum ar fi ieşită dintr-o
cunoscut că sălbaticii se orientează după auz şi experienţă unitară. Această contopire intimă dintre
miros cu mult mai sigur decât oamenii culţi; elementele proprii, originare şi elementele de
cercctându-se însă, cu aparate exacte, senzaţiile de împrumut, care se operează în conştiinţa fiecărui om
auz şi de miros ale sălbaticilor, s-a constatat că actual, dând naştere unităţii sufleteşti a acestuia, nu se
fiziologiccşte ele sunt aceleaşi Iii sălbatici ca şi la poale nicîodatăexplicaprintr-o ipoteză fiziologică.
europeni; prin urmare, ceea ce determină orientarea Fiziologiarcduce individualitatea la rolul de
sigură a sălbaticilor nu vine din natura senzaţiilor lor acumulator al experienţei irecute. Fiecare individ
de auz şi miros, ci din corelaţia pe care o găsesc acumulează.
aceste senzaţii în conştiinţă, ca totalitate. 15
^ Cei mai mulţi dintre oameni trăiesc chiar sufleteşte
cu o conştiinţă de împrumut, fiindcă prim^St :Tăflâ graţie experienţei sale trecute, dispoziţii nervoase,
împotrivire toate câte le sugerează mediul social. care se interpun în calea vieţii sale, făcând-o pe
Sunt oameni fără 'seiiiltfifeme •feKgidawţi^âăfe.'cti aceasta din ce în ce mai complicată. Cu asemenea
toate acestea, se conduc întocmai ca persoanele dispoziţii înmagazinate, individul uneori nu
religioase; sunt oameni fără' curaj şi fără inteligenţă reacţionează deloc la impresiile externe, iar alteori,
superioară şi care, graţie mijloacelor puse la fără să fie date impresiile, reacţionează în mod
dispoziţia lor de mediul social, trec drept curajoşi şi spontan; în amândouă ca/urile, însă, fenomenul
inteligenţi. Animalele, în această privinţă, sunt cu dinamic este acelaşi, zic fiziologii, numai că, atunci
mult mai sincere. Mica lor individualitate când individul nu reacţionează, impresia externă a
rămas în creier ca dispoziţie pentru viitor, iar atunci unifice într-o individualilale. După felul
când reacţionează în mod spontan, impresia nu individualităţii avem şi perspectiva vieţii sufleteşti.
lipseşte, ci ea trebuie căutată în dispoziţiile care au între viaţa fiziologicăaomului şi a animalului sunt
rămas din experienţa trecută, în loate cazurile, ceea puţine diferenţe; de aceea, din experienţele făcute
ce numim noi individualitatea conştientă se poate asupra animalelor, oamenii de ştiinţă trag concluzii
rc/ol va în acte reflexeelementare, care sunt asupra vieţii fiziologice a omului; dar între viaţa
înmagazinate la unii indivizi în măsură mai mare şi sufletească a omului şi a animalului este un abis,
mai complicată, iar la alţi indivizi în măsură mai fiindcă omul are o individualilale conştientă si
mică şi mai simplă. animalul alta. Intre viaţa sufletească a unui om şi a
După ipoteza fiziologică, cu cât un om are o altui om sunt, de asemenea, dacă nu tocmai abisuri,
individualitate mai complexă, cu atât el ar trebui să toluşi mari diferenţe, din aceeaşi cauză. De fiziologia
fie mai expus la erorile subiectivismului. De fapt, popoarelor, nicidecum de a unei clase sociale, n-a
lucrurile se petrec altfel. Erorile subiectivismului: vorbit nimeni până acum, fiindcă n-a avut nici o
antropomorfismul si exagerarea personalismului, raţiune să vorbească, viaţa fiziologică fiind aceeaşi la
constituie apanajul copiilor, al oamenilor inculţi sau toţi oamenii; dar de psihologia popoarelor, de
degeneraţi, deşi conştiinţa acestora este mai puţin psihologia claselor sociale şi chiar de psihologia
de/.vollată, pe când înţelegerea realistă şi sigură o indivizilor în parie s-a vorbit, fiindcă există o raţiune,
găsim la oameni maluri şi culţi, care au o şi anume, recunoaşterea rolului pe care îl are
individualitate conştientă mai închegată. Aceasta individualitatea
dovedeşte că dezvoltarea sufletească nu este un 16
proces de acumulare, ci de diferenţiere: o conştiinţă, conştientă în determinarea vieţii sufleteşti. Pe când
cu cât este mai bogată în date personale şi mai viaţa fiziologică se studiază fără a se (ine seama de
extinsă m suprafaţă socială, cu atât este mai individualitatea organismului în care ea se găseşte,
nepărtinitoare în oglindirea lumii reale. Conştiinţa deoareace această individualitate se presupune a fi
nu este doar o oglindire pasivă a lumii reale, cu atât fără înrâurire asupra legilor vieţii fiziologice -
mai clară cu cât este mai curată şi mai primitivă, ci respiraţia, nutriţia, circulaţia sângelui etc., se fac după
este o oglindire datorată funcţiei sale de construire; aceleaşi legi, fie că ele sunt observate la o pisică, sau
oglindire care ajunge să fie mai clară pe măsură ce la un tigru, -, viaţa sufletească se studiază de
funcţia de construire a conştiinţei s-a perfecţionai psihologie totdeauna în legătură cu individualitatea
prin diferenţiere, în viaţa pe care o numim conştientăîncare ea se petrece, fiindcă această
sufletească există atât cât se poate actualiza înlr-o individualitate nu este indiferentă, ci ea determină
conşiiinţă omenească; iar înlr-o conştiinţă legile vieţii sufleteşti. Un copil nu este miniatura
omenească se actualizează atâl cal poale să se sufletească a unui om matur, ci este o individualitate
de sine stătătoare, care îşi are viaţa sa proprie sau energiei; de ex.: căderile de corpuri, pe care le
sufletească şi care trebuie studiată ca atare. Acela vedem, la raporturile gravitaţiei; fenomenele de
care îşi propune să dirijeze educaţia unui copil şi nu lumină, de căldură, de electricitate, la mişcările unor
ţine seamă de această individualitate a copilului - elemente uniforme sau ale unor puncte de energie etc.
lucru ce, din nenorocire, s-a întâmplat foarte des Ceea ce urmărim prin ştiinţa acestor fapte este
până acum - va fi condamnat la veşnică sterilitate. înlocuirea varietăţii calitative şi sensibile prin
Tot aşa şi acela care va încerca să completeze 17
educaţia unui sălbatic introducându-l în C? Psiholog*
Universităţile din Europa. Viaţa sufletească, studiată legi simple cauzale. Poate fi valabilă o asemenea
"in abstracto", adică despărţită de orice explicare şi pentru faptele sufleteşti, când ştim că la
individualizare a ei, este de prea puţin folos pentru aceste fapte tocmai varietatea calitativă este un
psihologie; aceea care foloseşte este totdeauna viaţa caracter constitutiv care intră în definiţia lor? Faptele
sufletească studiată "in concrete", adică viaţa sufleteşti nu se pot despărţi de subiectivitatea
sufletească întrupată într-o actualitate de conştiinţă persoanei în conştiinţa căreia ele apar, cum pot fi ele
trăită. atunci reduse la raporturi cantitative şi simple? Ce
CAPITOLUL II - substrat poate sta la baza lor, care să se asemene cu
/. Psihologia explicativă. -1. Psihologia descriptivă uniformitatea materiei sau a energiei pe care se
şi psihologia pură. -3. Psihologia obiectivă bazează ştiinţele naturale? Toate aceste întrebări s-au
psihoreflexologiaşibehaviorismul. -4. Introspecţia şi pus de către psihologi şi rezolvarea lor continuă până
observaţia externă. -5. Tehnica psihologică. - 6. astăzi să facă un motiv de discuţie între aceştia.
Rolul abstracţiei şi al experimentului în psihologie. Greutatea este însă mai mult aparentă decât reală. Este
l. PSIHOLOGIA EXPLICATIVA — Scopul tuturor drept că, la prima înfăţişare, faptele sufleteşti par a fi
silinţelor care se ocupă cu obiectele şi faptele naturii imposibil de redus la raporturi cantitative simple:
este să descrie şi să explice aceste obiecte şi fapte. fiecare, făcând introspecţia conştiinţei sale, găseşte în
Psihologia are acelaşi scop, dar, din ea un mozaic de stări variate, pe care este cu neputinţă
cauzacomplicaţiei şi caracterelor deosebite pe care să şi le poată închipui reduse la raporturile unui
le prezintă faptele sufleteşti, îndeplinirea scopului ei substrat uniform, pe care ar urma să se reazime legile
nu se poate întrevedea cu aceeaşi uşurinţă. cauzale ale vieţii sufleteşti. Un sentiment care pierde
Principala greutate stă mai ales în rostul explicaţiei subiectivitatea celui care îl simte şi devine un simplu
ce se poate aştepta de la ea. Se pot explica faptele raport cantitativ nu mai este un sentiment; o imagine
sufleteşti aşa cum se expl ică faptele naturii? Faptele sau o iluzie, dezbrăcate de particularitatea conştiinţei
naturii se explică reducând varietatea apariţiei lor la în care ele se oglindesc, nu mai sunt fapte sufleteşti; şi
câteva raporturi cantitative ale elementelor materiei tot aşa: un act de voinţă, o judecată, o pasiune, în
sfârşit, toate faptele care formează obiectul simple, - şi ştiinţa psihologiei poate conduce indirect
psihologiei. Ce rost să mai aibă explicarea, dacă la explicarea
operaţia logică, la care trebuie să supunem faptele 18
sufleteşti pentru a le face explicabile, omoară în faptelor sufleteşti, explicând condiţiile în care acestea
acestea tocmai partea cea mai interesantă: set.--------------------_
subiectivitatea? Şi cu toate acestea, greutatea este conştiinţe. Ceva mai mult: chiar daca am admkecS nu
aparentă, nu reală. Faptele sufleteşti, dacă ar fi atât există asemănare tare conştiinţele oamenilor, şi
de ireductibile cum apar în introspecţia conştiinţei, fiecare ar lua ca reală numai conştiinţa sa proprie, tot
ar fi în contrazicere cu convingerile cete mai am fi constrânşi să înlăturăm ireductibilitatea faptelor
elementare ale minţii noastre. Alături de aparenţa de conştiinţă ca pe o eroare. Fapteleconştiinţei
ireductibilităţii lor, sunt motive logice care ne fiecăruia dintre noi nu se produc veşnic ca noutăţi
constrâng să le vedem şi sub o altă faţă. Iată pe cele sufleteşti; dimpotrivă, ele se produc ca repetiţii. Avem
mai evidente: Noi suntem cu toţii convinşi că convingerea identităţii cu noi înşine, care nu ne
subiectivitatea care apare în conştiinţa fiecăruia părăseşte niciodată; faptele produse ieri în conştiinţă
dintre noi se aseamănă cu subiectivitatea conştiinţei revin şi astăzi şi revin continuu; adormim, ne pierdem
semenilor. Dar, din moment ce subiectivitatea conştiinţa şi când ne trezim continuă aceeaşi viaţă
fiecăruia dintre noi se aseamănă cu subiectivitatea sufletească. Ne reamintim astăzi de lucrurile de ieri.
altora, urmează de la sine că trebuie să existe Cui se datorează această continuitate? O simplă
condiţii comune între producerea faptelor din întâmplare nu poate fi la mijloc, ci trebuie să fie o
conştiinţa unuia şi producerea faptelor asemănătoare continuitate de condiţii uniforme. Prin urmare, din
din conştiinţa altora. Daca n-ar fi aceste condiţii nou uniformitatea cerută de ştiinţă.
comune, ar trebui să credem că numai întâmplarea Bineînţeles, asemănarea dintre conştiinţele oamenilor
face ca să ne potrivim sufleteşte noi, oamenii, între şi continuitatea . din conştiinţa fiecăruia nu
noi. Ştiinţa psihologiei găseşte, dar, în faptul îndreptăţesc încă ipoteza că faptele sufleteşti sunt
existenţei mai multor conştiinţe asemănătoare, reductibile la aceleaşi raporturi şi aceleaşi legi
răspunsul la obiecţia ireductibilităţii de mai sus. E) cauzale, la care sunt reductibile faptele de care se
se poate formula astfel: existând mai multe ocupă ştiinţele naturale; îndreptăţesc însă cu
conştiinţe cu aceeaşi subiectivitate, trebuie să existe prisosinţă pretenţia psihologiei de a fi o ştiinţă
şi condiţii comune care să facă posibilă asemănarea explicativă. Scopul ei, ca ştiinţă explicativă, se poate
dintre conştiinţe; aceste condiţii comune - materiale rezuma astfel: dându-se faptele vieţii sufleteşti, cu
sau, nu, indiferent - din moment ce sunt comune multipla lor variabilitate subiectivă, să se găsească
sunt uniforme, deci sunt reductibile laraporturi condiţiile permanente de care depinde producerea
acestor fapte şi legile după care condiţiile se
înlănţuiesc. Explicarea psihologică nu priveşte cauzalitate. Când descrierea este exactă, şi aşa trebuie
direct subiectivitatea faptelor, ci condiţiile de să fie pentru a fi ştiinţifică, ea se confundă cu o
producere ale subiectivităţii. Acelaşi caracter îl au, adevărată explicaţie. Este cu neputinţă să descriem un
de altminteri, şi explicaţiile din ştiinţele naturale. Şi fapt sufletesc, fără să arătăm, în acelaşi timp, şi
acestea consideră că au explicat un fapt al naturii, condiţionarea producerii lui. La obiectele şi faptele
doar arătând în ce condiţii el se produce. Deosebirea naturii o descriere curată tot mai este posibilă, fiindcă
dintre psihologie şi ştiinţele naturale este că acestea obiectele şi faptele naturii pot fi, relativ, bine izolate
din urmă au reuşit să reducă, prin măsurători exacte, şi fixate în intuiţie, dar un fapt sufletesc cum să stea el
condiţiile faptelor la simple raporturi cantitative, pe pe sine, fără nici o legătură cu condiţiile lui
când psihologia este încă departe de a fi ajuns aici. corporale? Cea mai simplă impresie de culoare n-o
Drumul ei este însă identic cu acela al ştiinţelor putem descrie fără s-o raportăm la excitaţiile externe
naturale. şi la funcţia simţului vederii. A face psihologie
2. PSIHOLOGIA DESCRIPTIVA ŞI PSIHOLOGIA descriptivă, aşa cum se face geografie descriptivă de
PURA— Mărginirea scopului psihologiei la simpla către călătorii diletanţi, este a face o muncă inutilă.
descriere a faptelor sufleteşti este nu numai o Dar o asemenea psihologie descriptivă nici nu are
renunţare la descoperirea adevărului despre viaţa sprijinitori în rândul psihologilor ştiinţifici. Este o altă
sufletească, dar este, în cele mai multe cazuri, şi o psihologie care se poate sprijini, şi care are într-
imposibilitate. O descriere curată a faptelor adevăr câţiva reprezentanţi de valoare astăzi; o
sufleteşti, aşa cum ar fi descrierea unui fapt sau psihologie care este descriptivă numai cu numele,
obiect material, nu o putem face. Fără voie suntem fiindcă în fapteaestecu totul altceva. Insipirată de
siliţi să amestecăm tn descrierea noastră elemente Franz Brentano (1838-1917), carea fost mult timp
care au rol de condiţii explicative. Aşa, bunăoară, profesor la Universitatea din Viena, şi susţinută prin
când descriem emoţia de frică, pe care am simţi-o multe scrieri de Edmund Husserl în Germania şi A.
noi într-o împrejurare, mai ales când o vedem von Meinong în Austria, această psihologie vrea să fie
simţită de alţii, din descrierea noastră nu putem o ştiinţă de adevăruri apriori pentru viaţa sufletească,
elimina expresia corporală a emoţiei, şi mai ales nu aşa după cum este matematica o ştiinţă de axiome
putem elimina succesiunea impresiilor externe care apriori pentru fizică. Husserl o numeşte
au produs frica. Atât expresia corporală, cât şi fenomenologie^» psihologie pură. Fiindcă ea nu
impresiile externe sunt însă fapte care se foloseşte experimentul ca sa explice condiţionarea
19 materială a faptelor sufleteşti, critica a denumit-o
află cu subiectivitatea fricii în raport de adeseori cu numele de descriptivă, dar pe nedrept.
condiţionare. Nu putem vorbi de unele şi de altele, Această psihologie nu descrie faptele sufleteşti, cum
fără a înţelege că între ele este o legătură de nici matematica nu descrie axiomele sale, ci le
defineşte ca pe fiinţe (Eidos) intuite direct. în rândul psihologilor care înţeleg să facă din
Psihologia, zice Husserl, pe lângă partea ei psihologie o ştiinţă explicativă, se manifestă însă şi o
empiristă, care se ocupă cu realitatea de fapt a vieţii- tendinţă extremistă. Câţiva psihologi urmăresc
sufleleşti, mai are şi o parte pură, fenomenologică, eliminarea caracterului de subiectivitate din studiul
în care cercetarea se îndreaptă spre descrierea în faptelor sufleteşti şi doresc să le reducă pe acestea din
sine a stărilor sufleteşti, ca stări subiective pure. urmă numai la trăsăturile obiective pentru a le pune pe
Această psihologie pură nu se preocupă de cum şi aceeaşi linie cu faptele de care se ocupă fiziologia. De
unde sunt date culori le şi tonurile în realitatea aceea, denumirea de psihologie obiectivă, pe care o
sensibilă, ci de natura lor în sine. Ea ajunge la preferă aceşti câţiva psihologi.
cunoaştrea acestei naturi, făcând abstracţie de "hic et Psihologia obiectivă ar fi, deci, psihologia care
nune" al experienţei sensibile, adâncindu-se numai renunţă cu desăvârşire la lumina pe care o aduce
în intuirea culorilor şi tonurilor ca existenţe punctul de vedere subiectiv în explicarea faptelor
subiective transcedentale. Este, negreşit, o cercetare sufleteşti şi care se serveşte exclusiv de metodele
pe care nu orice psiholog o poate face - ea obiective ale fiziologiei. Psihologia obiectivă,
presupune o familiarizare anticipată cu întreaga eliminând semnificaţia subiectivă a faptelor omeneşti,
dialectică a filozofiei scolastice, şi în special cu reduce întreaga personalitate omenească la actele
aceea a realismului matematic -, dar în sfârşit este o materiale ale personalităţii şi explicările ei nu
cercetare care, când este bine condusă, poate fi utilă. stabilesc decât legile de înlănţuire ale acestor acte
Analiza pătrunzătoare, pe care Husserl a aplicat-o la materiale, înţelesul vieţii sufleteşti este în.acest caz
aproape întreg domeniul psihilogiei şi von Meinong identificat cu evoluţia materială a vieţii în genere.
la formarea obiectivărilor conştiinţei Două grupe mai importante de cercetători susţin
(DieGegenstande), a şi produs rezultate apreciabile tendinţa acestei psihologii: l. grupul cercetătorilor ruşi
în mersul psihologiei contemporane. Psihologii din adunaţi în jurul lui I.P. Pavlov şi W. Bechierev şi 2.
generaţia tânără au grupul cercetătorilor americani, cunoscuţi ca formând
20 şcoala
* "' "'''-' behaviorismului.
câştigat la şcoala lui Husserl şi von Meinong Pavlov şi, după el, Bechterev sunt convinşi că
deprindem de întreaga viaţă sufletească poate să fie descompusă în
fineţe nuanţele subiectivităţii psihologice şi de a simple acte reflexe, adică în acte de mişcare, aşa cum
exprima cu precizie logici poate fi descompusă şi mişcarea totală a unui corp
observaţiile lor. material în mişcările parţiale ale elementelor acestuia.
3, PSIHOLOGIA OBIECTIVA. Actele reflexe se însumează, se opun între ele sau se
PSIHOREFLEXOLOGIA Şl BEHAVIORISMUL— concentrează, după legile mecanice ale materiei
nervoase (care rămân să fie explicate mai târziu), conduita personalităţii totale pentru a ajunge, prin
producând treptat diferitele forme ale evoluţiei analiză, la raporturile dintre elementele personalităţii
sufleteşti. Un organism începe cu câteva acte reflexe şi elementele stimulului extern. Comună le este însă,
înnăscute, la care se adaugă apoi, rând pe rând, alte unora şi altora, tendinţa de a elimina punctul de
reflexe condiţionate decele dintâi, până ce se ajunge vedere al subiectivităţii din orice explicare
la organismul complicat al vieţii omeneşti, în psihologică.
această treptată adăugire de reflexe nu intervine Aceste două direcţii ale psihologiei strict obiective n-
vreun alt factor, în afară de cei cunoscuţi ştiinţelor au găsit prea mulţi aderenţi în lumea cercetătorilor
naturale, şi în special fiziologiei. Viaţa sufletească a psihologi din ţările avansate ale Europei. Argumentul
omului este o îngrămădire mecanică de reflexe. De principal care se opune psihologiei strict obiective
aceea, Bechterev propune pentru psihologie ca fiind este următorul:
mai nimerit titlul de psihorcflexologie. în viaţa de relaţie a organismelor, faptele pe care nu le
Behaviorismul, în concluziile sale teoretice, nu se studiază fiziologia şi pe care le numim sufleteşti pierd
depărtează prea mult de punctul de vedere al însăşi însemnătatea lor pentru ştiinţă dacă le
psihoreflexologiei, dar el procedează altfel. In loc de dezbrăcăm de subiectivitate. Un gest de ură sau de
a pleca de la cercetarea reflexelor elementare, el mânie, bunăoară, au o anumită semnificaţie pentru
porneşte de la cercetarea ştiinţa psihologiei, nu fiindcă sunt o înlănţuire de acte
21atitudinii întregi a animalului şi de ia conduita mecanice, ci fiindcă înlănţuirea de acte mecanice
persoanei omeneşti, în limba engleză behavior cuprinsă în ele are o intenţionalitate legată de un
înseamnă: conduită sau atitudine; de aceea înţeles subiectiv. O personalitate omenească rămâne
denumirea de behaviorism. Atitudinea animalului şi neexplicală, oricât ar fi conduita ei descompusă în
conduita omului sunt reacţii produse de stimulii cele mai mici mişcări elementare; aceste mişcări
mediului extern. Psihologul trebuie doar să explice există pentru ştiinţă numai în măsura în care ele
legătura dintre reacţia organismului şi stimularea capătă un înţeles din totalitatea conduitei. Iar
externă lor, prin legi controlabile experimental, (ară totalitatea actelor de conduită nu poate să dea un
să se preocupe de subiectivitatea acestei legături. El înţeles elementelor sale decât dacă ea însăşi este
trebuie să rămână în marginile stricte ale privită din punctul de vedere al subiectivităţii sale
obiectivitătii. Beh a viori s m u I este, aşadar, un fel Trebuie să înţelegem mai întâi ce scop are o conduită,
de psihoreflexologie, dar o psihoreflexologie pentru ca pe urmă să privim cu interes la cercetarea
construită după o metodă opusă aceleia pe care au mişcărilor elementare din care ea se compune. Fără
avut-o în vedere Pavlov şi Bechterev. Acest i a plec orientarea dată de subiectivitatea organismului, orice
a u de la actele elementare pentruaajunge la sinteza cercetare a faptelor sufleteşti se pierde într-o analiză
personalităţii, pe când behavioriştii pleacă de la fără sfârşit. Un joc de păpuşi mecanice nu este studiat
de nimeni psiholog iceşte, fiindcă lui îi lipseşte experimentul, pe care el Ie aplică asupra Iui, sunt
subiectivitatea proprie. O ştiinţă a psihologiei strict totdeauna îndreptate spre exterior; el nu poate împlini
obiectivă este aşadar cu neputinţă. Aceasta nu sau corecta datele culese de observaţia externă printr-
înseamnă, însă. că ştiinţa psihologiei este incapabilă o simţire internă a lui, fără a se expune erorii. Un
să dea o explicaţie faptelor de care ea se ocupă, aşa botanist, un zoolog, ca şi un fizician sau chimist pot,
cum fac şi celelalte ştiinţe naturale. Subiectivitatea fără îndoială, gândi la obiectele ştiinţei lor şi când nu
nu se confundă cu arbitrari ui. Adăugată faptelor sunt acestea de faţă, ei pot chiar experimenta asupra
sufleteşti, ea nu împiedică cunoaşterea acestora, ci lor în gând, dar în toate cazurile ei consideră imaginea
dimpotrivă o uşurează. gândită a obiectului numai ca o copie după obiectul
22 extern şi se feresc să o substituie acesteia din urmă, pe
4. INTROSPECŢIA Şl OBSERVAŢIA EXTERNA când psihologul găseşte obiectul său în gând, nu ca o
— Negreşit, rodnică rămâne tot direcţia psihologiei copie, ci ca ceva real, ba încă mai real într-o privinţă
care pleacă de la experienţa vieţii sufleteşti întregi, decât obiectul extern. Faptul sufletesc, în conştiinţa
alai obiective cât şi subiective. Psihologia pura este fiecăruia care se observă, este deplin concret, pe când
partea filozofică a psihologiei; psihologia existenţa aceluiaşi fapt într-o conştiinţă externă este
explicativă este psihologia propriu-zisă, care stă în numai presupusă prin analogie. Prin urmare,
rândul celorlalte ştiinţe speciale. Psihologia introspecţia are pentru psiholog altă valoare decât
obiectivă (psihoreflexologia şi behaviorismul) este o pentru omul de ştiinţă naturală. Renunţarea la ea nu
psihologie explicativă, însă sprijinită pe o metodă trebuie să se facă decât dacă există obiecţii puternice
unilaterală. în contra întrebuinţării ei. Aceste obiecţii, într-adevăr,
Metodele după care psihologia explicativă îşi adună au fost ridicate de unii psihologi. Se obiectează, în
şi interpretează materialul său ştiinţific sunt în primul rând, că introspecţia este o observaţie nesigură,
genere aceleaşi metode ca ale ştiinţelor naturale: fiindcă ea cere de la acela care o întrebuinţează două
observaţia şi experimentul, în psihologie însă aceste conştiinţe: o conştiinţă detaşată de faptul studiat şi o
metode se dedublează oarecum prin faptul că stările conştiinţă de autoobservaţie, ceea ce este cu neputinţă.
sufleteşti se pot observa şi experimenta atât în Când ai în conştiinţă o emoţie puternică, bunăoară,
conştiinţa internă a observatorului însuşi (aşa-zisă este cu neputinţă să mai ştii să te observi; sau, dacă
introspecţie), cât şi în manifestările pe care le reuşeşti să te observi, atunci nu mai ai conştiinţa
prezintă persoanele străine de observator; la emoţiei. Cu un cuvânt, introspecţia presupune o
celelalte ştiinţe speciale, introspecţia lipseşte. Un dedublare de conştiinţă, care nu se poate obţine, în al
cercetător al ştiinţelor naturale consideră obiectul pe doilea rând, chiar când introspecţia reuşeşte să se
care îl are de explicat ca independent de facă, ea are caracterul unei străfulgerări fără mare
subiectivitatea eului său şi, ca atare, observaţia şi importanţă practică. Din introspectarea faptului
sufletesc nu te alegi CH cunoaştere!* condiţiilor lui bănui din gesturile externe ale unui individ starea sa
de producere: el apare ca de emoţie, dacă această emoţie nu s-ar dezvălui mai
l 23 întâi în conştiinţa noastră internă. Observaţia externă
izvorât din neant şi dispare iarăşi fără urmă. Cu totul poate descoperi în lumea materială multe corpuri de
altfel sunt rezultatele observaţiei şi experimentării care n-aveam nici o ştiinţă: în fiecare an se descoperă
externe, zic acei care condamnă introspecţia. stele necunoscute pe cer, animale şi plante
Observarea faptelor sufleteşti manifestate exterior se necunoscute pe pământ, dar încă nu s-a întâmplat
poate urmări pe o scară întinsă şi este susceptibilă până acum ca observaţia externă să fî descoperit o
de măsurătoare. O emoţie observată în sufletul altuia stare sufletească de care noi să nu fi avut mai dinainte
se prezintă cu întregul ei lanţ de simptome cunoştinţă prin introspecţie. Cazul inversînsă este
corporale, pe care noi le putem fixa şi măsura. posibil: introspecţia dă stări sufleteşti pe care
Asupra faptelor sufleteşti externe putem extinde observaţia externă nu le ştie încă preciza. Nu este oare
apoi şi experimentul, care este o observaţie mai o plângere generală în sufletele de elită, superioare, că
dibace şi mai fructuoasă. Experimentul constă în nu sunt înţelese? Prin urmare, nu introspecţie sau
schimbarea după voie a condiţiilor în care se petrece observaţie externă, ci una şi alta combinate.
faptul sufletesc şi în urmărirea apoi cu atenţie a 5. TEHNICA PSIHOLOGICA—Ne rămâne să
modificărilor produse de aceste schimbări în cunoaştem organizarea cercetărilor psihologice sau
desfăşurarea acestui fapt. Când schimbările de tehnica psihologică.
condiţii ajung să se facă după raporturi cantitative Descoperirea adevărului se poate real iza şi fără
mai dinainte ştiute, experimentul dezvăluie atunci aservirea ei la o tehnică specială. Multe dintre geniile
tocmai dependenţele cantitative din înlănţuirea omenirii au descoperit adevăruri fără să aibă
faptului sufletesc. Niciodată nu putem avea prin cunoştinţă de o tehnică specială. Dar descoperirea
introspecţie aceste avantaje pe care le dă observaţia bazată numai pe puterea creatoare a geniului este o
şi experimentul extern. excepţie. De regulă, adevărurile se descoperă
Aceste obiecţii sunt justificate atunci când sunt păstrându-seclarînainteaminţiiotehnică de cercetare.
îndreptate împotriva introspecţiei ca unică metodă a Aceasta economiseşte timpul şi dă totodată putinţa
psihologiei. Evident, numai cu introspecţia nu se colaborării mai multora la aceeaşi muncă: două
poate ajunge departe în descoperirea adevărurilor avantaje care sunt foarte apreciate în epoca noastră.
psihologice. Dar şi observaţia externă lipsită de 24
introspecţie este tot aşa de neputincioasă. Orice cercetare psihologică, întocmai ca şi orice
Manifestările externe ale vieţii sufleteşti pot fi cercetare ştiinţifica în genere, pleacă de la o ipoteză,
privite cât de îndelung, ele de la sine nu ne-ar pune care trebuie să fie verificată. Ipoteza sau presupunerea
niciodată pe urmele adevărului. Niciodată n-am dau imboldul. Tehnica desăvârşeşte valoarea ipotezei,
dându-i caracterul de adevăr. O tehnică specială anormali, precum şi la animale. Când observaţia se
pentru găsirea ipotezelor nu există. Fiecare este lăsat extinde la cazurile anormale, ea se mai numeşte şi
să se folosească de darul de invenţie pe care i l-a dat patologică sau psihiatrică; iar la animale, observaţia
natura. Tehnica se referă la verificarea ipotezelor. comparată animală, în loate cazurile, ea este de un
Cu cât tehnica unei ştiinţe este mai bogată şi mai mare folos pentru găsirea adevărurilor psihologice.
precisă, cu atât şi verificarea este relativ mai rapidă Multe din cunoştinţele pe care le avem asupra
şi mai uşor de demon&trat pentru alţii. limbajului şi memoriei sunt datorate observaţiei
în psihologie, verificarea ipotezelor merge de la patologice. Pe de altă parte, din observarea comparată
simpla introspecţie până la cea mai complicată a animalelor am dobândit cunoştinţe mai adânci
tehnică experimentală, după obiectul la care se despre ereditate, despre instinct şi despre originea
referă ipoteza. Dacă obiectul la care se referă inteligenţei. Observaţia externă perfecţionată se
ipoteza este o stare sufletească intelectuală abstractă, numeşte experiment. Prin experiment nu ne mulţumim
de care nu se leagă simptome vădite corporale, cu diversistatea cazurilor date de natură, ci provocăm,
verificarea poate să se mulţumească cu o noi înşine, în mod voit, o diversitate în faptele
introspecţie, sau o introspecţie controlată de o sufleteşti, prin schimbarea condiţiilor în care le
persoană străină. Psihologia gândirii logice, constrângem ca ele să se petreacă. Facem, bunăoară,
bunăoară, s-a menţinut până astăzi la această tehnică să varieze excitaţia externă, care produce o simţire
simplă. Evidenţa subiectivă, pe care o găseşte intenta şi observăm apoi în ce mod variază simţirea
fiecare în sine, este singura tehnică de verificare a internă; sau contrariu: facem sS varieze o stare
logicii. Toate cercetările psihologice însă depăşesc sufletească şi observăm în urmă schimbările corporale
această tehnică. Cu cât faptul sufletesc are corelaţii care o însoţesc. Aparate de măsurare ne stau Ia
mai bogate şi mai strânse cu funcţiile corporale, cu îndemână pentru înregistrarea
atât introspecţia se reduce la rolul de iniţiativă, 25
lăsând ca verificarea propriu-zisă să se facă apoi schimbărilor corporale în ambele cazuri, în mod
prin observaţia externă şi experiment. Observaţia precis; pentru schimbările stărilor sufleteşti, de
externă este-de altminteri denumirea largă în care se asemenea, avem aparate, care, dacă nu ne indică
cuprinde şi experimentul; experimentul nu este fiecare moment al variaţiei lor în mod precis, ne arată
altceva decât observaţia externă condusă cu o grijă totuşi momentul când încep şi când sfârşesc, care apoi
specială. Observaţia externă, în înţeles restrâns, se completează cu datele observaţiei interne.
constă în verificarea presupusului adevăr cuprins în Verificarea prin experiment este, desigur, cea mai
ipoteză prin cazurile date de natură. Ea este de ştiinţifică şi cea mai uşor de demonstrat. Fiecare poate
regulă o observaţie comparată şi poate fi mărginită repeta experimentul pentru a se convinge. Adevărul
la oamenii normali sau poate fi extinsă la oamenii găsit, dacă nu este definitiv, arc şansa de a deveni
definitiv prin continuarea experimentului de către experimentului şi ce după ctc., dar toate acestea
alţii. fărăintenţie de teoretizare, ci, pe cât se poate, cu
în afară de regulile generale comune tuturor obiectivitatea unui aparat de înregistrare.
ştiinţelor experimentale, sunt reguli speciale, pe care Rezultatele obţinute astfel din experiment constituie
trebuie să Ie observe psihologul în tehnica materialul care trebuie interpretat. La interpretarea
experimentului. Acestea sunt următoarele: acestuia ajută într-o mare măsură forma în care
Experimentatorul trebuie să acorde o deosebită rezultatele sunt dispuse. De obicei se obţin ca
atenţie stării sufleteşti a persoanei asupra căreia se rezultate cifre sau răspunsuri în cuvinte scurte şi
face experienţa. Orice impresie tulburătoare, ca o precise. Aceste rezultate trebuie dispuse în coloane de
şedere incomodă, grabă şi stângăcie în mânuirea tabele, care să poată fi apoi înlocuite prin curbe
aparatelor din partea experimentatorului, să fie grafice. O caracterizare şi mai scurtă a coloanelor din
evitate. Persoana asupra căreia se experimentează tabele se dă prin formule algebrice. Reprezentarea atât
trebuie iniţiată în mersul experienţei, dar fără ca ea prin curbe, cât şi prin formule algebrice uşurează nu
să fie pusă la curent cu ipoteza pe care numai interpretarea, dar şi generalizarea inductivăa
experimentatorul vrea s-o verifice, căci aceasta ar rezultatelor.
putea să fie un motiv de sugestie, în experienţele de 26
fizică toţi aceia care experimentează pot Ti puşi la 6. ROLUL ABSTRACŢIEI
curent cu ipoteza, fiindcă aici conştiinţa nu este o PSIHOLOGIE—Ştiinţele fizico-chimice ne-
cauză intervenită ca în psihologie, înainte de a audeprhissil pe care le vedem în lumea externa cu o
începe experienţele, ale căror rezultate se trec în realitate pe care nu o prind simţurile noastre, dar care
protoeok-este bine să se facă un mic exerciţiu concordă mai bine cu raţionamentul ştiinţific
prealabil pentru ca experimentatorul să se asigure de exact.Pentru simţuri, corpurile există cu anumite
mersul aparatelor şi mai ales pentru ca persoana forme şi culori, sunt uşoare sau grete, la pipăit netede
asupra căreia se face experienţa să se obişnuiască cu sau aspre, calde sau reci, sunt corpuri care se mişcă
rolul său. Este bine ca la experienţele psihologice să lăsând să apară proprietăţi şi efecte diferite după
ia parte mai multe persoane deodată, cu rol împărţit, natura lor; cu alte cuvinte, pentru simţuri, realitatea
dar nici prea multe. Pe lângă răspunsurile pe care constă în însuşirile intuite ale corpurilor. Ştiinţele
persoana supusă experimentului este datoare să le fizico-chimice ne învaţă o altă realitate. Pentru ele,
dea, este de mare interes ca aceeaşi persoană să însuşirile ce ne sunt date de simţuri sunt cele
noteze, cât se poate de exact, toate stările sale referitoare la funcţionarea acestora şi nu sunt cu
sufleteşti din timpul experienţei: motivele pentru adevărat prezente în corpuri. Pentru a avea adevărata
care ea s-a crezut datoare să dea acest răspuns sau realitate trebuie, ca în locul însuşirilor senzoriale să
altut, ce a simţit în timpul când aştepta începerea punem: ondulat i i Ic eterului, poziţia şi mişcările
atomilor sau a moleculelor, raporturile cantitative fapte nu numai din punctul de vedere al relaţiei dintre
ale energiei ele., care toate nu se pot vedea, nu se ele, ci şi din punctul de vedere al dependenţei lor de
pot auzi sau pipăi, ci se pot numai concepe ca unitatea conştiinţei înseşi.
abstractizări ale unor fapte tipice. Realitatea văzută în această muncă întrebarea pe care ne-o punem acum
de ochii noştri şi pipăită de mâinile noastre trebuie este aceasta: în cercetarea ei, trebuie psihologia să
s-o înlocuim cu o realitate redusă şi făurită de păstreze faptele aşa cum sunt în intuiţie sau poate,
metodele raţionamentului. Pe baza acestei realităţi pentru uşurarea explicării ştiinţifice, să le înlocuiască
abstracte, ştiinţele fizico-chimice procedează la cu altă realitate, aşa după cum fac-şi celelalte ştiinţe?
experienţe făcute cu instrumente exacte de Cu alte cuvinte, există şi pentru
măsurare, din care scot legi explicative pentru ceea 27
ce se prezintă simţurilor în jurul nostru. Că această cunoştinţele psihologiei o realitate ştiinţifică, alta
realitate a lor nu este o construcţie arbitrară, ci are decât aceeacare se prezintă în intuiţie simţurilor? De
un rost adânc şi este tn orice caz de o mare valoare răspunsul care se dă acestei întrebări depinde întreaga
practică, aceasta o probează îndeajuns progresele pe metodologie psihologici Răspunsul spre care înclinau
care le-au făcut ştiinţele de care vorbim. Orice om mai toţi vechii psihologi si spre care înclină încă mulţi
cult, în ziua de astăzi, are o^tfeptttW'încredere în dintre cei noi este cel negativ: psihologia nu poale
realitatea fizico-chimică. Pe baza ei s-a dezvoltat înlocui intuiţia, fiindcă aceasta este si n gura completă
industria modernă, adică aservirea forţelor naturii la şi cu caracter sufletesc. Ştiinţele fizico-chimice pot
trebuinţele omului, şi pe baza ei s-a produs înlocui intuiţia printr-o realitate abstractă, fiindcă
transformarea totală a vieţii materiale omeneşti. scopul lor este să cunoască natura numai din punct de
După toate probabilităţile, această încredere va spori vedere obiectiv, pe când psihologia are un scop îndoit:
încă în viitor, în urma extinderii industriei, va veni ea vrea să cunoască natura din punct de vedere
un timp când nu va fi om pe suprafaţa pământului obiectiv şi din punct de vedere subiectiv, şi acest scop
care să nu fie deprins a înlocui în gândul său îndoit ea nu-l poate ajunge decât păstrând intuiţia
înfăţişarea sensibilă a naturii cu realitatea cea întreagă, fără ao ştirbi prin operaţia abstracţiei. O
abstractă fizico-chimică. Ştiinţa psihologiei porneşte faptă de conştiinţă redusă lao realitate de raporturi
şi ea de la intuiţie, şi încă de la o intuiţie mai bogată cantitative pierde caracterul de fapt concret sufletesc
decât aceea de la care pornesc ştiinţele fizico- şi, prin urmare, conştiinţa care s-ar dobândi pe bază ei
chimice. Faptele care apar în lumina conştiinţei ar pierde valoarea unei cunoaşteri cu adevărat
noastre sunt, din punctul de vedere al intuiţiei, psihologice. Studiul psihologic trebuie să se îndrepte
aceleaşi cu faptele pe care le studiază ştiinţele spre fapta sufletească în întregime şi nu spre o
fizico-chimice, numai că psihologia, spre deosebire abstracţie, din care cauză el se poate considera şi ca o
de aceste ştiinţe, are îndatorirea să studieze aceste întregire a studiului pe care-l fac ştiinţele fizico-
chimice. Pe când acestea din urmă, şi pe baza lor şi multe altele. Razele, culorile, zgomotul, amintirile,
toate ştiinţele naturale, au ca obiect abstracţiile, gândurile şi sentimentele formează un torent care
psihologia, zice Wilhdm Wundt, studiază faptele curge fără răgaz în conştiinţa mea. Intuiţia soarelui
naturii aşa cum ele se prezintă în intuiţia deplină a 28
conştiinţei. Acest răspuns, în aparenţă, pare să i o legătură logică. De ce, privind apusul soarelui, mă
rezerve psihologiei un loc foarte important în cadrul gândesc la ziua dţ igrija prietenul care mi-a istorisit
ştiinţelor, dar, în fond, el echivalează cu o voiajul său în Norvegia, la cartea cititfl şi [g matca
condamnare a psihologiei. Psihologia, care şi-ar lua altele? Intuiţia conştiinţei nu pătrunde în adâncurile
ca program cunoaşterea faptelor aşa cum acestea se torentului, cţ e* răsfrânge suprafaţa lui şi aceasta în
prezintă în intuiţie, ar fi constrânsă să se menţină ta mod fragmentar, dându-thj o succesiune de clipite
simple cunoştinţe descriptive,ean- luminoase fără nici o relaţie logică între ele. Ştiu
arpermiteniciodatăexplicarea vieţii sufleteşti şi, cu numai că acest torent de imagini este legat de
atât mai puţin, prevederea faptelor sufleteşti. individualitatea mea, fiindcă toate clipele lui
Răspunsul negativ elimină psihologia din rândul luminoase au o convergenţă spre eul meu. Această
ştiinţelor experimentale. Din fericire, el este din ce perspectivă personală este singura bază pe care pot
în ce mai rar la psihologii contemporani, iar cei care încerca să pun o ordine în ceea ce simt Dar la ce
îl mai susţin astăzi, sunt cei dintâi care se abat de la rezultat pot ajunge pe o asemenea bază? Cel mult la o
el, de câte ori întreprind cercetări pe ba/e curat descrjere şj aceasta încă foarte unilaterală. Când
ştiinţifice. într-adevăr, să examinăm puţin cum se această descriere este completa, regăsesc în ea
prezintă faptele sufleteşti în intuiţie. Privesc departe biografia mea dintr-un anumit moment şi nimic mai
înaintea mea un apus de soare. Razele pe care le mult. în njcj un caz nu am o descriere cu pretenţii ştiinţifice.
aruncă soarele în amurg produc fâşii variate de Acesta este rezultatul la care ajung luând ca bază
culori între roşu şi violet. Linia orizontului se intuiţia mea proprie. Dacă iau ca bază intuiţia altuia,
desenează în câteva puncte precise, apoi se pierde în ajung şi la mai puţin. Conştiinţa altuia, fiind în afară
umbra care se întinde. Disting casele şi arborii aflaţi de convergenţaeului meu, îmi apare ca un adevărat
în perspectiva luminoasă. Aud diferite zgomote în haos, şi despre ea nu pot face măcar o descriere
jurul meu. încerc să prind toate impresiile externe completă. Luăm un alt exemplu: în momentul când
date în intuiţia simţurilor, în timp însă ce simţurile istorisesc unui cunoscut o veste auzită în oraş, îmi
mele sunt îndreptate în afară, o mulţime de fapte scapă din minte tocmai numele persoanei de la care
sufleteşti interne năvălesc în conştiinţă şi se am vestea. Este o uitare care necăjeşte pe multă lume,
intercalează printre impresiile de origine externă. dar în acelaşi timp un fapt sufletesc care formează un
Mă gândesc la /iua de ieri, la vorbele spuse de un obiect pentru studiul psihologiei. Să vedem cum îşi dă
prieten, la cartea citită asupra expediţiei lui Nansen, seama de acest fapt psihologul care îşi impune sa
cerceteze numai ceea ce-i este dat în intuiţie. discordante ca acelea care s-au succedat în conştiinţa
Numele uitat fl ştiam prea bine. De aceasta îmi dau mea? Alt exemplu, înaintea mea se prezintă un tânăr,
seama. Chiar acum încă stă pe buze; cum îi zice? fiul unui prieten decedat. Vocea, atitudinea, gesturile
Parcă începe cu D... Dimitrief? Nu. Ştiu că e de şi ideile lui mi-l amintesc pe vechiul prieten. Cât timp
origine grecească. Partea fmală sună în tot cazul stă tânărul în faţa mea, asemănarea între fiu şi tată îmi
altminterea. Sfârşeşte cu i. Dimitriadi? Nu. Şi mă devine din ce în ce mai lămurită. Dar câte nu-mi trec
muncesc în zadar să regăsesc numele. Simt în mine prin minte alături de această convingere! Revăd pe
ceva mai mult decât necaz. sunt impacientat, iritat, fostul meu prieten în situaţiile cete mai variate, dar
chinuit chiar. Pe când trec în revizie la i ntamp|are fără nici o legătură c u momentul de faţă. Printre
diferite nume, cunoscutul căruia îi povesteam amintirile despre el, îmi revin o mulţime de alte
vestea, văzându-mă atât de frământat, îmi vine în amintiri ale tinereţii mele într-un amestec fără început
ajutor. Ziceai că sfârşeşte cu i. Poate va fi şi fără sfârşit. Ce-aş putea alege mai întâi din acest
Diamandi? Nu? Cu cine este rudă? Deodată, la haos de imagini, ca să-mi explic convingerea mea de
această întrebare, îmi trece ca fulgerul prin minte asemănare? Oricâte exemple aş lua, în toate voi găsi
numele unei rude de aproape cu acel al cărui nume îl aceeaşi situaţie. Faptele sufleteşti nu se aleg în sine
căutam. Un moment încă, şi regăsesc şi numele după importanţa lor ştiinţifică şi nu se grupează înir-o
acestuia. Iată faptul sufletesc. Să rezumăm intuiţia. ordine cauzală, ci se amestecă şi se întrepătrund,
Pe când mă frământam cu mintea în găsirea numelui importante şi neimportante, înrudite şi disparate,
uitat, conştiinţa mea a scăpărat în nenumărate feluri. luminoase şi obscure, în aşa măsură că nimic nu se
Mi-a apărut când imaginea aceluia cu care am vorbit poate prevedea în torentul în care ele apar. Cu cât
şi lotuşi i-am uitat numele, când strada pe care arn încercăm să le prindem într-o intuiţie mai deplină, cu
vorbit, când figurile diferiţilor trecători, între aceste atâtaele devin mai greu de înţeles, fiindcăcu atâta intră
imagini s-au amestecat apoi potrivelile de nume, în complexe mai largi şi mai împestriţate. Din această
sforţările mele chinuitoare, impacienţa, intaţia, situaţie nu putem scăpa decât reducând intuiţia la
figura cunoscutului căruia îi povesteam şi care m-a fapte simple şi tipice a căror legătură o putem bine
ajutat să-i regăsesc numele, cu un cuvânt, un torent înţelege, întregind-o prin postularea unui continuu
de stări sufleteşti, care nu au nici o legătură logică real; adică din această situaţie nu putem scăpa decât
cu numele pe care-l căutam. Pe baza unei asemenea înlocuind intuiţia cu o-roaliww «tetrocia, aţa cum fac
intuiţii şi ştiinţele fizico^himioei-
29 înjttmiiţMicftrtŞfiioţeKllapirfe^^arteteşti sunt date
într-un toretfftftfttări'sCKpllOafe fSrS vretrrelaţte
trăite, şi numai în cadrul ei, cum mi-aş putea explica logică între ele; în realitatea abstractă psihologică,
oare faptul uitării? Ce relaţii există între fapte aşa de aceleaşi fapte sufleteşti vor fi ordonate şi întregite pe
baza sistemului de abstracţie introdus. Aşa şi în inconştiente, şi funcţia graiului meu. Că dispoziţiile
exemplele de mai sus. Privirea unui apus de soare inconştiente sunt numai o abstracţie şi nu o intuiţie,
aducea in conştiinţă fel de fel de stări sufleteşti pe inutil să mai adăugăm. Inconştientul fiind opusul
care nici o descriere nu le putea stăpâni, căci intuiţia conştiinţei, este şi opusul intuiţiei. Tot astfel şi în
le înregistrează pe toate fără nici o alegere. Dacă celelalte exemple, asemănarea dintre tânăr şi tatăl său
introducem însă în descrierea ce voiam să facem este rezultatul selecţionării pe care a produs-o în
ipoteza asociaţiei faptelor sufleteşti, situaţia se multiplele stări ale intuiţiei mele ideea eredităţii. Pe
schimbă. Deodată, în torentul clipelor conştiinţei se baza acestei idei, pe care o împrumut biologiei, se
cristalizează câteva directive bine hotărâte. elimină tot ce este accesoriu în amintirile mele şi nu
Istorisirile, pe care mi le făcuse prietenul care se reţine decât ceea ce este indispensabil pentru
voiajase în ţările Nordului, cartea despre Nansen formarea convingerii. Şi aşa cu toate exemplele pe
etc., toate acestea mi se par acum ca fiind laolaltă cu care le-aş mai lua şi care m-ar determina să introduc
apusul de soare într-o ordine naturală. Asociaţiaîmi multe alte abstracţii, cum sunt, bunăoară: reflex,
netezeşte calcă în [e legeni, ajutându-mi să mă instinct, exerciţiu, evoluţie, degenerare, funcţie,
descarc de atâtea lucruri inutile pe care le aveam în deprindere, ritm, spontaneitate, pasivitate şi altele
intuiţie. Această asociaţie însă este o abstracţie, nu multe, în exemplele de până aici am adoptat
un fapt de intuiţie. Ea este legea după care rezum o perspectiva observaţiei interne. Dacă m-aş referi la
mulţime de fapte care se succed intuitiv. Ea nu exemple de observaţie externă, adică la exemple în
aparţine unei anumite intuiţii, ci este posibilitatea care caut explicarea vieţii sufleteşti a unui străin de
abstractizării mai multor intuiţii. Tot astfel şi în mine, atunci rolul abstracţiilor este şi mai hotărâtor, în
exemplul al doilea, întinarea tuturor gândurilor, loc să privesc eu, să privească un semen de-al meu la
emoţiilor şi gesturilor care însoţesc în intuiţia mea apusul dfi soare. Ce se petreqe îa£pnştiinţftaa
uitarea unui nume propriuîmi serveşte foarte puţin la «HaşipuUta să ştiu deloc, dacă n-aş ti ajutat de ideea
înţelegerea ştiinţifică a faptului. Introduc abstracţia asociaţiei. i^s^Bi^ta^c*^^
dispoziţii lor ta fapte
30 similare cu acel ea d i n conşlimţame*. Cîrimuiţie,
inconştiente, în înţelesul de forţe latente, aşa cum le U^H:îajta WM*<4«ce la foarte puţine elemente, dar
găsim în celelalte ştiinţe naturale, şi fa îndată cu toate acestea, pentru cunoaştere ea este mai reală
situaţia devine mai uşoară. Dispoziţiile inconştiente decât toate celelalte fapte de conştiinţă pe care le-aş
cristalizează faptele intuiţiei peonouă bază. Acum presupune la semenul meu, fiindcă ea, prin definiţia
înţeleg că toate frământările prin care trecea ei, îmi este clară şi logică, şi aceste însuşiri le au
conştiinţa mea erau motivate de legăturile care abstracţiile în înţelegerea oricărei vieţi sufleteşti
există între aceste frământări, ca dispoziţii străine de mine. Omul care vorbeşte în faţa mea, în
înţelegerea mea psihologică, este înlocuit cu un unităţi individuale, între care se stabilesc raporturi de
sistem de funcţii sau fapte elementare, foarte sărac succesiune şi coexistenţă, în ştiinţele fizico-chimice,
dotate din punctul de vedere intuitiv, dar foarte bine abstracţiile au un caracter de universalitate, pe care
ordonate şi pregătite spre a fi asimilate de logica nu-l au abstracţiile din ştiinţele naturale, fiindcă
minţii mele. Metoda la care recurg pentru a ajunge acestea rămân determinate, din cauza
la acest sistem bine ordonat este aceeaşi la care au individualităţilor organice la care se referă, în limitele
recurs oamenii de ştiinţă pentru a cunoaşte, din unui anumit timp şi spaţiu. Introducerea abstracţiilor
punct de vedere fizic, natura externă, în sufletul impune psihologiei metodele de cercetare pe care le
semenului meu sunt raporturi, sunt corelaţii, sunt găsim în ştiinţele experimentale.
asocieri, sunt contraste, sunt analogii, suni Oabstracţieintrodusăîn ştiinţă se menţine, dacă este
diferenţieri, sunt dispoziţii inconştiente etc., sunt confirmată de experienţă. Până ta a fi confirmată, ea
adică realităţi ştiinţifice venite din aceeaşi origine ca este o simplă ipoteză. După confirmare, ea devine o
şi realităţile pe care le-au introdus în domeniul lor abstracţie ştiinţifică, adică o realitate ştiinţifică. Nu
celelalte ştiinţe, în toate cazurile, pentru ca să găsesc este de ajuns deci să introduc abstracţii ca asociaţie,
o ordine, şi prin urmare o logică, trebuie să introduc dispoziţie, inconştient, ereditate etc., ci trebuie să le şi
abstracţii făurite de mintea mea, fiindcă numai cu verific prin experienţă. Realitatea cea nouă capătă
ajutorul acestora ajung să am o înţelegere drepturi la existenţă numai după verificarea ei
psihologică a realităţii concrete. Acesta este şi experimentală, dar o dată «e această operaţie s-a
procedeul ştiinţelor fizico-chimice. Cunoştinţele pe făcut, ea are aceeaşi valoare ca şi realitatea postulată
care mi le dau aceste ştiinţe sunt cu toate rezultatul de ştiinţele fizico-chimice. Verificarea experimentală
subsumării intuiţiei constă în următoarele patru operaţiuni: l) Se
31 pregăteşte atenţia observatorului, pentru ca acesta să
raporturilor dintre noţiunile abstracte, pe cal se prindă exact momentul în care faptul sufletesc se
poale raporturilor matematice exacte. Psihologia se produce. Vreau să experimentez, de exemplu, după
găseşte, aşadar, prin introducerea acestor abstracţii, care creştere în intensitate a unui ton din afară am
pe o cale de mult bătută. Am vorbit până acum de conştiinţa unei noi simţiri de auz. Pentru aceasta este
ştiinţele fizico-chimice, dar rolul abstracţiilor este indispensabil, înainte de toate, ca persoana asupra
acelaşi şi în ştiinţele naturale. Singura deosebire este căreia experimentez să aibă atenţia îndreptată spre
că aici abstracţiile nu ajung să ne dea explicarea tonul exogen, care se produce. Dacă persoana în
completă, fiindcă organismele vieţii, de care se chestiune este distrată printr-o durere grozavă de
ocupă ştiinţele naturale, nu pot fi reduse la un dinţi, rezultatele experienţei mele n-au nici o valoare.
substrat uniform cu legi uniforme, cum este 2) Faptul sufletesc, odată produs, trebuie urmărit cu
substratul fizico-chimic, ci ele presupun totdeauna atenţie în tot timpul duratei lui. Această îndatorire n-
are nevoie să fie justificată. Un observator care n-are le aduce însă în cadrul laboratoarelor noastre, adică în
mintea la faptele pe care le studiază nu poate ajunge dependenţă de voinţa noastră, suntem siliţi să le
la vreun rezultat. 3) Condiţiile externe, care s-au interpretăm numai în cadrul în care se găsesc. Şi
arătat legate, printr-un raport oarecare, de faptul interpretarea lor urmează du pa aceleaşi reguli, cu
sufletesc, trebuie să le variez în mod sistematic prin singura deosebirecă aici, pentru interpretarea naturii,
noi experienţe, pentru ca din şirul noilor raponuri se cere un spirit critic şi ager. Natura oferă
obţinute să pot induce legea sau cel puţin manifestările sufleteşti atât de variat legate de
regularitatea apariţiei faptului sufletesc. Am găsit, condiţiile externe, încât numai cu un spirit de
spre exemplu, că la oscilaţiile sonore externe pătrundere bine cultivat putem alege interpretarea cea
corespunde tonul subiectiv X. Las să crească justă în fiecare caz. Cine nu ştie ce să caute în
numărul oscilaţiilor externe după un anumit plan: le experimentele înfăţişate de natură ajunge mai curând
fac de două ori, de trei, de patru ori mai numeroase, sau mai târziu să invoce natura pentru justificarea
şi apoi observ cum s-a modificat simţirea subiectivă. oricărei aberaţii ipotetice. Psihologul se găseşte în
Din şirul raporturilor obţinute induc legea.Vom aceeaşi situaţie cu toţi experimentatorii ştiinţelor
vedea mai târziu că în cazul de faţă există în adevăr naturale. Toţi aceştia interpretează ca/.urile naturii cu
o lege ps i ho fi zică. 4) Experienţa scopul de a găsi prin ele verificarea abstracţiilor lor
32 ipotetice. Şi nu numai experimentatorii de ştiinţe
r naturale, ci şi interpretatorii filologi. Aceştia, de
trebuie repetată în aceleaşi condiţii cu diferite asemenea, nu fac altceva decât să verifice, în
persoane, pentru a se înlătura orice bănuială că a materialul procurat de texte şi de tradiţii, adevărul pe
fost un caz întâmplător. Aceste patru reguli se aplică care-1 presupun ei anticipat. Oamenii de ştiinţă, ca şi
oricărui exemplu de experimentare, indiferent de filologii, procedează faţă de faptele înfăţişate de
ipoteza pe care o avem de verificat. Ele se pot natură aşacum ar proceda faţă de experienţele lor
extinde şi dincolo de limitele experimentării proprii: îşi dau mai întâi bine seama de faptele pe care
propriu-zise în observarea comparată a cazurilor pe trebuie să le cerceteze, naturalistul izolează faptul ce
care le prezintă natura. Experimentul propriu-zis are de cercetat de condiţiile lui de producere, filologul
este dependent de voinţa noastră. Noi facem să face critica materialului, apoi compară între ele
apară faptul sufletesc când vrem şi schimbăm faptele prezentate în diferitele lor condiţionări şi,
condiţiile lui de producere când şi cum vrem. Sunt întrucât acestea justifică în mod repetat ipote/.a, ci
însă experienţe pe care le produce natura ajung să inducă adevărul ştiinţific, în fond sunt
independent de voinţa noastră şi în condiţii variate aceleaşi reguli ca şi la experienţa de laborator.
de vârstă, de mediu, de cultură, de sănătate şi boală. Negreşit însă, la interpretarea experimentelor naturii
Aceste experimente nu le putem neglija. Neputându- se pol furişa multe erori, pe care la experienţa
personală, sub controlul voinţei noastre, le putem perspectivă rodnicăpentru ştiinţă. Psihologul care îşi
evita. Metodica ştiinţelor naturale, din această ia îndatorirea să nu se abată de la intuiţia trăită a vieţii
cauză, face cu drepl cuvânt o distincţie între sufleteşti ajunge în cazul cel mai bun la o descriere
interpretarea experimentelor naturii şi interpretarea sugestivă a acestei vieţi, niciodată la o explicare
expcrirnenleloF de laborator. Pe cea dintâi o cauzală. Psihologul care, dimpotrivă, imitând
numeşte mdoda comparativă şi rezervă numele de exemplul omului de ştiinţă experimentală, îşi creează
metodă experimentală celei de-a doua. Această noţiuni şi raporturi abstracte, pe care apoi le confirmă
separare se obişnuieşte a se face şi de psihologie. prin experimentări exacte, ajunge la explicarea
Prin metodă experimentală înţelegem în psihologic cauzală a vieţii sufleteşti şi poate pune astfel ştiinţa sa
normele dupăcare se conduc cercetările din în rândul ştiinţelor de prevedere şi aplicaţii practice,
laborator, unde faptele sufleteşti sunt puse sub aşa cum sunt toate ştiinţele speciale exacte. Cu toate
controlul nostru, apar şi înceteazădupă voinţa acestea, sunt câteva rezerve de exprimai, înainte de a
noastră, iar prin metoda comparativă înţelegem pune metodele cercetărilor psihologice alături de
normele metodele ştiinţelor experimentale exacte, trebuie să
33 ţinem seamă de două corectări. Una priveşte prezentul
C 3 - PahO»09* psihologiei. Pentru făurirea abstracţiilor de care are
nevoie, psihologul nu are ladispoziţia sa un material
de interpretare a cazurilor pe care le prezintă natura ştiinţific atât de bogat, precum îl au naturaliştii.
în marea ei varietate de manifestări. Alături de Elaborarea abstracţiilor pentru matematică,
metoda comparativă, ca o subdiviziune a acesteia, tlzicăşichimiedurează de vreme îndelungată, chiar şi
avem metoda patologică, care îşi ştiinţele naturale descriptive se bucură de acelaşi
rezervăinterpretareacazuriloranormaleale vie(n avantaj, pe când elaborarea abstracţiilor psihologice,
sufleteşti, aşa cum ele se prezintă în diferitele boli sub controlul experienţei, este de abia la început. Apoi
studiate de psihiatrie. Această metodă are avantajul şi instrumentele de experimentare ale psihologiei sunt
de a ne face să pătrundem în adâncurile vieţii cu mult în urma celor pe care le găsim în
sufleteşti, prin aceea că în cazurile de boală avem laboratoarele celorlalte ştiinţe. Din această cauză,
înaintea noastră destruncherile vieţii sufleteşti. Prin când vorbim de explicare în psihologie, nu trebuie să
urmare, laîntrebareadclacarcam plecat, şi anume: ne aşteptăm ta legile cauzale exacte din ştiinţele
există şi pentru cunoştinţele psihologiei o realitate experimentale mai vechi. Asociaţia psihologicănu
ştiinţifică, alta decât aceea care se prezintă în intuiţia formează încă o bază aşa de sigură pentru explicarea
simţurilor, răspunsul pe care trebuie să-l dăm este amintirilor provocate de apusul de soare din exemplul
cel afirmativ. Acest răspuns deschide psihologiei de mai sus, aşa cum formează gravitaţia fizică pentru
perspectiva ştiinţelor experimentale, singura explicarea vitezei cu care cade o piatră de la înălţime.
Aceasta în ceea ce pri veste prezentul. La această individuală; ereditatea psihologică este şi ea
corectură se mai adaugă alta, care priveşte viitorul convergentă spre o personalitate, şi nu spre înlipărirca
cercetărilor psihologice şi care este mai important. inertă, pe care o primeşte orice bucată de materie. Tot
Abstracţiile psihologiei nu pot ajunge niciodată să astfel se petrece cu toate abstracţiile psihologici. Nu
aibă caracterul de generalizări absolut obiective, aşa este una din abstracţiile utilizate în ştiinţa psihologiei
cum îl au abstracţiile fizico-chimice, fiindcă care să fie absolut obiectivă, adică în afara oricărei
psihologiei nu-i este permis să meargă cu perspective a unui eu subiectiv. Cu aceste două
simplificarea intuiţiei până la limita la care merg corectări avem acum precizată metodologia
celelalte ştiinţe experimentale: psihologia trebuie să psihologiei. Faptele vieţii sufleteşti nu se cercetează
ţină seama în elaborarea abstracţiilor sate de faptul dc-a dreptul în forma în care ele sunt date de intuiţie,
unităţii de conştiinţă, de aşa precum nu se cercetează în felul acesta nici faptele
34 naturii de care se ocupă celelalte ştiinţe speciale.
care depinde orice viaţă sufletească, şi această ţinere Psihologul trebuie să înlocuiască faptele intuitive cu
în seamă echivalează cu renunţareaei la găsirea unor fapte definite prin raporturi logice, pe care apoi are să
fapte tipice, absolut generale, care săînlocuiască le verifice prin experienţă sau observarea comparată
faptele concrete ale vieţii sufleteşti. Unitatea de asupra cazurilor date de natură, în această înlocuire el
conştiinţă, pe care o postulează psihologia, oricât de trebuie să ţină seama că faptele care formează
dezbrăcată ar fi aceasta de caracterele intuiţiilor obiectul lui pierd caracterul de fapte sufleteşti din
concrete, păstrează totuşi urmele subiectivităţii momentul ce au pierdut legătura cu unitatea
individuale, fiindcă această unitate trebuie să fie conştiinţei unui individ organic, prin urmare în
înţeleasă şi ca să fie înţeleasă trebuie să fie întrupată această înlocuire el va ţine seama că ştiinţa sa, deşi
într-o conştiinţă individuală. Unitatea de care se experimentală, ca toate ştiinţele naturale, arc totuşi
ocupă psihologia rămâne în această privinţă cu totul obiectul de cercetat într-o perspectivă deosebită de a
deosebită de unitatea materiei sau a energici pe care celorlalte ştiinţe naturale. Obiectul psihologiei se
o postulează ştiinţele naturale, în abstracţiile luminează dacă îl privim din centrul eului, pe când
psihologice citate mai sus, asociaţia nu este obiectul celorlalte ştiinţe se luminează în afară de
asociaţiaîn genere asacum mecanismul ştiinţific orice perspectivă a eului. Este de domeniul metafizicii
postulează oravitatea ca existând între toate discuţia dacă aceste două perspective stau în două
corpurile universului, ci asociaţia este numai câmpuri separate, cum cred partizanii dualismului
înăuntrul unei conştiinţe în care există un eu trăit metafizic, sau se îmbină într-o unitate superioară, cum
concret; dispoziţiile şi inconştientul psihologiei nu cred partizanii monismului metafizic; această discuţie
sunt puteri latente în genere, ci sunt puteri latente în nu interesează de aproape metodologia psihologiei.
câmpul unui creier capabil să aibă o conştiinţă Psihologul, pentru a răspunde unei cercetări metodice,
trebuie să verifice, prin experienţă şi observaţii sunlsingurclc preferate în timpul din urmă. în
asupra naturii, ceea ce mintea sa a conceput ca fiind psihologie, de asemenea. Clasificarea pe care un
logic în raporturile dintre faptele sufleteşti. Limitele psiholog o dă elementelor sufleteşti este o consecinţă
până lacare pol merge conceptele logice ale minţii şi a telului în care el îşi expl icăoriginea vieţii sufleteşti.
prin urmare şi limitele până la care se poate extinde Consideră el că viaţa sufletească îşi are originea în
35 simţirile elementare, care răspund excitaţiilor din
lumea externă, simţiri numite sen/aţii, şi că toate
faptele sufleteşti sunt asocieri de senzaţii, atunci
experimentarea şi observaţia suni în afară de clasificarea lui va reda asocierea treptată a senzaţiilor,
ocupaţiile psihologului, ele sunt metafi/ice; limitele plecând de la cele elementare şi ajungând la cele mai
acestea, ca şi limitele abstracţiei şi ale complexe, în clasificarea acestui psiholog, emoţiile
experimentării în ştiinţele naturale, sunt date de vorfi senzaţii şi complexe de senzaţii; actele
puterea de invenţie a spiritului omenesc. voluntare, de asemenea. Consideră însă psihologul că
CAPITOLUL III la originea vieţii sufleteşti sunt, alături de simţirile
/. Clasificarea clementelor sufleteşti.- 2, Raportul produse de excitaţiile externe, şi simţirile i/.vorâte din
dintre suflet şi corp în cultura europeană. - 3. dispo/iţiile interne, clasificareaa va fi alta. Atunci, pe
Unitatea originară între viaţa sufletească si viaţa lângă senzaţii, vor mai putea fi incluse: reprezentările,
materială. - 4. Viaţa sufletească şi conştiinţa. emoţiile, înclinaţiile, actele voluntare ctc.; toate sau
Conştient şi inconştient. -5. Planul lucrării. numai o parte dintre ele. Manualele de psihologie ne
1. CLASIFICAREA ELEMENTELOR dau toate aceste varietăţi de clasificare, în unele, ca
SUFLETEŞTI — Una dintre primele sarcini ale elemente constitutive sufleteşti, avem: senzaţiile şi
omului de ştiinţă este să-şi clasifice materialul pe reprezentările; în altele: senzaţiile şi emoţiile; în
care trebuie să-1 studieze. Clasificarea nu constă în altele: senzaţiile, rcpre/cntările şi emoţiile; în altele:
simplaenumerare a tot ceea ce cuprinde acest senzaţiile, emoţiile şi actele de voinţă ctc. Aproape
material - o asemenea enumerare este de multe ori oricare dintre aceste alternative este susţinută undeva.
cu neputinţă, - ci presupune gruparea după un Psihologii nu au că/ut de acord asupra unei clasificări,
anumit principiu sau după anumite caracteristici fiindcă nu sunt de acord asupra originii vieţii
esenţiale ale elementelor din care se compune sufleteşti.
materialul. Cea mai ştiinţifică dintre clasificări este 36
aceea care se serveşte de trăsăturile genetice, fiindcă în ultimul timp avem de constatai însă o nouă
prin alegerea unor asemenea caractere se înlesneşte orientare în înţelegerea acestor probleme. Sub
însăşi înţelegerea originii si a evoluţiei materialului, influenţa şcolii asociaţioniste. care vedea la originea
în biologie, cu deosebire, clasificările genetice fiecărui fapt sufletesc numai o asociere de elemente,
se acorda puţină atenţie caracterului unitar al deopotrivă cu presupusele elemente, şi unitatea eului
personalităţii omeneşti. Se considera ca de la sine personal. După aceşliadoi,drumuleste pregătit pentru
înţelescă procesul de formare a personalităţii înţelegerea funcţională a vieţii sufleteşti, în locul
porneşte de la alte elemente mai primitive. Eul era o înţelegerii'chimico-analiiice de până aici.
asociere de elemente, cum este corpul material o înţelegerea funcţională schimbă cu desăvârşire şi
asociere de molecule sau de celule elementare. punctul de vedere al problemei originii vieţii
Psihologii trăiau în iluzia de a fi găsit în senzaţii, sufleteşti. Acum nu mai este vorba de a înţelege cum
reprezentări şi emoţii, ultimele elemente constitutive din îngrămădirea elementelor se formează diferitele
ale vieţii sufleteşti. Astăzi, această iluzie a dispărut. stări sufleteşti - cum se acoperă starea
Cei mai şti inţifici dintre psihologi sunt convinşi că goalăasufletuluicudiferitele senzaţii şi complexede
eul şi cu el personalitatea omenească trebuie luate ca senzaţii, dacă este să repetăm imaginea lui Condillac
unităţi indivizibile, dacă vrem să înţelegem rostul -, ci este vorba de a urmări atitudinile eului spre
vieţii sufleteşti. Eul nu este o însumare de simţiri obiectele externe sau interne; despre cum se
elementare, ci o simţire lot aşa de elementară ca şi diversifică şi complică aceste atitudini; cum se
orice altă simţire. Nu există senzaţie, cât de grupează ele în anumite direcţii sau (cu un termen
primitivă, care să nu fie întovărăşită de simţirea împrumutat filozofiei scolastice, şi care este rău ales,
eului. Tot ce este fapt psihologic începe prin a fi o fiindcă el sugerează sensuri metafizice)cumeul ia i
raportare la un eu personal. Dacă această nouă menţionai i lăţi diferite. Eulîndreptat spre cunoaşterea
orientare se datorează descreşterii prestigiului pe obiectivă, spre simţirea sa afectivă sau spre realizări
care îl aveau ipotezele materialiste în biologie şi de acte este eul cu trei intenţionalităţi diferite şi care
creşterii, în schimb, în importanţă a ipotezelor motivează apariţia a trei clase diferite de manifestări
referitoare la autodeterminarea unităţilor organice, sufleteşti: senzaţii, emoţii şi voinţă. Sau se poate vorbi
sau se datorează progreselor proprii ale psihologiei, despre eul opus înfăţişărilor sensibile; este eul cu
lucrul este indiferent: constatarea făcută rămâne în atitudini şi raportări mobile
orice caz. Ultimele încercări de clasificare în 37în faţa înfăţişărilor sensibile care sunt cristalizate în
psihologie adoptă un punct de vedere cu totul opus forme pasive şi fixe, delimitând viaţa sufletească în:
aceluia care consideră, precum am văzut, că viaţa înfăţişări sau fenomene şi funcţii sufleteşti.
sufletească constă doar în însirarea a două, trei sau Caracteristica înţelegerii funcţionale stă, în ambele
patru elemente, începutul în această nouă direcţie l- ca/uri, în aducerea eului la originea evoluţiei vieţii
au făcut William James şi Wilhelm Wundt prin sufleteşti, acului pe care psihologia asociaţionislă îl
afirmarea stăruitoare a teoriei lor, că elementele transformase într-un fel de mixtum compositum
sufleteşti sunt simple abstracţii şi că, în realitate, nu finale. Cari Siumpf, unul dintre reprezentanţii de
există decât totalităţi sufleteşti, în care intră, frunte ai acestei direcţii, se opreşte la următoarea
împărţire: I) înfăţişările (Erscheinungen), în care se viaţa din jurul său. Fiecare epocă de cultură are, în
cuprind senzaţiile externe şi interne, cu dispoziţiile această privinţă, credinţe deosebite, care duc la
lor de spaţiu şi timp, apoi reprezentările memoriale concepţii deosebite. Locul pe care-I atribuie omul
ale acestor senzaţii; 2) funcţiile sufleteşti. 3} sălbatic sufletului este cu totul altul decât locul pe
raporturile si 4) formaţiile sufleteşti care rezultă din care îl atribuie acestuia omul cult. între diferitele
împletirea înfăţişărilor cu funcţiile sufleteşti. Felix culturi există iarăşi diferenţe profunde. Dacă revenim
Krucger. în sfârşit, accentuând asupra legăturii care la omul culturii europene, constatăm că el s-a fixat,
există între conştiinţa individului şi grupul social din încă din timpurile antice, în credinţa că sulfetul este o
care acesta face parte, rupe cu desăvârşire tradiţia formă de viaţă superioară, care se aşază în interiorul
vechilor clasificări de până acum. Pentru dânsul vieţii corpului pentru a-i purifica şi înmulţi experienţa
viaţa sufletească nu poale face obiectul unei analize acestuia. Sufletul are nevoie de lumea materială,
definitive fiindcă ea este într-o veşnică mişcare. pentru a fi provocat la manifestări, dar manifestările
Aceia care iau senzaţiile drept elemente confundă produse de el sunt superioare provocărilor primite din
condiţiile de dezvoltare ale vieţii cu elementele ei, exterior. Cu această credinţă europeanul este un
iau drept elemente feluritele condiţii în care se optimist în aprecierea puterilor sale faţă de natură şi
prezintă totalul vieţii sufleteşti. Penlru Krueger, un adept credincios al
psihologia trebuie să se întemeieze pe ideea 38
evoluţiei, fiindcă viaţa sufletească nu arc înţeles idealului de progres. El este, în acelaşi timp,
luată în afară cursului istoric al culturii omeneşti. predestinat să-şi aibă metafizica sa, bazată pe opoziţia
2. RAPORTUL DINTRE SUFLET ŞI CORP ÎN dintre subiect şi obiect, dintre sensibilitate şi raţiune.
CULTURA EUROPEANA — înainte de a merge Credinţa aceasta, că viaţa sufletului s-ar petrece între
mai departe, este bine să ne lămurim raportul pereţii lumii materiale, interesează de aproape
fundamental dintre viaţa sufletească şi lumea psihologia şi constituie tocmai condiţionarea
materială externă. Nu vrem să înţelegem prin fundamentală de care vorbeam mai sus. Ea a adus
aceasta condiţionarea faptelor sufleteşti de anatomia după sine credinţa în iripartiţia funcţiilor sufleleşti: o
şi fiziologia sistemului nervos, despre existenţa parte din suflet ar fi îndreptată spre receptarea
căreia fiecare om cult are astăzi o bănuială, chiar excitaţiilor din lumea din afară, o altă parte, cea curat
când n-a studiat în special psihologia - de aceasta ne internă, ar fi ocupată cu plămădirea materialului
vom ocupa mai târziu -, ci vrem să ne ocupăm de receptat, şi o altă parte cu executarea în afară a
condiţionarea aceea fundamentală, care rezultă din actclorplămădite.înclinată sprerlustraţii spaţiale,
concepţia pe care şi-o face omul de astăzi chiar minteaeuropeanului părea că şi vede între aceste trei
înaintea oricărei cercetări ştiinţifice, despre locul pe părţi un arc de legătură, care a şi fost văzut mai târziu
care îl ocupă viaţa sufletească în raport cu lumea şi de omul de ştiinţă, în arcul reflex, în mod expres sau
nu, tripartiţia se află la baza tuturor sistematizărilor era natural ca viaţa sufletească săajungăde prisos, un
psihologice pe care le întâlnim în cultura populară epifenomen.
europeană. Eroarea ce decurge din presupusa viaţă de interior a
Când cercetătorii ştiinţifici ajunseră, prin secolul al sufletului, oricât de legată este de istoria culturii
XVII-lea şi al XVIII-lea, să descopere şi să europene, trebuie înlăturată mai întâi, înainte de a
definească funcţiile sistemului nervos, aceşti merge un pas mai departe în studiul psihologiei.
cercetători găsesc înaintea lor planul de funcţionare Aceasta este şi încercarea pe care o face psihologia de
a vieţii sufleteşti, şt atât de întemeiat li s-a părut astăzi, înţelegerea funcţională a vieţii sufleteşti,
acest plan, încât 1-au adoptat pe de-a întregul. Viaţa despre care am vorbii mai sus, fără să însemne
de relaţie întreţinută de sistemul nervos este ruperea cu trecutul, este un început; această înţelegere
împărţită, din primul moment, în funcţiile receptive, ridică probleme, care nu se mai împacă cu
funcţiile centrilor şi funcţiile motrice. Pe la sfârşitul paralelismul, epifenomenismul şi cu întreaga
secolului al XlX-lea îşi face loc în psihologie teoria presupusă parcelare în spaţiu a
paralelismului, ce exista latent în spirite încă de la 39
filozoful Descartcs. După această teorie, natura a vieţii sufleteşti. Dacă eui este la originea vieţii
înzestrat pe individul organic cu două vieţi: una sufleteşti - şi eul este o simţire elementară si
biologică şi alta psihologică; între acestea două nu primitivă, iar nicidecum un mixtum compositum
este vreun punct comun, fiindcă amândouă merg produs din îngrămădirea senzaţiilor sau a altor
paralel una lângă alta, fără să se întâlnească elemente primitive -, atunci ilustrarea spaţială a
vreodată. De ce natura să fi făcut acest lux? - la aşa sufletului închis între pereţii materiei, cu o tripartită
întrebare teoria paralelismului n-a răspuns şi nici că funcţionare, pierde orice valoare. Nu mai putem vedea
poate răspunde. Paralelismul între suflet şi corp este cum i/vorăsc impresiile din materie şi cum ele se duc
interpretat de unii psihologi într-un mod şi mai pe arcul reflex până la a fi transformate în acte de
radical: Viaţa sufletească, după aceştia, n-ar fi voinţă, fiindcă ivirea cului de la începui răstoarnă cu
formând propriu- zis o linie paralelă cu aceea a desăvârşire acest proces. începând viaţa sufletească cu
sistemului nervos, ci ar fi numai umbra vieţii eul, se pare că vedem mai degrabă diferenţierea unui
acestuia din urmă, ar fi un simplu epifenomen. tot în părţile sale decât îngrămădirea părţilor în tot;
Credinţa greşită, de la care s-a plecat, nici că putea pare că vedem atitudinea eului anticipând şi nu
să ducă la altă concluzie. Din moment ce viaţa urmând senzaţiilor; pare că vedem unitatea
sufletească era aşezată între pereţii lumii materiale şi individului cristalizând conţinutul său sufletesc şi nu
s-adescoperii apoi între pereţii aceleiaşi lumi şi viaţa urmând acestui conţinut. Atunci însă se pierde nu
sistemului nervos cu un plan identic de organizare, numai ilustraţia, dar şi raţiunea care întemeiază
presupunerea, că locul sufletului este în interiorul
corpului, ca într-o închisoare, din care el comunică precizie ştiinţifică, descoperim că mersul lor stă
cu lumea externă prin ferestrele simţurilor si neclintit sub legea constanţei de energic, sub care stau
muşchilor, şi în locul acestei presupuneri, ieşilă din toate faptele naturii. Prin urmare, un loc de re/.ervă
iubirea tradiţională a europeanului pentru rostirea în pentru viaţa sufletească nu este în interiorul corpului.
spaţiu a lucrurilor, se deschide un larg orizont unor Dar, lucru paradoxal!, aceeaşi exclusivitate o putem
teorii mai conforme cu adevărul. Vom expune mai constata şi în favoarea vieţii
jos o asemenea teorie. Vom aminti însă că, deşi fără sufleteşti, dacă începem cu aceasta. Ca să putem
nici o bază ştiinţifică, localizarea sufletului în executa cel mai mic act personal a trebuit să avem un
interiorul corpului este aşa de intrată în deprinderea corp gala să execute actul. Un corp gata să execute
judecăţii omului modern, încât ea este greu de actul sufletesc este, însă, un corp constituit din
eliminat dintr-o dată. întrebuinţarea ei are uneori şi anumită materie nervoasă cu dispoziţii sufleteşti.
avantaje didactice, prin faptul că este unica ilustrare Pentru a avea pe aceslea din urmă, a trebuit o
spaţială care se poate da despre, viaţa sufletească, în lungăevoluţie în corelaţiile morfologice şi fiziologice
special arcul reflex aduce de la început o clarificare din corpul animalelor. Dar cu aceasta nu s-a sfârşit.
în mintea celui ce vrea să se iniţieze în ştiinţa Pentru ca animalele să evolueze şi să dea corelaţiile
sufletului. De aceea, credinţa populară nu trebuie trebuincioase materiei nervoase, a fost nevoie ca şi
izgonită cu orice preţ - şi noi o vom lăsa uneori condiţiile de viaţă ale animalelor să evolueze. Pe un
netulburală -, dar întrebuinţarea ei trebuie să fie pământ fără căldură şi fără lumină nu s-ar fi dezvoltat
făcută totdeauna cu rezervă. Să se ştie de către acel animalele. Dar. iarăşi, nu cu orice căldură şi cu orice
care o întrebuinţează că ea permite numai o ilustrare lumină. La o temperatură de 1000 de grade şi la o
simplistă şi provizorie despre realitatea vieţii lumină mai vie ca a soarelui nostru, n-am fi avut
sufleteşti. animalele pe care Ic avem. Pentru ca să fie posibil cel
3. UNITATEA ORIGINARA ÎNTRE VIATA mai mic aci personal pe care îl facem, a trebuit deci să
SUFLETEASCĂ ŞI VIAŢA MATERIALA— fie o înlănţuire de condiţii de mai înainte date. şi nu
Aşezarea vieţii sufleteşti în interiorul materiei, sau numai în corpul nostru, ci şi în afara lui până la soare
mai drept vorbind în interiorul omului, este doar un si universul întreg. Plecând de la materie, nu întâlnim
fel de a ne exprima, care nu corespunde întru nimic decât materie, oricât ne-am adânci în interiorul
realităţii. Cât de adânc am pătrunde în interiorul acesteia; plecând de la acte sufleteşti, nu întâlnim
corpului, toi în corp rămânem: de o barieră a decât condiţii care pregătesc acte sufleteşti, începând
sufletului nu dăm în nici un caz. Cele mai fine cu condiţiile apropiate cuprinse în corpul animal şi
procese dintre celulele nervoase din mediul intern al până lacele mai depărtate condiţii ale universului.
corpului păstrează tot timpul caracterul de procese Cum să ne explicăm acum această înlănţuire de
materiale. Dacă le măsurăm cu instrumente de condiţii materiale, care face posibil actul sufletesc?
Unii îşi explică această înlănţuire prin influenţa 40
reciprocă dintre suflet şi materie. Condiţiile 41
materiale, zic ei, sunt supuse legilor lor materiale şi dintre viaţa sufletească şi viaţa materială. Această
ele evoluează fără nici o legătură cu viaţa interpretare a fost încercată de filozofie, dar în mod
sufletească. Această viaţă însă trebuie să se adapteze unilateral: de către filozofia spiritualistă, anihilând
condiţiilor materiale şi aceasta o face prin caracterele materiei si lăsând să subziste numai
interpretarea impresiilor externe pe care ea Ic caracterele vieţii sufleteşti, şi de filozofia materialistă,
percepe. Impresiile externe (sen/aţiilc, cum se care anihila viaţa sufletească, lăsând numai definiţia
numesc în genere) sunt semnele care vestesc sufletul materiei. De această unilateralitate trebuie deci să ne
despre ceea ce este în afara lui; prin mijlocirea lor el ferim, în unitatea originară, de la care pleacă viaţa
îşi creează adaptarea la mediu. Daro mare greutate sufletească şi viaţa materială, să lăsăm să subziste atât
se leagă de această explicaţie. Despre impresiile caracterele vieţii sufleteşti, cât şi pe acelea ale vieţii
externe, care pătrund în suflet, este drept să ne materiale, căci astfel vom putea înţelege
întrebăm: sunt ele tot materiale sau suni sufleteşti? corespondenţa dintre evoluţia uneia şi a celeilalte.
Dacă sunt materiale, prin ce proces nou scapă ele de Psihologia trebuie să evite a fi spiritualistă sau
legile maieriei, spre a deveni sufleteşti, iar dacă sunt materialistă şi să rămână simplu realistă, în înţelesul
de la început sufleteşti, care esle valoarea lor în strict al cuvântului. Explicaţiile ei se vor ridica
reprezentarea lumii externe? Dacă mediul material, deasupra dualismului dintre suflet şi materie, pentru
adică întinsul şir al condiţiilor materiale, de sine că acest dualism nu există în experienţa reală, ci este
stătătoare, este veşnic constant cu sine însuşi, fără a un produs al culturii timpului, ieşit din influenţe cu
cere o viaţă sufletească, prin ce mister izvorăşte totul extrastiinţifice.
totuşi în acest mediu o asemenea viaţă şi, dacă 4. VIAŢA SUFLETEASCA ŞI CONŞTIINŢA.
izvorăşte, ce reprocitate de influenţă poate fi înlre CONŞTIENT ŞI INCONŞTIENT — Când William
ele? Această explicaţie nu poate fi, deci, cea bună. James, psihologul american, a vorbit pentru
în tot cazul ea nu este completă. Pe câtă vreme primaoarăde cursul conştiinţei ca de un torent în care
plecăm de la o deosebire de natură între viaţa toate elementele formează o unitate legată de
sufletească şi între cea maieriată şi ne silim să personalitatea celui care poartă conştiinţa, pentru
punem un acord înlre ele făcând să intervină psihologii timpului său aceasta n-a înseamnat dintr-o
influenţe reciproce, nu ajungem la nici un re/ultat. dată începutul unei ere noi în psihologie. Sistemele
Totdeauna deosebirea revine, iar influenţele asociat ion iste continuă încă să explice conştiinţa, şi
reciproce nu fac decât să îngreuneze problema. cu ea personalitatea, ca produse din îngrămădirea
O explicare ştiinţifică este aceea care pleacă de la elementelor senzaţionale şi emoţionale. Dar curând
unitatea de natură după aceea semnele unei ere noi se multiplică.
Pragmatismul, o şcoală filozofică foarte răspândită filozofiei lui Descartes, era identificată cu viaţa
în America, Anglia şi Franţa, dacă nu a adus lumini conştiinţei şi această tradiţie s-a menţinut până de
noi în explicarea faptelor sufleteşti, a adus însă un curând, cu toate încercările lui Leibniz şi ale unora
sprijin puternic în propagarea punctului nou de dintre continuatorii săi, de a face să intre în sfera
vedere, în ceea ce priveşte unitatea conştiinţei. noţiunii de viaţă sufletească şi impresiile minimale
Pentru pragmatişti, imaginile sensibile ale imperceptibile şi dispoziţiile înnăscute. Conştiinţa era
obiectelordîn conştiinţă sunt determinate de criteriul care hotăra până unde se întinde obiectul
satisfacerea intereselor practice ale individului psihologiei. Cercetările amintite au zdruncinat
conştient; fiecare individ organic păstrează în valabilitatea acestui criteriu. Comparaţia dintre copil
conştiinţa sa imaginile care ajută adaptării la mediu. şi adult, dintre sălbatic şi cult, dintre animal şi om,
Imaginile sunt în concordanţă cu practica vieţii dintre bolnav mintal şi om sănătos etc. provoacă
animale: omul nu găseşte în conştiinţa sa decât ceea contu/ic şi pune la îndoială rolul conştiinţei în
ce-i ajută la continuarea conservării sale individuale. determinarea obiectului psihologiei. Viaţa sufletească
Prin urmare, multiplicitatea şi felul elementelor di n nu începe cu conştiinţa, căci un lung şir de condiţii
conştiinţă sunt subordonate unităţii organiceaindi fiziologice precede conştiinţa şi aceasta, când se
vidului, iar nu întâmplării de a fi fost produse de iveşte, nu aduce cu sine ceva nou, ci continuă şi
excitaţiile lumii externe. Prin accentuarea unităţii de completează condiţiile fiziologice anterioare.
apercepţie, ca funcţie de obârşie a vieţii sufleteşti, Conştiinţa este o sumă de condiţii, din care poate să
W. Wundt întăreşte şi mai mult direcţia începută de re/ulte fapte sufleteşti. în nici un caz ea nu rupe şirul
James.Dar mai presus de orice, cercetările asupra condiţiilor trecute. Experienţa zilnică întăreşte această
psihologiei copilului şi a oamenilor primitivi afirmaţie cuo mulţime de confirm ari. Intre aducerea-
(studiile comparate asupra evoluţiei aminte conştientă şi starea de subconşlienţă tranziţia
vieţiiderelaţieaanimalelor; observaţiile psihiatrilor; este continuă, precum o ştim cu toţii, în fiecare
constatările sociologilor asupra transformărilor dimineaţă ne deşteptăm şi continuăm firul conştiinţei,
provenite din afirmarea diferitelor conştiinţe sociale întrerupt prin somn, adică printr-o stare de
etc.) au dat o bază largă şi sigură pentru o nouă inconştienţă. Nu este stare sufletească despre care se
teorie asupra raportului în care se află elementele poate zice că are toate elementele în conştiinţă: oricât
vieţii de luminate ar fi acestea de către conştiinţă, totuşi o
42 bună parte dintre ele sunt în subconştiinţă.
sufleteşti între ele şi cu aceasta, implicit, asupra Subconstiinţa şi inconştientul înconjoară cpns^iinja
raportului dintre viaţa sufletească şi lumea externă. din toate părţile. Dacă am renunţa să cuprindem
Cercetările acestea au lărgit, mai întâi, noţiunea de inconştientul în viaţa sufletească, toată dezvoltarea
viaţă sufletească. Viaţa sufletească, după tradiţia acestora ne-arapăreacaoenîgmâ. N-am putea stabili
nici o Icgcpsihogenctică, fiindcă intermitenţele Diferenţierea inconştientului de materie nu esie.
conştiinţei ar fi veşnic fără explicaţie. aşadar oproblemă insolubilă
Inconştientul introdus însă în viaţa sufletească decât pentru acela care crede în dualismul substanţial
deschide o nouă problemă, şi anume: problema dintre conştiinţă şi materie. Pentru acela, însă, care se
diferenţierii lui de faptul pur fiziologic. ţine de datele experienţei reale, problema
Inconştientul este în sine oabsurditate, zic unii inconştientului nemaîfiind o problemă de substanţe, ci
psihologi, fiindcă între conştiinţă şi materie nu poate de condiţionare a faptelor sufleteşti, ea se rezolvă, ca
fi o stare intermediară; inconştientul, nefiind orice problemă sliinţi fică, prin observaţie şi
conştiinţă, este materie, deci este în afară de obiectul experienţă. Inconştientul cuprinde condiţiile
psihologiei. Problema aşa pusă echivalează cu un materialedin imediata apropiere a conştiinţei, materia
sofism, căci ea anticipează concluzia prin premisele cuprinde restul condiţiilor îndepărtate. Este o
puse. într-adevăr, dacă în definiţia materiei se chestiune de oportunitate ştiinţifică, sau mai bine zis,
cuprinde excluderea conştiinţei şi în definiţia de măsură acunoştinţelor noastre, denumirea dală unei
conştiinţei excluderea materiei, iar între ele două stă condiţii ca fiind apropiată sau îndepărtată de
un abis, atunci, negreşit, inconştientul este o conştiinţă. Distanţa în timp şi în spaţiu nu joacă aici
absurditate. Dar definiţiile nu au valoare decât dacă nici un rol. Funcţiile sistemului nervos, bunăoară, sunt
sunt conforme cu experienţa reală. Şi experienţa cronologic cele mai apropiatede conştiinţă şi, ca atare,
reală nu cunoaşte această exclusivitate, întreaga în mare parte ele formează inconştientul; dar şi
lume a organismelor ne face să vedem, dimpotrivă, periodicitatea luminii şi căldurii soarelui constituie, în
o trecere nesimţită de le materie la suflet, adică de la bună parte, inconştientul vieţii noastre sufleteşti, deşi
viaţa organismelor animale inconştiente la viaţa ele sunt îndepărtate în timp şi spaţiu. Cu cât ştiinţa
organismelor conştiente. Conştiinţa nu se produce noastră despre condiţionarea vieţii sufleteşti
niciodată întreagă şi luminoasă, aşa cum o cunoaşte înaintează, cu atât şi rolul inconştientului creşte. Nu
omul adult este condiţie materială care în definitiv să nu poată ti
43 pusă în legătură cu producerea vieţii sufleteşti.
Personalitatea, la care a ajuns viaţa omenească, esie
în momentele lui de intensă atenţie, ci se produce în izvorâtă din convergenţa condiţiilor materiale prin
mod sporadic şi destul de obscură la început. Ea care a trecut întregul univers; şi anume: personalitatea
licăreşte puţin în viaţa animalelor superioare; începe este produsă de corelaţiile organice, iar corelaţiile
să se întrezărească la copil; se pierde apoi. până să organice de convergenţa condiţiilor materiale ale
nu mai fie de recunoscut, la bolnavii mintali şi ia mediului extern.
forme extraordinare la grupările sociale. (Această concepţie realistă, în care se reunesc viaţa
sufletească şi viaţa materială într-un singur lanţ de
condiţionări, se poate numi concepţia fie pe deplin conştiente. Astfel întâlnim, în cursul
personalismului energetic. Ea nu trebuie confundată vieţii de relaţie animală, reacţiile de acomodare ale
cu antropomorfismul primitiv, care este o tălmăcire simţurilor, precedând conştiinţa senzaţiilor,
tocmai de-a-ndoasclca a acestei înlănţuiri de mecanismul mişcărilor corporale luând caracterul
condiţionări. Antropomorfismul explică rostul personalităţii, înainte ca personalitatea însăşi să fie
naturii externe prin analogiile acesteia cu conştientă; în sfârşit, întâlnim conştiinţa venind
manifestările sufleteşti, pe când personalismul totdeauna în urmă şi nu din primul moment.
energetic explică manifestările sufleteşti din Elementele din care este constituită viaţa sufletească
perspectiva unitară a naturii externe întregite cu deci nu sunt numai elementele conştiinţei, căci
viaţa sufletească.} aceasta este o parte a vieţii sufleteşti, şi anume aceea
Viaţa sufletească, nemaifiind mărginită la viaţa care vine în urmă. Cum psihologii, în cea mai mare
conştientă, oferă o nouă bază pentru analiza parte până acum, căutau clementele vieţii sufleteşti în
elementelor din eâ're ea esie constituită. Aceste elementele conştiinţei, clasificările date de ei erau
elemente apăreau vechilor psihologi, care aveau în aşezate pe o ba/.ă îngustă. Din analiza conştiinţei ei
vedere numai viaţa conştiinţei, ca nişte atomi nu erau îndreptăţiţi să scoală decât descrierea
despărţiţi şî fixaţi unii lângă alţii, prin calităţile lor conştiinţei, şi nu originea ei, şi originea vieţii
subiective, pe când în psihologia modernă, care are sufleteşti. De aceea, soluţia lor era diferită de la unul
în vedere viaţa sufletească întreagă, aceste elemente la altul, fără a fi vreodată mulţumitoare.
apar ca fiind condiţiile totalilăţii sufleteşti. Această înţelegerea funcţională a conştiinţei a adus un progres,
totalitate sufletească formează un torent cu mult mai după care pot veni şi altele. Ea a lărgit punctul de
adânc şi mai puternic decât acela vedere strict analitic de până atunci, în urma cărei
44 lărgiri am văzul vorbindu-se de unitatea conştiinţei,
al conştiinţei, de care ne vorbeşte W. James; ea vine de eu şi de personalitate. Un progres mai însemnai va
din dinamica vieţii biologice întregi, care a fi când se va întregi analiza conştiinţei prin
precedat-o şi în care ea se transmite apoi prin psihogeneza întregii vieţi sufleteşti; adică atunci când
ereditate la generaţiile viitoare; totalitatea se va continua lanţu! de condiţionare a conştiinţei cu
sufletească nu se poate despărţi în atomi, ci în acela al vieţii biologice din întreaga lume organică.
tendinţe şi funcţii. Printre aceste tendinţe şi funcţii înainte de a realiza acest progres, clasificările din
se găsesc şi simţiri Ic conştiente (senzaţiile), dar nu psihologie vor fi întreprinse numai în
în prima linie de vechime, ci în a doua. în prima vedereaexpunerii didactice amaterialutui, fără
finie sunt lendinţele eredilare şi atitudinile pretenţia de a fi definitive, aşa cum este şi clasificarea
organi/ate, înnăscute; sunt funcţiile eului. care adoptată în cartea noastră.
îmbracă o expresivitale personală înainte ca ele să
5. PLANUL LUCRĂRII — Dacă psihologia nu diferenţia funcţia conştiinţei de celelalte funcţii
poate oferi o clasificare definitivă, ea este datoare, fiziologice; care sunt componentele fundamentale ale
cel puţin, să aibă un plan de cercetare. Oricare conştiinţei omeneşti şi alte chestiuni în legătură cu
ştiinţă trebuie să meargă de la cunoscut spre rolul pe care-l are conştiinţa în viaţa de relaţie u
necunoscut. Urmând acestui plan, psihologia trebuie individului organic (Partea II. Cap. 2). în această parte
să treacă de la faptele sufleteşti pe care le poate a psihologiei urmăm sugestiile ştiinţelor biologice,
înţelege cu ajutorul noţiunilor ştiinţifice curente spre transpunând şi interpretând rezultatele dobândite de
faptele sufleteşti mai complexe, care cer în ajutorul acestea în profitul psihologiei. De la abstracţiile
lor noţiuni mai speciale şi mai complicate. împrumutate ştiinţelor biologice ne vom ridica apoi la
Trecerea de la cunoscut la necunoscut înseamnă ipoteze mai speciale. Vom începe a studia modul de
bineînţeles trecerea de la abstracţiile cu care suntem funcţionare a diferitelor simţuri, punând Ia contribuţie
familiarizaţi spre abstracţiile de care suntem străini. ştiinţele fizice, în special optica şi acustica, apoi vom
Cercetările biologice ne-au familiari/at cu trece la analiza faptelor concrete de conştiinţă,
abstracţiile ieşite din obiectul principal al psihologiei ţ;Partea III). Anali/.a
45 faptelor de conştiinţă va trebu.ţ,^p}ă.pe.Jaj-gljp0y)orrt|
f^e, nu,însă după modelul ştiinţelor r|
analiza materiei nervoase, cu legile tipice ale zjc^TC^jc^/ci:diipăTmode]ul,f'rPpriu pe care trebuie
funcţiilor acesteia, precum şi cu dezvoltarea să-I aibă în vedere psihologia, în această privinţă,
sistemului nervos în seria animală: rezultalele suntem datori să dăm cititorilor, obişnuiţi cu vechile
căpătate prin aceste cercetări sunt de natură să ne manuale de psihologie, câteva lămuriri. Vechile
sugereze ipoteze plauzibile şi pentru analiza vieţii manuale studiau faptele de conştiinţă aşa cum
sufleteşti, întrucât ne convingem că viaţa sufletească studiază fizica şi chimia faptele naturii; adică, ele
urmează, în seria animală, aceasi evoluţie puneau un deosebii preţ pe definiţia clementelor, din
ascendentă pe care o urmează şi funcţiile sistemului care se presupun a fi constituite faptele concrete de
nervos. Un prim capitol al psihologiei va fi, aşadar, conştiinţă şi, odată această muncă făcută, ele
studiul raporturilor dintre viaţa sufletească şi considerau că realitatea proprie a acestora din urmă
funcţiile sistemului nervos (Partea II). Odată aceste nu adaugă nimic la ceea ce era cuprins în definiţia
raporturi lămurite şi verificate prin observaţii asupra elementelor. Precum în fizică mişcarea unui corp din
vieţii animalelor, o mulţime de ipoteze apar, prin natură se confundă cu rezultanta mişcărilor parţiale
simpla analogie, pentru a explica creşterea vieţii ale punctelor de forţă, în care se descompune corpul,
sufleteşti în legătură cu complicaţia funcţiilor şi precum în chimie proprietăţile unei bucăţi de
nervoase. Vom căuta să verificăm la ce corespunde materie se regăsesc în proprietăţile elementelor sale,
reflexul nervos în viaţa sufletului; când începe a se tot aşa, după vechile manuale, urma să procedeze şi
psihologul: el trebuia să regăsească în faptul concret elemente şi funcţii elementare acolo unde nu sunt
al conştiinţei ceea ce a fost pus în definiţiile decât totalităţi organice ce se desfăşoară în diferite
elementelor. Cu cea mai mare grijă se întocmeau, condiţii. Făceau din atitudinile totului elementele
din acest motiv, definiţiile. Ele erau totul, fiindcă ele totului; ceea ce este cu totul diferit. Psihologii din
anticipau totul, în definiţia simţirii elementare şi a ultimii ani, şi cueî şi spiritul în care este scrisă cartea
reprezentării se recunoştea în mod esenţial întreaga de faţă, caută să evite această greşeală. Pentru noi,
activitate a cunoaşterii; în definiţia emoţiei faptul fundamentară! vieţii sufleteşti este unitatea. Nu
elementare, întreaga viaţă afectivă. Elementele o există fapt sufletesc decât în legătură cu un eu, adică
dată definite, se trecea la forţele sau la funcţiile care cu unitatea organică a individului. Cea mai
aveau să elementară simţire de culoare, de s'unet etc:;
pună elementele în mişcare: să le unească sau să le reprezentarea păstrată după o emoţie trecută; atenţia
diferenţieze. Acestea, de asemenea, erau definite cârd mtovflrâ^ştb'imu^irrhtuWîbT; memoria; viaţa
întocmai ca şi elementele. Aveam astfel definiţiile afectivă, actele de voinţă etc., toate acestea nu există
memoriei, ale atenţiei, ale asociaţiei, ale judecăţii ca fapte sufleteşti decâl în măsura în care sunt
etc., şi cu acestea veneau, în acelaşi timp, convergente spre unitatea unui eu. Eul, la rândul său,
interpretările actelor sufleteşti complexe. Cititorul este ieşit din convergenţa factorilor biologici. Dacă şi
putea urmări, ca într-o experienţă de fizică, cum aceşti factori biologici, la rândul lor, sunt ieşiţi din
simţirile elementare, produse de impresiile externe, convergenţa energiilor fizice, aşa încât întreaga
se transformă, prin imtermediul reprezentărilor şi al evoluţie a naturii să fie o continuă realizare a unităţii
asociaţiilor, în percepţii corporale; cum conţinutul conştiente, o energie care se personifică, - aceasta este
conştiinţei se construia încetul cu încetul, întocmai o chestiune de ordin metafizic şi ea nu ne preocupă
ca o clădire de piatră, din elemente şi funcţii aici; în metoda de studiu a psihologiei rămâne însă
dinamice; cum până şi manifestările complicate ale stabilii că viaţa sufletească începe de la constituirea
eului se puteau explica prin asocierea elementelor în bazelor pe care se ridică unitatea unui eu. Animalele
diverse forme. Manualele vechi aveau ca scop cu experienţă personală, adică animalele cu
prezentarea vieţii sufleteşti străvezie ca un cristal, manifeslări ce nu se pot explica decât raportându-le
crezând că prin aceasta ele se apropie de tehnica laeul lor, suni singurele obiecte de studiu ale
manualelor de ştiinţă exactă. Ca intenţie, psihologiei. Unde nu există experienţă personală sau
bineînţeles, nu erau de condamnat: ele voiau să manifestare personală nu există fapt psihologic. Acela
prezinte, pe cât se poate, psihologia într-o haină care analizează faptele de conştiinţă va trebui aşadar
ştiinţifică. Rezultatele lor însă erau păgubitoare să nu piardă din vedere că elementele şi funcţiile
pentru cititor, şi deci pentru psihologie. Ele dădeau elementare ale conştiinţei nu sunt propriu-zis
vieţii sufleteşti o înfăţişare artificială, introduceau elemente în înţeles fizico-chimic, ci suni condiţiile
eului, sau condiţiile unităţii de conştiinţă şi că, prin diferă abstracţiile a două ştiinţe deosebite. Psihologii,
urmare, ele nu P°t fi niciodată separate de acestea. care utilizează exclusiv observaţia internă, înţeleg prin
Analiza cea mai bunănu vine din imitarea analizei simţire elementară simţirea simplăşi uniformă scoasă
fizico-chimice, ci din respectarea caracterului din anali/.a subiectivă a conştiinţei lor; prin
original pe care îl are reprezentare, imaginea subiectivă, păstrată în
46 memorie; prin intuiţie, un conţinut al conştiinţei
47 subiective; prin atenţie, memorie, asociaţie ele.,
funcţii dezvăluite de dinamica subiectivă a conştiinţei;
obiectul psihologiei. Cu respectarea acestui caracter întotdeauna, prin urmare, aceşti psihologi înţeleg să
original al obiectului psihologiei, socotim şi noi că definească ceea ce apare în subiectivitatea conştiinţei
am ferit cititorul de o îndrumare greşită. lor; ceea ce nu apare în conştiinţă pentru aceşti
Cu aşezarea faptelor de conştiinţă în adevărata lor psihologi nu există. Nu există deci: dispoziţii
lumină, nu ne este impusă şi metoda de cercetare a inconştiente, dinamism inconştient, raporturi cauzale.
acestor fapte. Suntem liberi să alegem între metoda Intre faptele de conştiinţă singurele raporturi reale
observaţiei interne şi metodele observapei externe, sunt acelea pe care le dă descrierea făcută prin
în rândul psihologilor de la care spuneam că este observaţia internă. Cu totul contrariu gândesc
adoptat spiritul în care este scrisă cartea de faţă, psihologii din a doua categoric. Pentru aceştia,
domneşte în această privinţă o mare divergenţă. Pe simţirea elementară, reprezentarea, memoria, atenţia,
când unii acordă observaţiei interne primul loc, alţii asociaţia ctc. sunt fapte legate de anumite manifestări
nu utilizează decât observaţia externă. Şi unii şi alţii externe, aşa cum sunt toate faptele biologice. Singura
recunosc totuşi unitatea în care stau faptele deosebire care le face să intre în psihologie, şi nu în
conştiinţei cu eul personal, ca formând caracterul biologie, este condiţionarea lor de un sistem nervos,
fundamental al vieţii sufleteşti. Observaţia internă o dotai cu centri, în care se însumează experienţa cu
găsim practicată, în forma cea mai extremă, de caracter personal, în afară de cea primită de individ
şcoala lui Ed. Husserl. iar observaţia externă de prin ereditate, ca o zestre aparţinând speciei.
şcoala psihologilor americani, numită bchaviorism. Raportarea diferitelor fapte de conştiinţă la eu nu este
din cauză că psihologii din această şcoală nu dau nevoie să se constate prin observaţia internă, căci ea
nici o atenţie aspectului subiectiv al vieţii sufleteşti, se evidenţiază prin observaţia externă în mod foarte
ci se interesează exclusiv de manifestările externe uşor, /.ic aceşti psihologi. Este, adeseori.de ajuns să
ale sufletului, adică de comportările animalelor privim ladiferitele comportări ale animalelor, pentru a
(comportare = behavior). între aceste două extreme recunoaşte psihicul de biologic. Eul nu consistă într-
distanţa este foarte mare. Abstracţiile de care se un anumit aspect subiectiv al conştiinţei, ci într-o
servesc unii şi alţi diferă între ele mai mult decât anumită determinare a conduitei. Determinarea se
cunoaşte după efecte, iar efectele suni totdeauna gândirea psihologilor. Prin structurase înţelege
manifestări materiale. conţinutul obiectiv, pe care îl reţine direct conştiinţa
48 din înfăţişările simţurilor şi pe care îl reţine
Cartea de faţă evită aceste extreme. Absiracţiile prin neschimbat, cu toate că elementele acestor înfăţişări
care ea caulă explicarea faptelor de conştiinţă sunt se schimbă. Spre exemplu: o melodie rămâne pentru
dobândite prin întrebuinţarea metodelor de conştiinţă aceeaşi, cu toate că tonurile din care ea este
observaţie externă, ajutate fiind de controlul compusă se schimbă în intensitatea, înălţimea şi în
observaţiei interne. Observaţia internă nu poate timbrul lor. Un lucru rămâne, ca înţeles, acelaşi pentru
pătrunde până Ia lanţul cauzal al faptelor de conştiinţă, cu ţoale că înfăţişarea lui externă se
conştiinţă, căci acest lanţ se află sub pragul schimbă după perspectiva simţurilor. O calificare
conştiinţei, dar, tot astfel, orice explicaţie sugerală emotivă rămâne aceeaşi, cu toate că substratul ei
de observaţia externă este valabilă numai dacă este organic se schimbă. Conştiinţa - s-ar părea - adaugă
confirmată şi de observaţia internă. Cea mai de la sine un plus, peste datele simţurilor, un plus
completă teorie psihologică rămâne neavenită câtă constant, structura, şi pe el ea îşi fundează raporturile
vreme nu câştigă de parteaei evidenţa observaţiei dintre elementele sale. Această structură ar fi existând
interne. Dealtmineri, observaţia internă cuprinde în si în lumea fizică, după
sine totdeauna si o bună parte de observaţie externă. W.Kueh\er(DiephysikatischenGe$talteninRuhcundinst
Când noi ne observăm amintirile noastre, bunăoară, ationăremZustand, 1920); ea este aşadar o abstracţie
atunci zicem că facem observare internă, dar bazată pe observarea celor mai diferite manifestări
înfăţişarea amintirilor noastre, deşi în noi, poate fi psihice şi fizice. Ea va avea în capitolele următoare
uneori aşa de precisă şi de clară, că nimic nu o (Partea III, primele capitole) un rol predominant în
deosebeşte de înfăţişarea obiectelor externe. explicarea intuiţiei si a înţelesului intuitiv. Alături de
Obiectele observaţiei interne pot fi, prin urmare, tot această abstracţie, o mai bună precizare a celorlalte
aşa de independente de cursul conştiinţei noastre, ca abstracţii, întrebuinţate şi de vechea psihologie, ca:
şi obiectele observaţiei externe. Din întrebuinţarea eul. atenţia, asociaţia, instinctul, emoţia, voinţa ele.,
ambelor metode dobândim abstracţiile care ne vor ne va da explicarea înlănţuirii faptelor de conştiinţă.
ajuta să explicăm faptele de conştiinţă, în rândul lor, Urmând, în această privinţă, metoda inductivă a
un loc de frunte îl dăm abstracţiei de "structură", ştiinţelor naturale, ne propunem să nu introducem în
care ne ajută să explicăm intuiţia simţurilor. Acesta conţinutul abstracţiilor enumerate decât ceea ce
abstracţie era înainte puţin utilizată de psihologie. rezultă din observarea strictă a faptelor concrete,
Astăzi însă, în urma cercetărilor inaugurate de Chr. penlru ca apoi.
von Ehrenfels, prin articolul din 1890, Uebcr 49
Gestaltqualităten. este din ce în ce mai dominantă în
aceste abstracţii să ne poată servi la explicarea /. Le^ea biogenetică la baza corelaţiilor biologice ale
cauzală a faptelor aşa cum sunt ele, în realitatea sufletului. - 2. Greutatea creierului şi dezvoltarea
ştiinţei, în ultima pane a cărţii (Partea IV) sintetizăm vieţii sufleteşti. - 3. Viaţa de relaţie fără sistem
concluziile dobândite, făcând un scurt rezumat al nervos. Chimismul intern. - 4. Sistemul nervos şi viaţa
dezvoltării vieţii sufleteşti, atât în individ, cât şi în de relaţie. Sistemul simpatic.-5. Măduva Spinării.
societate. Reflexul.-6. Prelungirea măduva. Creierul. - 7.
Planul lucrării noastre nu are, aşadar, la baza sa o Localizările cerebrale ale sufletului. - 8.
clasificare a faptelor sufleteşti după gradul de Generalizări. Deosebirea omului de animal.
complexitate al acestora, fiindcă fiecare fapt l. LEGEA BIOGENETICĂ LABAZA
sufletesc, chiar şi cel mai elementar, legat fiind de CORELAŢIILOR BIOLOGIC? ALE SUFLETULUI
totalitatea vieţii sufleteşti, face cu neputinţă o — în lumina observaţiei interne, faptele sufleteşti p*
clasificare de acest fel; planul lucrării noastre autonome, adică fără vreo legă tură cu condiţiile
urmează cerinţelor didactice. Viaţa sufletească nu se materiale ale corpului. OricSl
poate separa în elemente, care să poată fi studiate 50
rând pe rând, dar acela care vrea să pătrundă în am reflecta, bunăoară, asupra imaginii vizuale pe care
înţelesul ei poate varia perspectiva din care o o păstrăm în conştiinţă de la un obiect extern, în
priveşte, preferând să înceapă a o privi mai întâi în această imagine nu vom găsi nici o urmă din raportul
manifestările ei masive, generale, care se aseamănă care o leagă de simţul văzului: de retină, de nervul
cu manifestările pe care el le mai cunoaşte din alte optic, de funcţia acestuia de conducere şi de
ştiinţe, şi să treacă apoi la acelea originale, care se localizare; prin observaţia internă nu putem afla nici
depărtează de cele cunoscute. La această alternare a măcar dacă faptul sufletesc al imaginii se petrece în
perspectivelor am recurs şi noi. Tendinţa cărţii de creier sau în altă parte a corpului. Dar, de îndată ce
faţă este strict ştiinţifică. Strict ştiinţifică însă în părăsim observaţia internă şi recurgem la observaţia
înţelesul deplin al cuvântului: nu vom omite a da sufletelor semenilor noştri, situaţia se schimbă.
faptelor vieţii sufleteşti explicaţia ştiinţifică, acolo Faptele sufleteşti ale semenilor noştri noi nu îe putem
unde aceasta s-a găsit, dar nu vom cădea în observa decât sub înfăţişarea de fapte materiale, adică
exagerarea de a face pe cititor să creadă că toate tocmai invers de cum ni se relevă lucrurile în
obscurităţile vieţii sufleteşti sunt de acum înainte observaţia internă, în observarea îndreptată asupra
înlăturate de ştiinţă. semenilor, ceea ce nu vedem este faptul pur sufletesc,
PARTEA A H-A iar ceea ce vedem este faptul material, însoţitor. Dacă
CORELAŢIILE BIOLOGICE ALE SUFLETULUI semenul meu priveşte un obiect extern, imaginea care
CAPITOLUL I se formează în sufletul lui cu nu o văd, dar văd
funcţionarea ochiului, văd acomodarea pupilei şi a
întregului glob ocular, toate semnele externe ale sufleteşti şi organizarea materială, întrebările când
atenţiei; din ştiinţele exacte naturale îmi completez încep manifestările sufleteşti în regnul animal sau care
apoi cele văzute cu informaţii despre funcţionarea animale au suflet, sunt întrebări fără înţeles pentru o
retinei, a nervului optic şi despre localizarea ştiinţă a naturii. Seria de apariţie a organismelor
imaginii în creier. Raportul între suflet şi corp, atât animale este dominată de legea generală biogenetică,
de invizibil când ne mărginim la observaţia internă, după care speciile de animale, precum şi
devine deodată vizibil când observăm viaţa individualităţile animale apăru le ulterior
sufletească a altora. Cunoaşterea vieţii sufleteşti din recapitulează, îa<jjispoziţfţ.prganismului lor, formele
jurul nostru este o continuă interpretare de fapte
materiale. Pentru a evita faptele materiale, nu există
pentru psiholog decât o singură modalitate, anume şi funcţiile speciilor şi individualităţilor care le-au
aceea de a renunţa la observarea sufletelor externe şi precedai; un hiatus de la care să dateze un început al
de a cerceta numai sufletul său propriu, cu credinţa, vieţii sufletului nu există. Viaţa sufletească are acelaşi
bineînţeles, că sufletul propriu este singurul suflet îndepărtat început ca şi viaţa biologică, amândouă
real. Această renunţare, însă, noi nu o putem sunt într-o strânsă corelaţie prin legea biogenetică
respecta fiindcă ea echi valează cu suprimarea care le stă la bază.
psihologiei din rândul ştiinţelor. Existenţa Primele raporturi cu care trebuie să începem studiul
raporturilor dintre viaţa sufletească şi corp capătă o nostru sunt acelea care se prezintă între viaţa
evidenţă încă şi mai clară când lărgim câmpul sufletească şi organizarea corporală, luată fiecare ca
privirii noastre. Dacă în loc de viaţa sufletească a totalitate. Aceste raporturi, dacă nu sunt cele mai
semenilor noştri observăm viaţa sufletească care se importante pentru ştiinţă, sunt, în orice ca/, cele mai
desfăşoară în natura întreagă şi cercetăm cu de- izbitoare. Cum se prezintă viaţa sufletească luală ca
amănuntul manifestările prin care se diferenţiază tot al i laie faţă de corp? într-un raport constant,
animalele unele de altele, de la cele cu organizare confirmai de întreaga evoluţie a speciilor animale,
rudimentară până la mamiferele înrudite omului, anume: viaţa sufletească este cu atât mai de/voltată şi
atunci orice îndoială dispare, în marele câmp de mai asemănătoare vieţii noastre interioare, cu cât
experienţă a naturii constatăm că manifestările materia nervoasă din organismul animal este, la
sufleteşti se ridică treptat după un anumit plan de măsurătoare comparativă, mai grea si cu cât are, în
organizare anatomică şi fiziologică: anumite acelaşi timp, o structură arhitectonică mai complicată
manifestări sufleteşti apar o dată cu anumite forme din punctul de vedere al suprapunerii şi al centralizării
şi funcţii fiziologice; nu există liber arbitru pentru elementelor sale.
manifestările sufleteşti; există numai o corelaţie' 2. GREUTATEA CREIERULUI ŞI
strânsă şi o succesiune inexorabilă între momentele DEZVOLTAREA VIEŢII SUFLETEŞTI — în ceea
ce priveşte greutatea, observaţia comparată ne 3,15 885 281
procură următoarele date. Cântărind creierul, care la 2,36 448 190
animalele superioare reprezintă partea cea mai - 95 99
însemnată a materiei nervoase, găsim (după G. v. 0,965
Bunge): 0.445 33 75
Greutatea ere- Greutatea cor- G2 0,43 21 49
ierului în gr puluiîngr Gl 0.125 2,9 23
Gl G2 Ursul furnicar
Balena 7000 74000000 10571 Hidrocerus (porc de mare)
Elefantul 5443 304800 560 Câinele de rasă laponă
Omul bărbat 5431 66200 46 Castorul de Canada
Omul femeie 1 224 54800 45 Pisica
Girafa 680 529000 778 Iepurele de casă
Calul 615 375000 698 Nycticabus tardigradus
Hipopotamul 582 1 755000 3015 Veveriţa
Gorila 463 90000 194 Ariciul
Urangutanul 431 80000 186 Şobolanul
Cimpanzeul 406 80000 . 197 Cârtiţa
Măgarul 385 175000 457 Liliacul
Leul 219 119500 546 Şoarecele
Câinele 135 59000 437 Şoarecele cu botul ascuţit
Câinele 123 53000 430 Din acest tabel se vede că greutatea relativă a
bernhardin creierului, adică raportul dintre greutatea creierului şi
Capra 124 37000 302 a corpului întreg, este cu alât mai ridicată, cu cal şi
Macac u s 97,7 7280 74,5 manifestările vieţii sufleteşti ale animalului sunt mai
84 28086 344 complicate. Am comparat greutatea relativă şi nu
75 28500 393 greutatea absolută a creierului, fiindcă neîndoielnic
70 12040 172 creierul este sediul nu numai al funcţiilor sufleteşti, ci
35.6 19500 548 şi al multor funcţii fiziologice, aşa că la un animal cu
31 3300 105 un corp voluminos volumul corpului atrage după sine,
9.7 1420 146 prin cerinţele lui fiziologice şi un volum mai mare de
8,2 500 61 creier. Aşa se explică pentru ce balena şi elefantul au
6 389 65 creierul mai greu ca al omului. Numai la un volum
egal de corp, animalul cu creierul mai greu este şi vorbi însă de această structură, este bine să ne
cel mai ridicat sufleteşte - aceasta este generalizarea amintim că viaţa de relaţie a organismelor - şi viaţa
care se poate face din comparaţia de mai sus. La om, sufletească este, prin rolul său, o viaţă de relaţie - nu
creierul bărbatului este. în valoare absolută, mai este în mod absolut legată de materia nervoasă.
greu decât al femeii, dar raportul dintre greutatea Vegetalele sunt organisme cu viaţă de relaţie şi care,
creierului si cea a corpului, şi considerând astfel cu toate acestea, în corpul lor n-au o materie nervoasă.
greutatea relativă a creierului, ne permite să Relaţia cu mediul extern se efectuează la ele prin
constatăm la femeie aceeaşi greutate ca la bărbat; obişnuitele procese fizico-chimice care ţin locul
după unele calcule, chiar superi oară. (Deci, după firelor nervoase, în lipsa materiei nervoase, sunt în
cifrele împrumutate deG. v. Bunge, greutatea creier corpul plantei elemente materiale diferenţiate, unele
ui ui femeii faţă de greutatea corpului ei stă în raport cu afinitate specială pentru razele luminii sau căldurii,
de 1/45; pe când Ia bărbat, raportul este de 1/46). în altele pentru gravitate şi umiditate, altele pentru
genere, animalele cu corpuri mici (şoarecii) sunt schimbările mecanice provocate de excitaţiile externe
favorizate de aceste calcule comparative. Esle o etc., un fel de simţuri speciale, ca şi la animal, şi
excepţie pe care rămâne să ne-o explice ştiinţa în cărora se datorează diferitele mişcări ale plantei, aşa
viilor. zisele tropisme. Prin urmare, proprietăţile pe care le
Cântărirea creierului la oameni de diferite rase găsim la materia nervoasă le găsim la orice materie
confirmă, de asemenea, generalizarea de mai sus. organică în genere; între ele este o deosebire de grad
Oamenii care aparţin raselor superioare au de regulă şi nu de natură. Organismul vegetal pare însă
greutatea creierul ui mai mare. Prin compararea îndreptat mai mult spre a desăvârşi asimilarea
indivizilor,s-a constatat la genii şi la oamenii elementelor minerale care pătrund înăuntrul său
superiori sufleteşte o creştere pronunţată în numai pentru a perfecţiona mijloacele de comunicare
greutatea creierului. Creierul lui Byron a cântării cu mediul extern; în planul de organizare al materiei
2238 gr; al lui Cromwell, 2233; al lui Cuvier, 1830; vieţuitoare nu găsimîmpreună sensibilitatea
Abercrombie, 1780; Bismark, 1808; Kant, 1550; superioară cu funcţiunea de asimilare a mineralelor,
Schiller. I580etc. aşa că vegetalele, laboratoare de asimilare a
52 mineralelor, se mărginesc a avea numai o sensibi
53 litate inferioară, care consistă în a răsfrânge sub formă
rîzico-mecanică excitaţiile externe. Dar şi în
3. VIAJA DE RELAŢIE FĂRĂ SISTEM NERVOS. organismul animal funcţiile materiei nervoase nu
CHIMISMUL INTERN— în ce priveşte structura acoperă complet întreaga viaţă de relaţie. Sunt multe
arhitectonică a materiei nervoase, raportul dintre conexiuni în mediul intern al corpului, şi anume între
suflet şi corp este încă şi mai interesant, înainte de a secţiile şi ţesăturile acestuia, care se stabilesc de la
sine fără vreun mijlocitor nervos. Hilul gastric hormonilor din mediul intern: ambele mecanisme se
evacuat din stomac în pilor produce în mucoasa păstrează alături unul de altul.
duodenală, prin acidele ce conţine, o secreţie care, Aceste adevăruri trebuie să fie amintite, mai ales că
vărsată apoi în sânge, impresionează pancreasul, ele au fost prea mult nesocotite în timpul din urmă.
făcându-1 să secreteze, fără să fie nevoie de vreo Medicina veche aruncase asupra teoriilor care se
colaborare a nervilor. Tot astfel, fixarea şi sprijineau pe chimismul intern un aşa de mare
dezvoltarea oului înovardepindînmodexclusivde discredit, încât medicina modernă şi, după ea,
corpuri le gal bene ovariene. Activitatea nutritivă a psihologia au căzut în partea opusă: psihologii, după
glandelor mamare este consecinţa secreţiilor din medici, au eliminai cu desăvârşire rolul mecanismului
sfera genitală, fără vreun amestec al nervilor. hormonilor şi au încărcat sistemul nervos cu toate
Secreţia glandei Thyroide contribuie la creşterea funcţiile de relaţie, atât cu cele de corelaţie internă,
corpului şi activează în genere direct toate cât şi cu cele de relaţie externă: o generalizare care n-
funcţiunile acestuia. De asemeneaşisecreţiile a întârziat să se arate a fi în contradicţie cu faptele
celorlalte glande interne: suprarenală, sexuală, experienţei şi care, până a fi dovedită ca falsă, a fost o
hipofiză etc., care toate se revarsă în sânge şi de aici piedică însemnată pentru progresul ştiinţei sufletului.
impresionează anumite ţesuturi şi funcţiuni ale Structura pe careodobândesc,îndecursul
corpului. Mediul intern al organismului animal este evoluţiei,corelaţiile organice din mediul intern, nu ne
un minunat laborator, în care corelaţiile dintre preocupă deocamdată. Asupra ei avem şi puţine date
ţesuturi şi funcţii se menţin în echilibru graţie ştiinţifice. Este sigur însă că fiecare specie de animal,
excitaţiilor pe care le produc la distanţă diferitele dacă nu fiecare animal în parte, îşi are o
substanţe secretate şi pe care fiziologii le numesc individualitate proprie, rezultată din structura chimică
hormoni. Materia nervoasă are un rol redus în a mediului intern. Să nu uităm apoi că însăşi materia
compoziţia mediului intern; chimismul acestuia este nervoasă, de ale cărei structuri avem să ne ocupăm,
opera directă a trăieşte şi se dezvoltă sub învelişul mediului intern şi,
proprietăţilor materiei organice. Rolul ei începe însă prin urmare, se află continuu sub influenţa acestuia.
o dată cu importanţa ce o câştigă în viaţa animalului Dar structura materiei nervoase este vizibilă şi asupra
schimbările mediului exern. Ieşită din ectodermă, ei datele ştiinţifice nu ne lipsesc. Raportul dintre
adică din învelişul extem al organismului animal, suflet şi corp este ilustrat de ea în mod perfect, şi
materia nervoasă ajunge să concentreze în sine mare aceasta este ceea ce urmărim şi noi pentru moment.
parte din funcţiile de relaţie ale acestor animale, care 4. SISTEMUL NERVOS ŞI VIAŢA DE RELAŢIE.
sunt silite, pentru câştigarea hranei, să se mişte din SISTEMUL SIMPATIC — Simpla privire a formei
loc în loc. Dar şi la aceste animale mecanismul pe care o prezintă sistemul nervos al unui animal nu
nervos al vieţii de relaţie nu suprimă mecanismul ne face să cunoaştem legăturile interne care există
între diferitele bucăţi ale sistemului şi viaţa Fiecare viaţă nouă cere o.nouă structură nervoasă. Ca
înlr-o vastă
sufletească a animalului. Numai experienţa ne duce experienţă făcută în nenumărate
nr
la această conştiinţă. Şi experienţa cea mai ** corpuri, natura ne arată
luminoasă pentru noi este aceea pe care a făcut-o astfel ca
într-un tablou
însăşi natura. Până să ajungă la structura pe care o comparativ gradele de
are sistemul nervos în corpul mamiferelor, natura a complexitate pe care le
încercat nenumărate altele în organismele atinge viaţa de relaţie a
fiecărei specii de
animalelor anterioare. In animalul mamifer avem animale în raport cu
structura cea mai complicată; altele mai simple le dezvoltarea sistemului
găsim la păsări, reptile, peşti, viermi etc., în restul nervos.
Să luăm pe rând
lumii organice. Şi cum, după legea biogenetică a fiecare parte a
naturii, animalele complicate, apărute mai târziu sistemului nervos şi să
reiau formele animalelor anterioare, trebuie să ne urmărim dezvoltarea în
raport cu viaţa
aşteptăm ca în sistemul nervos al mamiferelor să sufletească a animalului.
întâlnim urma vechilor sisteme de care uzau In sistemul nervos,
găsim la animalele
animalele mai mamifere, alături de
54 măduva spinării şi de
55 centrii cranieni,
sistemul marelui
simpatic, sau mai bine
zis: al celor două
simple, adică să regăsim sisteme, simpatic şi
întreaga serie de parasimpatic (fig. l).
experienţe încercate de Fiziologii ne spun că
natură. Aşa şi este. Privit Fig. I. Sislemul nervos marele simpatic, sustras
cu înţelegerea omului de simpuliu: /i/'n. t'iuriul. npn. voinţei animalului, este
ştiinţă, sistemul nervos pelros: gcgangl. ciliar; ni acela care dirijea/ă
trigemen; ng. glosofarin- viaţa
se despică în pături de gian; pic. plexul cardiac;
vârstă deosebită, pled, plenul cordului poste- vegetalivăacorpului. El
rior; plcs. pi. cord. anterior; provoacă
întocmai ca şi straturile
geologice ale suprafeţei nvs. nervul vag stâng; plg, pântecelor mişcările şi ale
pi. gastric; p/f.
pământului. De fiecare plrxulceliac;p//iw, pi. mes.
strai geologic se leagă mecanismul prin care se întreţin funcţiile vegetative
existenţa unor anumite ale corpului animal. împletitura de ganglioni şi nervi
organisme. Cu fiecare îi dă înfăţişarea unei plase cu câte un cordon cu fibre
muşchilor
pătură a sistemului netede (muşchii cu
nervos este legată o fibre striate se află sub
anumită viaţă animală. direcţia altor centri
nervoşi); el excită
glandele să secreteze; de o parte şi de alta şi îl face să se deosebeascăde
susţine ritmul inimii; celelalte sisteme. Simpaticul păstrează uniformitatea pe
face ca vasele prin care o are structura chimismului din mediul intern.
care circulă sângele, Anatomic, firele sale nervoase sunt lipsite de învelişul
precum şi porii pielii myelinei, o substanţă grasă şi bogată în fosfaţi, care
să se contracte şi să îmbracă firele nervoase din sistemul central, de îndată
se dilale ele.; într-un ce acesteaau depăşit fazaembrionară.Fizologic, el
cuvânt, el constituie prezintă o aşa omogenitate între elemente, încât unii
fiziologi i-au tăgăduit până şi funcţia reflexelor, care
presupune o diferenţiere a elementelor sensibile de
conductie, de masa centrala a gangl ionului. Admiţând
însă această diferenţiere, şi prin urmare funcţionarea
reflexelor, mecanismul simpaticului rămâne, cu toate
acestea, foarte simplu. Singura complicaţie pe care o
întâlnim la ci provine din faptul că din el pornesc două
inervaţii: una a simpaticului propriu-zis şi alta a
paraşimpaticului; şi că aceste inervaţii se găsesc în
antagonism. Structura lui, aşa cum este, a fost multă
vreme singura utilizată de natură. Animalele
nevertebrate nu se abat de la această structură, sau se
abat cu foarte mici variaţii. La organismele simple
împletitura în formă de plasă predomină: la
organismele complicate împletiturile sunt dispuse în
jurul a două, sau al unei singure axe, aşezată de obicei
pe partea centrală a corpului. Numai la câteva
exemplare din clasa rnoluşielor, în special la
cclafopode, se concentrează masa nervoasă în gangl ionii
ce va mai volum i noşi, aşezaţi în jurul gurii; în tot
restul lumii nevertebratelor, împrăştierca ganglionilor
nervoşi în tot corpul este regula generală a structurii
întregului sistem nervos. Care este viaţa de relaţie care
se leagă de această simplă structură nervoasă?
Animalele cu această structură nervoasă au o viaţă de
relaţie redusă, dar potrivită pentru mediul în care trăiesc.
Sensibilitatea lor esle înzestrată cu o canalizare si o
distribuţie profitabile organismului. Animalul
nevertebrat reacţionează faţă de mediul extern altfel
decât reacţionează vegetalul. Totuşi nu prea diferit,
fiindcă între mediul extern şi mediul intern al
animalului nevertebrat se păstrează, ca şi la vegetal, o
punte lată de trecere. In mediul cu aceeaşi temperatură,
uneori cu aceeaşi compoziţie chimică, mai totdeauna
alimentaţia poate să fie recunoscută de animal prin miros
sau simplu contact. Mecanismul produs de structura
nervoasă în formă de plasă este potrivit animalelor cu o
individualitate puţin diferenţială; efectele lui se traduc în
mişcări ce nu se prea deosebesc de tropismele adâncime chiar. Mecanismul nervos simpatic şi
vegetalelor. parasimpatic serveşte în corpul mamiferelor pentru
Observarea comparată pe care ne-o oferă natura viata pur vegetativă, după ce în cursul lungii evoluţii a
ne confirmă aşadar cunoştinţele pe care ni le dăduse formelor animale el a întreţinut şi întreţine încă singur
şi fiziologia despre funcţia sistemului simpatic în viaţa redusă la tropisme a nevertebratelor, în organismul
corpul mamiferelor. Rolul acestui sistem îl pulem mamiferelor el este utilizat de natură mai departe în
înţelege acum cu mai multă uşurinţă şi cu mai multă vechiul său rol. Dar,
negreşit, el nu mai este singur. El stă alături de altele: formelor organice
autonom, în parte; sub controlul altor sisteme care au precedat
complicate, mai totdeauna. vertebratele poale
Pentru multiplele cerinţe ale unei vieţi de relaţie, fi pusă la îndoială,
începând cu reglarea unui echilibru de- sine-stătător pe când în
în mediul intern, echilibru care ajunge să implice la compararea
unele animale menţinerea unei călduri constante în tot formelor
cursul vieţii, şi sfârşind cu gradarea după voie a vertebrate între
mişcărilor corpului prin înfrânarea impulsurilor, ele, din această
mecanismul nervos al vertebratelor este cu pacte cel puţin,
desăvârşire insuficient. Vertebratele au nevoie de un eroare nu poale fi. Vertebratele: peştii, batracienii,
mecanism, sau mai bine zis de mecanisme nervoasae reptilele, păsările, mamiferele sunt din acelaşi lanţ de
cu mult mai complicate. Acestea sunt date de păturile formare în care se succed; cele din urmă, după legea
nervoase suprapuse şi pe care urmează să le biogenelică, reproduc în faza lor embrionară formele,
cunoaştem acum în parte. organice care au precedat. Când vreuna din bucăţile
sistemului nervos central
5. MĂDUVA SPINĂRII. REFLEXUL —
Fiecare din acestea îşi are funcţiile sale. Cum să le
deosebim între ele şi, mai ales, cum să raportăm pe
fiecare la viaţa de relaţie a animalului? Observarea
comparată a naturii ne aduce şi aici aceleaşi servicii
pe care ni le-a adus cu ocazia cunoaşterii
sistemului
simpatic. Aici
serviciile ei sunt
încă mai
importante,
fiindcă au o
valoare
ştiinţifică mai
mare. în
comparaţia
făcută mai
înainte, între
viaţa de relaţie a
nevertebratelor
şi viaţa vege-
tativă a
mamiferelor, o
eroare putea să
Fig. 2. Schema eflexului în se
măduva spinării. I. substanţa întrucâtstrecoare, aşeza
cenuţic? 2. s. albă; 3. cordonul cu
ganglioni motori; 4. rădăcinile rea vertebratelor
în lanţul de
succesiune al
se prezintă la aceste diferite clase de animale cu o interiorul este compus din două substanţe de culoare
mărime şi structură particulare şi constatăm în acelaşi diferită, una centrală, de culoare cenuşie cu vine roşii,
timp, concordând cu mărimea şi structura particulară, şi alta, în afară, de culoare albă(fig. 2): Aceasta din urmă
un mod particular al vieţii de relaţie, atunci nu mai este conslituilă din fibre nervoase (2), iar pârlea
încape îndoială că există în cazurile pe care le centrală esle un ameslec de celule şi fibre nervoase.
constatăm raporturi de cauză şi efect. Experienţa După cum se observă în figura 2, substanţa cenuşie are
naturii ne despică rând pe rând masa nervoasă în forma unui Iluture cu patru colţuri, două anterioare
principalele ei articulaţii si ne invită să găsim rolul (1,3), adică în direcţia în care merge animalul, iar
fiecăreia în parte. celelalte două (3,4), posterioare, spre spate. Figura
Să urmăm această invitaţie: noastră nu poate nici pe departe ilustra enorma
în ceea ce priveşte funcţia ganglionilor înşiraţi în mulţime de celule şi fibre nervoase îngrămădite în
vertebrele de pe şira spinării şi care constituie măduva subslanţa măduvei. Tot asemenea şi cu numărul
spinării, observarea comparată a ajuns de mult la Fibrelor nervoase din substanţa albă. Dacă analizăm
concluzii indiscutabile. Nu esle animal vertebrat, care mai de aproape dispoziţia celulelor şi fibrelor, atunci
să nu aibă pe lângă reţeaua sistemului simpatic şi găsim că fibrele sunt totdeauna prelungiri de celule. O
măduva spinării. Amphioxus, cel mai primitiv dintre celulă nervoasă împreună cu prelungirile sale formează
vertebrate, care nu prezintă nici o bulbucătură o unitate organică, un neuron (fig.3). Prelungirile au
nervoasă cu aspect de creier, are cu toate acestea un funcţii deosebite de corpul celulei şi sunt de două feluri.
cordon nervos bine determinat de-a lungul părţii Unele, în număr mai mare, relativ scurte, cu împletituri
dorsale a corpului. Celelalte vertebrate, fără excepţie, bogate, aşa cum nu se pot reda în figură (D), sunt
sunt înzestrate cu măduva spinării. O aşa de întinsă numite dendrite sau protoplasmice; şi alta, este una
răspândire nu-şi poate găsi aplicarea decât în faptul singură (A), adeseori de o lungime respectabilă, cu mult
că măduva spinării creea/ă prin structura sa un mai subţire, având din loc în loc ramificaţii regulate,
mecanism indispensabil vieţii de relaţie a vertebralelor, învelită, de cum iese din corpul celulei, cu mielină, o
un mecanism care nu putea exisia prin vechea materie grasă fosfatată (M) se numeşte cilindru-ax sau
struciură a reţelei de ganglioni, într-adevăr, acesta neurilă. In corpul-celulei se disting un sâmbure central
este şi faptul care a avut loc. La exterior, aparenţa (K) şi mai multe grăuncioare mici, ca de nisip (N), care
măduvii spinării este aceea a unui nerv gros care sunt răspândite în tot corpul
împrăştie pe toată întinderea sa ramificaţii numeroase
în lot corpul. Crestându-i mijlocul, constatăm că 58-59
58
celulei, în afară de colţul unde ia naştere prelungirea centrifugi o transmit muşchilor sau glandei secrctoric
cilindru-ax (A). Prii anumite substanţe chimice (5). Acesta este mecanismul spina! propriu-zis, botezat
putem colora cu uşurinţă sâmburele central şti cu numele de reflex încă din secolul al X Vll-lea de
grăuncioarele din jurul lui, făcându-le să se către filozoful Deseartes, după asemănarea ce o are cu-
deosebească de restul corpul ud celular. Acestor reflexul unei ra/e de lumină c ă/u t ă pe suprafaţa unei
elemente care se colorează fiziologii le atribuie oglinzi.
proprietăţii nervoase speciale. Adăugăm că atât Negreşit,în viaţaconcretăaanimalelor, aceste reflexe
celulele, cal şi prelungirile lor sunt] străbătute de simple, constituite din împletirea a doi sau trei neuroni,
fihrile foarte subţiri care se încrucişează între ele şi în formă de arc, nu se întâlnesc. Arcul reflex, în forma
formează o| reţea neîntreruptă în toată materia lui tipică, este o schemă pentru înlesnirea înţelegerii, iar
nervoasă. Probabil că acestei reţele des fibrile îi nu o realitate. Pentru învăţământul psihologic este o
revine funcţia de a stabili continuitatea între neuroni, marc lacună faptul că nu se insistă îndeajuns asupra
dar cunoştinţe^ bine definite asupra ei nu putem avea acestei rezerve. Reflexul spinal, în realitate, este o
încă în momentul de faţă al ştiinţei. reacţie bine ordonată a întregului organism animal, sau
Mecanismul sistemului spinal, care iese din această a unei bune părţi a acestuia, şi nu o mişcare mecanică
structură, este i asemănătoare cu refracţia unei raze de lumină.
următorul (fig.2): Excitaţia se produce la periferia Perfecţiunea lui stă tocmai în putinţa de a grupa în mod
corpului (7) sau într-un util pentru organism o mare mulţime de neuroni
ţesut intern, indiferent şi este primită de prelungirile senzitivi cu o mare mulţime de neuroni motori şi de a
protoplasmicc ale unui stăpâni toate mişcările corpului. Prelungirile
neuron. Acest neuron primilor de impresii se numeşte neuronilor
neuronul scnziliv. El
este situat în afară de măduva spinării, în ganglionii
spinali, nu departe de cele
două colţuri posterioare. Excitaţia ajunge
în corpul celular al neuronului
senzitiv (6) şi de aici trece prin prelungirea
cilindru-ax în substanţa albă. unde
se bifurcă în două direcţii: una
descendentă şi alta ascendentă, în direcţia
descendentă, excitaţia poate veni imediat în contact
cu dendritele unui
neuron centrifug situat pe aceeaşi parte şi, în cazul
acesta, se răsfrânge în
afară provocând o mişcare sau o secreţie. Acesta este
cel
mai simplu mecanism între doi neuroni. Un al doilea,
propriu sistemului spinal, este cel produs în direcţia
ascendentă. Excitaţia venită prin neuronul senzitiv
pătrunde
m măduva spinării până în colţurile posterioare ale
substanţei cenuşii, aici găseşte un neuron de asociat ie,
care
^ -1 transportă excitaţia în colţurile opuse,
de unde neuronii
T"»- neuronului senzitiv. Prin neuronul senzitiv trebuiesă
Itivi pot lua contact cu neuronii centrifugi, la mici şi înţelegem însă neuronii senzitivi, fiindcă în viaţa reală
mari distanţe, de o 'iurte si de alta a coloanei totdeauna sunt mai mulţi care participă la prinderea
vertebrale, cu intercalarea unuia sau a mai multor excitaţiei externe. Din prelungirile neuronilor senzitivi
uroni de asociere, şi aceste prelungiri pot duce excitaţia se poate duce în diferite direcţii, în direcţia
excitaţia până în sistemele ^rvoase superioare care11 se descendentă ea poate provoca imediat o mişcare a
suprapun măduvei spinării. La excitaţiile venite -n corpului. Această mişcare, utilă sau păgubitoare
neuronii spinali răspund în realitate, ca reflexe, animalului, executându-sc, impresionează prelungirile
mişcări foarte compli-**" (Experienţele care se fac senzitive împrăştiate în muşchii care se mişcă şi devine
în laboratoarele de fiziologie pentru demonstrarea ea însăşi, pe cale recurentă, o cauză nouă de excitaţie.
reflexelor sunt în condiţii artificiale diferite de cele Ea revine în substanţa măduvei şi provoacă un adaos la
naturale. Fiziologul face să premeargă excitaţiei prima îndrumare dată excitaţiei primitive. Dacă excitaţia
i/olarea neuronului sen/iliv şi a muşchiului asupra primitivă pătrunde pe cale ascendentă în substanţa
căruia trece excitaţia; apoi întrebuinţează ca mijloc cenuşie a măduvci, aici găseşte asocieri variate cu
de excitaţie electricitatea, care în natură nu intervine neuronii centrifugi pentru a provoca mişcări. Mişcările
mai niciodată. Reflexele tipice, demonstrate în acestea revin şi ele, pe cale recurentă, ca noi excitaţii
laborator, sunt deci departe de a fi mişcările ce au loc care se adaugă celor anterioare. Astfel, în substanţa
în viaţa de relaţie a animalelor, singuracare formează măduvei, atât cea albă cât şi cea cenuşie, se petrec, în
un obiect al psihologiei. Psihologul, bineînţeles, are foarte scurt interval, o mulţime de circuite nervoase
tot drepiul să utilizeze abstracţia reflexului definită între excitaţie şi mişcare. Fibrele nervoase de o parte, şi
de fiziologic, dar cu rezerva să nu înlocuiască materia cenuşie centrală, pe de altă parte, se comportă
realitatea psihologică însăşi prin această abstracţie). diferit faţă de aceste circuite: fibrele au funcţii de
Complexitatea mişcărilor din reflexul spinal conductibilitate, pe când substanţa cenuşie, de
provine din trebuinţele vieţii animale. Mecanismul înmagazinare si distribuţie; dur rezultatul final al
acestei complexităţi se desfăşoară într-un mod tuturor este unul singur: o mai bună adaptare la mediu.
determinat. Astfel, animalul, în contactul viu pe care La excitarea veni tădin mediul extern, animalul
îl are cu mediul extern, este izbit de numeroase răspunde prin mişcări din ce în ce mai potrivite pentru
excitaţii. Acestea urmează calea indicată de poziţia viaţa organismului, şi aceasta graţie corectărilor pe care
mecanismul
si le face singur prin funcţionarea lui. Aici este greu prin mecanismul
deosebirea între reflexul mecanic şi cel biologic. spinal. Ele cer centri bine
Reflexul mecanic al razei de lumină nu se corectează diferenţiaţi pentru
câtuşi de puţin, el rămâne veşnic acelaşi, pe când în selectarea mişcărilorşi
viaţa animalelor reflexul aduce după el o continuă mai ales centri bine
adaptare la mediu. dezvoltaţi pentru fixarea
Animalele vertebrate capătă aşadar prin măduva excitaţiilor în intuiţia
spinării un instrument indispensabil pentru a-şi pune unui mediu extern.
în valoare mişcările corpului. Tonicitatea
permanentăamuşchilor, pe care se sprijină înotul 6. PRELUNGIREA
peştilor, şerpuitul reptilelor, zborul păsărilor şi MĂDUVEI.
locomoţia mamiferelor, nu ar fi posibilă fără acest CREIERUL —
instrument. Tot graţie lui avem nepreţuita "armă" a întregirea mecanismului
ofensivei şi defensivei animale în lupta pentru spinal s-a produs, în
conservarea vieţii, precum şi atracţia sexuală care modul cel mai natural,
asigură perpetuarea speciei. Pentru aînţelege prin diferenţierea
superioritatea acestui mecanism asupra tropismelor ultimelor segmente de la
vieţii vegetative, date prin sistemul simpatic, trebuie capătul anterior al
să ţinem seama nu numai de dispoziţia interioară, ci coloanei vertebrale.
şi de dispoziţia externă a măduvei, de dispoziţia Această diferenţiere o
segmentară. Această dispoziţie are un avantaj dublu. vedem şi astăzi
Ea se acordă, în primul rând, mai bine decât oricare reproducându-se în
alta cu simetria bilaterală a corpului şi, în al doilea evoluţia individului
rând, ea oferă cele mai bune condiţii pentru animal din faza
diferenţierea ulterioarăa structurii nervoase. Căci embrionară. Astfel s-au
diferenţierea este o urmare inevitabilă a complicaţiei format: prelungirea
vieţii de relaţie. Păsările care zboară în aer răspund la măduvei, creierul
mult mai multe excitaţii decât peştii care înoată în posterior sau creierul
apă, iar mamiferele au alte nevoi vitale decât reptilele. mic, creierul mijlociu şi
Mişcările unora şi ale altora nu sunt în acelaşi plan de creierul anterior sau
corelaţie biologică. Apoi, ceea ce este şi maj creierul
important, vertebratele diferă între ele prin modul cum
sunt interesate de ob'iecieje mediului extern. Pentru
uneJfw*SftSW»$£fi3nferioare, mediul extern poate fi
redus la câteva impresii tipice care nu cer o atenţie
deosebită, pe când pentru altele mediul extern este
interesant până în cele mai mici detalii. Unele trăiesc,
faţă de mediu, într-o atitudine pasivă; altele, într-o
atitudine agresivă.
Asemenea complicaţii cer întregirea
mecanismului spinal. Acest mecanism este foarte
potrivit pentru stăpânirea mişcărilor ritmice, ale unor
muşchi aşezaţi simetric, dar cu mult mai puţin potrivit
pentru obţinerea unor mişcări izolate şi îndreptate spre
un anumit scop. Mişcările după voinţă se pot obţine cu
foarte complicat. Prin
lărgirea spaţiului destinai
mare. Aceste diferite materiei nervoase este
articulaţii ale fostei coloane datS posibilitatea să se
vertebrale n-au rămas la o diferenţieze - şi prin aceasta
mărime uniformă, aşa cum să se intensifice şi să se
au rămas segmentele centralizeze - mişcările
vertebrale. Fiecare dintre reflexe. De aceea, cele mai
ele a crescut sau s-a importante funcţii ale
micşorat, după importanţa organismului sunt în legătură
rolului pe care l-a avut cu măduva prelungită.
fiecare de îndeplinit în viaţa Aceasta coordonează
de relaţie a animalului. In mişcările respiraţiei,
această privinţă, ele sunt circulaţia sângelui, masticaţia
ilustraţii neîntrecute ale şi are controlul asupra
raportului dintre suflet şi tuturor funcţiilor care sunt
corp. Primul segment, în servite de inervaţiile
imediata apropiere a sistemului simpatic. La
măduvei, este prelungirea aceasta se
măduvei. Aceasta (pe adaugăreglareareflexelor,
figura 4, haşurată cu linii venite în urma excitaţiilor
verticale) are aproape primite prin nervii senzitivi
acelaşi volum la toate cranieni, care cu toţii, în
clasele de vertebrate (A- afară de cel olfactiv şi
F)- un indiciu că ea este la vizual, au o directă
fel de însemnată tuturora, legătură cu măduva
într-adevăr, în măduva prelungită. Alături de coordonarea reflexelor, tot aici
prelungită se află baza pe este "staţia" cea mai importantăîndrumul fibrelor
care se asază un mecanism nervoase. Aici se operează încrucişarea fibrelor