Atacul de panică

Atacul de panică se poate defini printr-o perioadă distinctă de frică sau disconfort intens în care
pot apărea patru sau mai multe din simptomele descrise mai jos, atingând intensitatea maximă în
decurs de până la 10 minute.

Conform Asociației Psihiatrice Americane, simptomele sunt:

 Palpitatii, bătăi puternice ale inimii sau puls accelerat

 Transpirații
 Tremuraturi sau tremur al întregului corp.
 Senzație de lipsă de aer sau sufocare.
 Senzația de a se înăbuși
 Durere sau disconfort toracică
 Greață sau disconfort abdominal
 Senzație de amețeală, de instabilitate, de „cap ușor „ sau de leșin
 Derealizare( senzații de irealitate) sau depersonalizare ( detașare de propriul self)
 Teama că va muri
 Parestezii( senzații de amorțeală sau de înțepături)
 Valuri de frig sau căldură.
Acestea pot dura in jur de 30 de minute , uneori pot ajunge de la câteva secunde , la câteva
ore. Deși intense, atacurile de panică în sine, nu sunt periculoase.
Atacurile de panică pot produce în cadrul mai multor tulburări anxioase. Anxietatea este o
stare patologică ce se caracterizează printr-un simțământ de „teamă fără obiect” , însoțit de
semne corporale care trădează o activitate intensă a sistemelor noastre de apărare( a
sistemului nervos autonom). Se diferențiază de frică prin faptul că aceasta este un răspuns la
o cauză cunoscută(„teamă de obiect")
Atunci când atacurile de panică apar de două ,trei ori pe săptămână cu o evoluție cronică,
ondulatorie, putem vorbi de o tulburare de panică

Atacurile de panică pot săapară și în tulburările de anxietate socială, sindromul de stres post
traumatice, consumul de droguri, depresia și alte probleme medicale. Uneori se poate identifica
cauza, dar se pot produce și neașteptat. Printre factorii de risc ceo mai frecvent incriminați sunt:
fumatul și stresul psihologic.

Este foarte important însă să facem un diagnostic diferențial de alte afecțiuni: glandulare-ale
tiroidei, cardiace, pulmonare, consumul de droguri.

În timpul unui atac de panică organismul se comportă ca și cum s-ar afla în fața unui pericol iminent
și se pregătește fie să lupte, fie să fugă. Ca atare inima bate cu putere, pompează sângele spre
mușchi, ritmul reparațiilor se accelerează, pupilele se măresc, totodată apărând o dorință puternică
de a scăpa din locul în care a început totul. Toate acestea nu sunt decât rezultatul inundării
organismului cu așa numiții hormoni de stres.

Tot acest proces se autoîntreține accentuând simptomele si de multe ori, aducându-l pe cel ce
suferă de atacuri de panică la camerele de gardă a spitalelor.

Atacurile de panică se disting de alte tulburări de anxietate prin intensitatea lor și bruschețea cu
care apar. Deși pot să însoțească alte tulburări, de cele mai multe ori nu semnifică prezența unei
afecțiuni mintale.
Pot avea multe cauze: diverși factori de mediu- prin imitarea puterilor anxioase ale părinților, diverși
stimuli înfricoșători( accidente, pierderi personale semnificative, schimbări semnificative de viață),
diverse fobii( atacurile apărând odată cu expunerea la obiectul fobil), consumul de marijuana, cauze
biologice diverse, etc.

În momentul de față există multiple abordări terapeutice ale atacurilor de panică- atât
medicamentoase cât și psihologice, idealul fiind o asociere a acestora.

Există multe clase de medicamente pe care le recomandă medicul psihiatru, adaptându-le la

patologia fiecărui pacient.

Cât despre tratamentul psihologic, există mai multe metode:

 Psihoterapia suportivă- care favorizează copingul adaptativ printr-o relație terapeutică de

calitate prin care terapeutul asistă pacientul în testarea realității.
 Psihoterapia orientală spre insight ( conștientizare)- care este scopul de a ajuta pacientul să
identifice conflictele psihologice nerezolvate.
 Terapia comportamentală- prin care se produce o schimbare fără o dezvoltare a
conștientizării( înțelegerii) psihologice a cauzelor. Tehnicile includ: relaxare, hipnoză,
automonitorizare...
 Terapia cognitivă identifică modul distorsional prin care oamenii se percep pe ei însăși și în
care consideră că îi percep alții , ce duce la un comportament neadaptat. Tratamentul este
scurt , interactiv, cu teme pentru acasă.
 Terapia de grup- acestea pot fi doar grupuri care oferă suport și creștere a abilităților sociale,
sau grupuri care se orientează asupra înlăturării unor simptome specifice sau pr
conștientizare.

Sunt importante si schimbările modului de viață- dietă ( eliminarea cofeinei), practicarea

sportului ( eliberează endorpine, scăzând nivelul hormonală de stres cortisol).

Având în vedere că în Europa 3% din populație are un atac de panică într-un an, iar în SUA
procentul este de 11%, este important și acordăm atenția cuvenită acestei suferințe. Totodată,
nu trebuie să uităm, ca nu putem pune diagnosticul de atac de panică, până ce nu excludem orice
altă afecțiune organică.