Ceasuri solare în judeţul Suceava

crainou.ro/2018/12/17/ceasuri-solare-in-judetul-suceava/

Dimitrie Olenici

Primul şi cel mai simplu instrument

ştiinţific inventat de om este ceasul
solar.

Printre primii care au utilizat acest

instrument se numără egiptenii, care, în
jurul anilor 5000 î.Hr., au inventat
„gnomonul” – un pilon vertical, înfipt în
pământ, a cărui umbră proiectată pe sol,
pe un cadran gradat, arată ora din zi.

Între anii 2500 şi 2000 î.Hr., egiptenii

încep construirea obeliscurilor, a căror umbre, în mişcare, formau un cadran solar
primitiv, care permitea cetăţenilor să împartă ziua în două unităţi de timp – înainte şi
după ora prânzului. Obeliscul mai ajuta şi la determinarea celei mai lungi, dar şi a celei
mai scurte zile din an. Mai târziu, au fost adăugate diviziuni care permiteau împărţirea şi
mai amănunţită a zilei în ore.

De-a lungul timpului, ceasurile solare (numite şi cadrane solare) au fost perfecţionate şi
diversificate prin aşezarea tijei (numită şi „stil” sau „gnomon”) care dă umbra în poziţie,
verticală, orizontală sau paralelă cu axa lumii (direcţia spre Steaua Polară) şi, de
asemenea, prin utilizarea unor suprafeţe plane, sferice sau cilindrice, de asemenea aşezate
în diverse poziţii faţă de verticală.

În anul 1635, Galileo Galilei inventează primul ceas care folosea pendulul ca piesă pentru
numărarea orelor, iar în anul 1656, modelul este perfecţionat de Christian Huygens, în
Olanda. Ceasurile mecanice folosesc orele egale.

Perioada dintre anii 1500 şi 1800 reprezintă adevărata epocă de aur a cadranelor solare
în Europa. După 1800, ceasurile mecanice înlocuiesc tot mai mult cadranele, având
avantajul de a funcţiona şi în zilele fără soare, şi noaptea.

Aici menţionăm că, din cauză că Pământul se deplasează cu viteză diferită pe o orbită
înclinată numită ecliptică, Soarele nu trece la meridian în fiecare zi la ora 12. Lucrul
acesta se întâmplă doar de patru ori pe an şi anume la 15 aprilie, 13 iunie, 1 septembrie şi
25 decembrie.

Pentru a nu apărea încurcături în măsurarea timpului, astronomii au inventat un soare

fictiv care se mişcă uniform pe bolta cerească. Timpul măsurat cu acest soare fictiv se
numeşte „timp solar mijlociu” sau „timp mediu”, iar timpul măsurat cu ceasul solar se
numeşte „timp solar adevărat”.

1/4
Diferenţa dintre timpul mediu, pe care îl indică ceasurile mecanice (sau electronice) şi
timpul pe care îl indică ceasurile solare se numeşte „ecuaţia timpului”.

La începutul anului, ceasurile solare sunt în urmă faţă de ceasurile mecanice, cea mai
mare diferenţă are loc la 11 februarie şi este de -14 minute şi 12 secunde, apoi diferenţa
scade, prin luna mai merge înainte cu cca. 4 minute, din nou rămâne în urmă cu cca. 7
minute prin luna iulie, iar spre sfârşitul anului ceasurile solare sunt în avans faţă de
ceasurile mecanice; cel mai mare avans se înregistrează la 3 noiembrie şi este de 16
minute.

Din cauza acestor fluctuaţii, ceasurile solare nu sunt instrumente de precizie în măsurarea
timpului. În prezent sunt utilizate doar ca ornamente pe faţadele unor clădiri, prin parcuri
etc.

Pe teritoriul ţării noastre cel mai vechi cadran solar s-a descoperit în Dobrogea şi se
consideră că ar fi fost construit în sec. IV-III î.Hr.

Un cadran solar antic se află şi la Muzeul de Arheologie din Sarmizegetusa. Acesta se

prezintă sub forma unei pătrimi de sferă aşezată înclinat pe un cap de piedestal, de fapt o
proiecţie în negativ a bolţii cereşti de deasupra, cu 12 felii orare egale marcate pe
suprafaţa interioară concavă şi gnomonul paralel cu axa de rotaţie a Pământului.
Specialiştii consideră că a fost construit în perioada cât romanii au stăpânit Dacia.

Dezvoltate, de-a lungul timpului, în strânsă legătură cu ştiinţele şi artele, cadranele solare
continuă să îl fascineze pe omul modern, care, din pasiune, adesea, recreează vechi
modele. Tradiţia spune că pe orice cadran solar trebuie să fie consemnată o reflecţie
filosofică sau umoristică despre timp.

Unele ceasuri solare sunt montate la kilometrul zero al unor localităţi. Un astfel de ceas se
află la kilometrul zero al municipiului Bucureşti. Acolo sunt specificate şi distanţele până
la principalele oraşe din România interbelică.

În prezent, în ţara noastră, Dan Uza, un pasionat de gnomonică (ştiinţa ceasurilor solare)
a identificat 205 ceasuri solare.

La rândul nostru, am identificat în judeţul Suceava şase ceasuri solare.

Rădăuţi

1. Ceasul solar de piatră din 1865. Acesta este sculptat pe o lespede de piatră cu latura
de 62 cm, care este aşezată pe o coloană cu înălţimea de 80 cm şi diametrul de 50
cm. La rândul său, coloana se sprijină pe o placă de piatră dreptunghiulară cu latura
de 70 cm şi grosimea de 14 cm. Era amplasat între tribunal şi bancă şi s-a deteriorat
în urma tăierii unui salcâm. O perioadă a fost depozitat la muzeul din Rădăuţi, în
prezent este depozitat temporar la grădina zoologică. Urmează a fi recondiţionat şi
reamplasat, cel mai probabil în parcul central, lângă catedrală.

2/4
 2. Tot la Rădăuţi, profesorul de matematică Vasile Boaru, un mare pasionat de
astronomie, şi-a construit în anul 2016 un ceas solar pe peretele unei anexe
gospodăreşti.

Horodnic de Jos

1. Ceasul solar de pe clădirea Şcolii „I. G. Sbiera”. Acesta a fost realizat în anul 2017, în
cadrul unui cerc de elevi, şi aşezat la echinocţiul de primăvară 2018 (în cinstea
Centenarului Marii Uniri, vezi articolul „Hora fugit” din „Crai nou”, 24 aprilie 2018)
în locul unui vechi ceas solar care a funcţionat, probabil, un secol. Clădirea şcolii a
fost realizată în 1911. E posibil ca şi vechiul ceas să fi fost aşezat tot atunci, dar a fost
distrus din ignoranţă când s-au făcut reparaţii la clădirea şcolii. Umbra stilului
acestuia se proiecta pe un geam mat de la cancelarie, iar cadrele didactice citeau ora
din interior. Actualul ceas este însoţit de dictonul “Hora fugit”, adică timpul trece.
2. Tot la Horodnic de Jos, la observatorul astronomic şi muzeul etnografic, se află un
ceas solar construit de autorul acestor rânduri în anul 2016.

Horodnic de Sus

Pe drumul spre pădure, numit “La pini” (vizavi de Hanul Voievozilor), se află un ceas
solar pe şura unui gospodar. Acesta a fost construit în Italia, este realizat din plăci de
faianţă şi are marcate ora de vară, ora de iarnă coordonatele locului şi anul construcţiei
(2013).

Suceava

Pe strada Universităţii nr. 31, în curtea unui cetăţean se află un ceas solar pe care
proprietarul l-a adus din Elveţia.

Fălticeni

Aici se află un interesant ceas monumental numit „Ceas global universal”. Probabil este
singura copie din lume a ceasului din Piaţa Alexandru din Berlin. A fost construit în anul
1985, la iniţiativa fostului primar Costică Arteni, şi a devenit emblema municipiului
Fălticeni.

La sol este reprezentată roza vânturilor, mai sus, pe un cilindru, sunt hărţile a 24 de ţări
cu fusele orare respective. În partea de sus, o coloană asemănătoare „Coloanei infinitului”
susţine macheta sistemului solar.

Observaţie: Pe un contrafort al peretelui sudic al Bisericii Mirăuţi din Suceava se află o

tijă din fier care pare a fi stilul unui ceas solar. În mod asemănător, pe un contrafort de la
Mănăstirea Neamţului se află o astfel de tijă, dar acolo se mai disting pe zid câteva ore de
la un vechi ceas solar. Prin urmare, este foarte probabil ca şi la Mirăuţi să fi existat un
ceas solar asemănător celui de la Mănăstirea Neamţului. Dacă cercetările istoricilor vor
dovedi aceasta, atunci putem spune că primul ceas solar din judeţul Suceava a fost la
Biserica Mirăuţi şi datează din prima jumătate a sec al XVII-lea, când a fost reconstruită
Biserica Mirăuţi în forma actuală.

3/4
În încheiere, adresez dlui Ion Lungu, primarul municipiului Suceava, propunerea de a
împodobi urbea noastră cu un ceas solar. Un loc potrivit ar fi în parcul din faţa policlinicii,
pe rotonda din faţa teatrului sau în faţa Casei de Cultură, loc care ar putea fi considerat
kilometrul zero al municipiului Suceava. Cer senin!

Copyright © 2021 Cotidianul Crai nou. Toate drepturile rezervate.

Powered by WordPress. Proiectat de CRAI NOU

4/4