Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- 1875 – o nouă etapă a „crizei orientale” cauzată de mişcările naţionale care se declanşează în
Bosnia-Herţegovina şi Bulgaria; otomanii reprimă mişcările, însă Rusia intervine în calitate de
protectoare a creştinilor din Balcani;
- Situaţia creată în Balcani a redeschis în România problema independenţei
- 1876 – noua Constituţie otomană califica România drept „provincie privilegiată”
- Întreaga societate românească dorea obţinerea independenţei de stat; existau mai multe opinii în
ceea ce priveşte căile de realizare a acesteia:
- liberalii → alianţa cu Rusia şi războiul
- conservatorii → alianţa cu Gremania şi Austro-Ungaria şi diplomaţia
- Rusia se pregăteşte de război → vara anului 1876 are loc, la Reichstadt, întâlnirea dintre
împăratul Austro-Ungariei şi ţarul Alexandru al II-lea, în urma căreia cei doi ajung la un
compromis: Rusia obţine neutralitatea Austro-Ungarie în cazul unui conflict ruso-turc, în schimb
primind Bosnia şi Herţegovina.
- În oct. 1876 au loc la Livadia, tratative între guvernul României prezidat de Ion C. Brătianu şi
ţarul Rusiei privind trecerea trupelor ţariste pe teritoriul ţării noastre
- La 4 aprilie 1877, se încheie Convenţia româno-rusă de la Bucureşti;
prevederi:
- Rusia se obligă să respecte şi să menţină integritatea teritorială a României
- Rusia se obliga să suporte cheltuielile de transport
- Traseul trupelor ţariste era fixat în detaliu
- România urma să ia măsuri militare de apărare, decreta mobilizarea armatei
(100.000 de oameni) şi concentrarea trupelor în sudul ţării
- 12 aprilie 1877 – Rusia declară război Turciei
- Armata otomană bombardează localităţiile de pe malul stâng al Dunării
- Armata română răspunde bombardând Vidinul (26 aprilie 1877) => 27 aprilie Turcia declară
suspendate legăturile diplomatice cu România (practic se instalează o stare de război între cele
două state)
- La 9 mai 1877 – Mihail Kogălniceanu (ministru de externe) a declarat independenţa
României
- În vara anului 1877 înaintarea armatei ţariste este oprită la Plevna, de cucerirea căreia s-a
dovedit că a depins întreaga soartă a războiului (era înconjurată de 14 redute şi apărată de 50.000
de soldaţi conduşi de vestitul gen. Osman Paşa)
- După mai multe asalturi ale armatei ţariste, eşuate, marele duce Nicolae, conducătorul armatei
ţariste din Balcani în cere principelui Carol I ajutorul
52
- Nu s-a încheiat o convenţie militară scrisă, doar una verbală => la 30 august 1877 are loc, sub
conducerea lui Carol I, primul asalt comun ruso-român asupra Plevnei => armata română
reuşeşte să cucerească reduta Griviţa I cu mari pierderi umane
- S-a decis asedierea Plevnei (pentru a întări blocada, la 9 nov. 1877, armata română a cucerit
şi reduta Rahova)
- La 28 nov. 1877 – Osman Paşa se predă (după cca. 3 luni de asediu)
- După victorie armata rusă se îndreaptă spre direcţia Sofia – Adrianopol, iar armata română spre
direcţai Vidin- Belogradcik
- Armata otomană este înfrântă pe toate fronturile => feb. 1878, Turcia cere pace
- Marile puteri europene nemulţumite de puterea pe care o căpăta Rusia în urma acestui tratat de
pace. La insistenţele marilor puteri europene Rusia acceptă reluarea trataivelor de pace
53
B. ROMÂNIA DE LA OBŢINEREA INDEPENDENŢEI LA MARILE ALIANŢE
ALE SEC. XX
- 4 august 1916 - România semnează tratatul de alianţă cu Antanta sau Tripla Înțelegere (Rusia,
Franta, Anglia), alcătuit din 2 părţi, o convenţie:
a) politică:
- România se obligă să declare război şi să atace Austro-Ungaria
- Antanta garanta integritatea teritorială a României.
- Antanta recunoaşte României dreptul de a anexa teritoriile româneşti din Austro-Ungaria.
- România urma să aibă aceleaşi drepturi ca şi aliaţii săi, la Conferinţa de pace
b) militară:
- România se obligă să atace Austro-Ungaria
- Rusia îşi asuma obligaţia: de a ataca pe frontul austriac şi de a trimite în Dobrogea trupe pentru a
sprijini armata română;
- Aliaţii se obligau să declanşeze o ofensivă la Salonic şi să furnizeze României muniţie şi armament
(300 tone armament și muniție de război).
54
armament si munitii; neinterventia armatei ruse pe frontul din Dobrogea. Pe de alta parte, planul de
actiune al armatei romane a fost defectuos, iar pregatirea si dotarea acesteia lasa de dorit.
Esecul contraofensivei generalului Al. Averescu de la Flamanda a obligat Romania sa
opreasca ofensiva in Transilvania, concentrandu-si fortele pe frontul de sud. Intrarea in lupta a
trupelor germane comandate in nord de generalul Eric von Falkenhayn si la sud de generalul
Mackensen a creat o situatie extrem de critica pentru Romania. Sub deviza ,,pe aici nu se trece”,
generalul Eremia Grigorescu a castigat ,,batalia trecatorilor” Carpatilor Orientali. Concentrand sapte
divizii contra unei divizii romanesti pe valea Jiului, inamicul a reusit sa treaca la sud de Carpati.
Romania a fost invadata pe valea Jiului si pe valea Oltului, unde trupele romane comandate de
generalii I. Dragalina si David Praporgescu, inferioare numeric si tehnic, nu au putut rezista ofensivei
inamice. Dupa batalia de pe Neajlov si Argeş (1-3 decembrie), Bucurestiul, parasit de oficialitati,
era ocupat. Frontul se stabiliza in sudul Moldovei, pe linia Focşani-Nămoloasa-Galaţi, iar capitala se
muta temporar la Iaşi. Doua treimi din teritoriul tarii a fost ocupat de imamic.
In aceste momente, cand insasi fiinta de stat era in pericol, la Iaşi se constituia un guvern de
uniune nationala, din liberali si conservatorii democrati, condus de Ion I.C. Bratianu. Tezaurul
Romaniei era trimis in Rusia pentru a fi pus in siguranta; se trecea la reorganizarea armatei romane
cu sprijinul misiunii militare aliate comandata de generalul Henry Berthelot.
55
- La Conferinţa de pace de la Paris (1919-1920): obiectivul principal urmărit de I.C. Brătianu a fost
obţinerea recunoaşterii internaţionale a Marii Uniri din anul 1918 (Basarabia, Bucovina şi Transilvania
cu România), adică a noilor graniţe ale ţării.
- Tratatul de la Saint-Germain cu Austria şi cel al minorităţilor a fost semnat la 9 decembrie 1919
(recunoştea unirea Bucovinei cu România)
- Tratatul de la Neuilly (cu Bulgaria) - 27 noiembrie 1919 - a lăsat intactă frontiera din Dobrogea între
România şi Bulgaria, stabilită prin tratatul de la Bucureşti din 1913.
- Tratatul cu Ungaria a fost semnat la Trianon la 4 iunie 1920 (recunoştea unirea Transilvaniei cu
România)
- Tratatul de la Paris cu Marile Puteri - 28 octombrie 1920 (recunoaşte actul unirii Basarabiei cu România)
- în 1919 - România a aderat la Societatea Naţiunilor - unica organizaţie la nivel mondial în acel
moment, care milita pentru menţinerea pacii si securităţii internaţionale
- în 1921 - s-a creat prima alianţă regională în Europa, în spiritul Societăţi Naţiunilor: Mica Înţelegere sau
Mica Antanta (România, Cehoslovacia, Iugoslavia)
- în anii '30 alianţa este întărită prin crearea unor organisme de colaborare: - Consiliul Permanent şi
Consiliul Economic.
- Mica Inţelegere s-a format ca reacţie la nevoia României, Cehoslovaciei şi Iugoslaviei de a-şi asigura
propria securitate, pe măsură ce au început să se îndoiască de eficienţa garanţiilor cuprinse în
tratatele de la Trianon şi Neuilly.
- feb. 1934 se pun bazele Înţelegerii Balcanice (alianţă cu caracter defensiv): România, Iugoslavia,
Grecia şi Turcia
- România, între cele două războaie mondiale a fost semnatara a numeroase tratate multilateral
în 1928 - Pactul Briand-Kellogg - de reglementare a relaţiilor internaţionale (interzicerea războiului ca
instrument al politicii internaţionale)
la 9 februarie 1929 - la Moscova, România şi ceilalţi vecini ai URSS semnau un protocol - Protocolul
de la Moscova care propunea eliminarea războiului în relaţiile dintre statele semnatare, însă nu se
menţiona explicit inviolabilitatea graniţelor (problemă dezbătută şi în cadrul negocierilor din 1932 de
la Riga, fără să se obţină vreun rezultat) datorită cramponării Moscovei de problema Basarabiei.
- convorbirile din 1934, dintre miniştrii de externe ai României şi URSS (pe atunci, Titulescu şi
Litvinov), în vederea semnării unui tratat prin care URSS să recunoască graniţele României au eşuat;
56
- în 1936 - negocierea unui tratat de asistenţă mutuală româno-sovietic; şi această acţiune a eşuat (ca
urmare a faptului că Nicolae Titulescu a fost demis în 1936, partea sovietică socotind înlocuirea lui
Titulescu ca o schimbare a politicii externe româneşti).
- Septembrie 1938 - Acordul de la Miinchen - prin care Germania ocupa regiunea sudetă din Cehoslovacia
- a însemnat pentru România:
• în general, sfârşitul sistemului său de alianţe,
• în particular, destrămarea Micii Înţelegeri.
• Consecinţe:
- încercarea României de a se reorienta pe plan extern => apropiere de Germania (tratatul
economic dintre Germania şi România - martie, 1939);
- menţinerea alianţelor tradiţionale cu Franţa şi Marea Britanie → aprilie 1939 - cele doua puteri
promit să ajute România în cazul unei agresiuni.
- 1939-1941 – neutralitate
- 1941-1944 – alături de Germania nazistă
- 1944-1945 – alături de Coaliția Națiunilor Unite
- 23 august 1939 - semnarea pactului Ribbentrop - Molotov prin care Germania şi U.R.S.S.
îşi impărţeau sferele de influenţă.
- 1 septembrie 1939 - izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial - a găsit România într-o totală izolare pe
plan extern; întregul sistem de securitate al României este anulat; România se află între state
potenţial inamice (U.R.S.S., Ungaria, Bulgaria).
In urma notelor ultimative din 26-27 iunie 1940, adresate de Moscova guvernului
român - acesta a fost nevoit să cedeze URSS-ului Basarabia, partea de nord a Bucovinei şi
ţinutul Herţa. (50 762 km2, cu o populatie de 3 776 309 locuitori)
la 30 august 1940 - României i s-a impus semnarea Dictatului de la Viena, prin care:s-a
cedat Ungariei partea de NV a Transilvaniei (42 243 km2, cu o populatie de 2 628 238
locuitori).
la 7 septembrie 1940 - prin Tratatul de la Craiova, România ceda Bulgariei sudul Dobrogei
(Cadrilaterul), cu judeţele Durostor şi Caliacra) (6.921 km2 şi o populaţie de circa 425.000
locuitori)
În total România pierde o treime din teritoriul național și sin populație.
57
- In toată perioada colaborării româno-germane (23 noiembrie 1940 - 23 august 1944), problema
statutului României s-a aflat în centrul atenţiei diplomaţiei de la Bucuresti.
- La 22 iunie 1941 - România intra în război alături de Germania şi aliaţii săi împotriva
URSS, având drept scop recuperarea teritoriilor pierdute în vara anului 1940.
- Continuarea războiului antisovietic după eliberarea provinciilor - a adus numeroase critici
mareşalului Ion Antonescu, mai ales odată cu infrângerile suferite de armata română la Cotul
Donului şi Stalingrad.
- După 1943, când situaţia pe front devenise critică pentru aliaţii Germaniei, diplomaţia de la
Bucureşti a început tratative în vederea scoaterii României din războiul împotriva Naţiunilor Unite.
Un rol major l-a avut în aceste tratative secrete ministrul de externe Mihai Antonescu.
- Continuarea războiului în răsărit s-a dovedit a avea consecinţe dureroase pentru România,
deoarece armata română a pierdut circa 625 000 de militari.
- In aceste condiţii, regele Mihai, sprijinit de principalele forţe politice a decis arestarea
mareşalului Ion Antonescu la 23 august 1944 şi alăturarea ţării la coaliţia Naţiunilor Unite.
Acest act a marcat:
• o cotitură evidentă în evoluţia militară pe Frontul de Est,
• armata română şi-a adus o contribuţie însemnată la eliberarea Transilvaniei, la infrangerea
Germaniei naziste şi în luptele purtate în Ungaria, Cehoslovacia şi Austria.
- La sfârşitul celui de-al doilea război mondial România se afla în sfera de influenţă sovietică, ca
urmare a ocupării ţării de către Armata Roşie
- La 10 feb. 1947 – România a semnat Tratatul de pace cu Naţiunile Unite, în urma căruia
ţării noastre nu i se recunoştea cobeligeranţa alături de Naţiunile Unite şi avea să plătească
o enormă datorie de război către URSS.
58