Tema 1 la Managementul Mediului

Student: Dumitru Cătălin

Specializarea: IEI – ID, grupa 471

Profesor coordonator: Conf. dr. ing. Mihai Ionescu

 Acidentul nuclear de la Cernobîl

1. Prezentarea generală a sistemului.

Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident major în Centrala Atomoelectrică
Cernobîl, pe data de 26 aprilie 1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a
centralei, urmată de contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare.

Centrala electrică se afla la 51°23′23″N, 30°5′58″E, în apropiere de orașul

părăsit Pripiat, Ucraina. Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din
istoria energiei nucleare. Un nor de precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice
ale Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice ale Americii de Nord.

Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate

aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60% din precipitațiile radioactive cad în Belarus,
conform datelor post-sovietice oficiale.
 Accidentul a pus în discuție grija pentru siguranța industriei sovietice de energie
nucleară, încetinind extinderea ei pentru mulți ani și impunând guvernului sovietic să devină mai
puțin secretos. Acum statele independente – Rusia, Ucraina și Belarus – au fost
supuse decontaminării continue și substanțiale.

E dificil de estimat un număr precis al victimelor produse de evenimentele de la Cernobîl,

deoarece secretizarea din timpul sovietic a îngreunat numărarea victimelor. Listele erau
incomplete și ulterior autoritățile sovietice au interzis doctorilor citarea „radiație” din
certificatele de deces.

O eventuală tentativă de decelare a contribuției radiației emise din cauza accidentului la

mortalitatea prin cancer în populația fostei Uniuni Sovietice e complicată de faptul că nu se
cunoaște cu precizie nici măcar incidența naturală a multor tipuri de cancer, arhivistica medicală
în U.R.S.S. fiind, în mod vădit, extrem de primitivă, atât înainte cât și după accident.
Pernicioasei și proverbialei secretomanii a regimului sovietic i se adaugă deci, pentru a complica
și mai mult o eventuală tentativă de estimare cu o precizie satisfăcătoare a numărului de victime
afectate, în timp, de cancer, ca urmare a radioactivității emise cu ocazia accidentului, o serie de
alți factori precum imposibilitatea determinării precise a dozei încasată de diversele segmente
demografice afectate (deplasarea norului radioactiv n-a fost monitorizată și anunțată populației
deasupra căreia acesta se afla la fiecare moment, drept pentru care oamenii nu s-au putut proteja,
ramânând în case, pentru a diminua contaminarea și doza încasată), realitatea geopolitică fluidă
(migrație internă și emigrație a populației potențial afectată) produsă de dezintegrarea statului
sovietic, complicația adusă de o creștere a incidenței cancerului în populația fostei Uniuni
Sovietice din alte motive decât radioactivitatea produsă de accident, ca urmare a degradării
condițiilor sociale și de viață ale populației după dezintegrarea federației: după dezintegrarea
statului sovietic, pe fondul sărăcirii populației și ca urmare a liberalizării comerțului și
publicității la articole gen alcool și tutun, incidența maladiilor sociale gen alocoolismul și a
comportamentelor de risc precum fumatul a crescut, fapt care a condus în mod natural și la
creșterea incidenței bolilor provocate de acestea, printre care se află și cancerele (oral, gastric și
hepatic, când e vorba de alcoolism, pulmonar și altele, când e vorba despre fumat).
  La populația care a intervenit inițial pentru limitarea consecințelor dezastrului (așa-
numiții „lichidatori”), stresul provocat de teama de îmbolnăvire de cancer a indus uneori
comportamente de risc care au condus la deces înainte ca un cancer, provocat sau nu de iraderea
în timpul intervenției, să apară (cazul tânărului de 26 de ani Andrei Tarmosian, mort de ciroză,
după 24 de ani de la accidentul de la Cernobîl, la vârsta de 50 de ani, ca urmare a consumului
excesiv de alcool, este citat de anumiți autori).
            Raportul Forului Cernobîl din anul 2005, condus de Agenția Internațională pentru
Energie Atomică (AIEA) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS), a atribuit 56 de decese
directe (47 de lucrători și 9 copii cu cancer tiroidian) și a estimat că mai mult de 9.000 de
persoane dintre cele aproximativ 6,6 de milioane foarte expuse pot muri din cauza unei forme
de cancer. Raportul a citat 4.000 de cazuri de cancer tiroidian între copiii diagnosticați în 2002.
            Deși în Zona de Excludere a Cernobîlului anumite zone restrânse vor rămâne închise,
majoritata teritoriilor afectate sunt acum deschise pentru stabilizare și activitate economică.

Centrala atomoelectrică

            CAE Cernobîl (51°23′14″N, 30°06′41″E) se află în apropiere de orașul Pripiat, Ucraina,

la 18 km nord-vest de orașul Cernobîl, la 16 km – sud de frontiera ucraino-belarusă și
aproximativ 110 km nord de Kiev. Centrala a fost compusă din patru reactoare de tip RBMK-
1000, fiecare capabil de producere a 1 GW de putere electrică. Construirea centralei a început în
anii ’70 ai secolului XX, cu reactoarele nr.1 (care a fost închis în anul 1977), și nr. 2 în 1978, #3
în 1981 și nr.4 în 1983. Două alte reactoare – nr. 5 și nr. 6 – erau în timpul construcției când a
avut loc accidentul.
Accidentul

           

Sâmbătă, 26 aprilie 1986, la 01:23:58 am, reactorul nr. 4 a suferit o explozie catastrofală

a cazanelor sub presiune de abur din componența acestuia, care a declanșat un incendiu, o serie
de explozii adiționale și fluidizare nucleară. Accidentul poate fi gândit ca o versiune extremă a
accidentului SL-1 în Statele Unite din 1961, unde centrul reactorului a fost distrus (omorând trei
oameni), radioactivitatea răspândindu-se direct în interiorul clădirii unde se afla SL-1. În timpul
accidentului de la Cernobîl însă, aceasta a fost dusă prin vânt spre frontierele internaționale.
            Accidentul de la Cernobîl a degajat între cinci și zece ori mai mult material radioactiv
decât cel de la Fukushima (Japonia), de mai multe ori cantitatea de radiații emise de bombele de
la Hiroșima și Nagasaki, dar mai puțin de 1 % decât au aruncat în atmosferă testele nucleare de
suprafață ale armelor nucleare, până la interzicerea efectuării acestora în atmosferă.

2. Descrierea sistemului afectat de poluare.

Tragedia de la Cernobîl din 26 aprilie 1986 este cea mai mare catastrofă tehnologică a
secolului XX, în urma căreia cel mai mult au avut de suferit Belarus, Rusia şi Ucraina.
 Poluarea radioactivă cu cesiu-137 de peste 37 kilobequerels pe metru pătrat (1 Curie pe
kilometru pătrat, C/km2) a afectat o suprafaţă de 46,650 km2 în toate zonele ţării noastre (23%
din suprafaţa sa), înclusiv 18,7 mii km2 (20%) din terenurile agricole, 20,1 mii km2 (25%) din
fondul forestier. Poluarea în Ucraina a fost de 7% din suprafaţa sa, iar partea europeană a Rusiei
– de 15%, cea ce indică consecinţe mult mai grave şi mai complexe ale catastrofei de la
Cernobîl, în comparaţie cu Rusia şi Ucraina.

În zonele contaminate trăiau 2,2 milioane de oameni şi s-a estimat că din cele peste 3600
de localităţi, 479 au dispărut cu timpul de pe faţa pământului. Astăzi, jumătate din cele 118
raioane ale ţării noastre sunt afectate în grade diferite de catastrofa de la Cernobîl, 21 dintre
acestea aflându-se printre cele mai afectate.

În perioada 1986-2015 datorită descomunerii sale naturale, suprafaţa teritoriului

contaminat cu cesiu-137 de 1 C/km2, a scăzut de 1,7 ori, fiind la 1 ianuarie 2015 de 13,6%.

Pagubele provocate ţării noastre de dezastrul de la Cernobîl pe o perioadă de 30 de ani se

ridică la 235 miliarde dolari SUA, egale cu 32 de bugete ale anului 1985.

Aceasta include pierderile datorate deteriorării sănătăţii populaţiei, pagubele din industrie
şi sectorul social, agricultură, construcţii, transport şi comunicaţii, locuinţe şi servicii comunale,
precum şi poluarea materiilor prime minerale, a terenurilor apelor pădurilor şi a altor resurse, la
care se adaugă costurile suplimentare pentru punerea în aplicare a măsurilor de lichidare şi
minimalizare a consecinţelor catastrofei şi pentru siguranţa populaţiei.

În asfel de circumstanţe, e vorba de un proces de reabilitare de lungă durată care implică

introducerea treptată în sfera economică a potenţialului pierdut. Însă pentru că după destrămarea
Uniunii Sovietice Republica Belarus a rămas să înfrunte problemele create de catastrofa de la
Cernobîl, soluţionarea lor a devenit cea mai importantă sarcină de stat a Belarusului independent.

De asemenea, guvernul sovietic a tăiat și a îngropat circa 1.6 kilometri pătrați de pădure de pin
de lângă centrală, pentru a reduce contaminarea radioactivă.

3. Urmarile accidentului
Urmările acestei catastrofe atomice pentru Republica Belarus s-au dovedit a fi la o scară
atât de mare, încât depăşirea lor a fost posibilă numai datorită unei abordări sistemice. Pentru
coordonarea acţiunilor în anul 1991 a fost înfiinţat un organism guvernamental special –
Comitetul de Stat pentru Problemele Consecinţelor Catastrofei de la CAE Cernobîl
 În prezent acesta este Departamentul pentru Lichidarea Consecinţelor CAE Cernobîl în
cadrul Ministerului pentru Situaţii de Urgenţă al Republicii Belarus.

În prezent acesta este Departamentul pentru Lichidarea Consecinţelor CAE Cernobîl în

cadrul Ministerului pentru Situaţii de Urgenţă al Republicii Belarus.

Astăzi se poate vorbi despre sistemele de operare în condiţii de siguranţă privind:

 monitorizarea stării de sănătate a cetăţenilor;

 protecţia socială a populaţiei afectate;
 acţiuni în agricultură şi silvicultură;
 monitorizarea şi controlul radiaţiilor;
 „cercetarea Cernobîl”
 informarea cetăţenilor, specialiştilor şi a cadrelor de conducere.

Până în prezent, republica şi-a format legislaţia privind toate activităţile pentru depăşirea
consecinţelor catasrofei de la Cernobîl.

Principalul instrument administrativ şi financiar pentru punerea în aplicare a politicii de

stat în raport cu populaţia şi teritoriile afectate îl reprezintă programele guvernamentale
privind depăşirea consecinţelor catastrofei de la Cernobîl. În perioada 1990-2015 au fost
îndeplinite 5 programe de acest fel. Pentru realizarea lor au fost alocate peste 22 miliarde dolari
SUA.
4. Conditii create pentru locuitori

Toate programele de activităţi menite să creeze condiţii de viaţă care să permită

minimalizarea impactului consecinţelor negative ale contaminării radioactive, şi prin aceasta să
aibă funcţia de securitate socială pentru populaţie, au influenţat pozitiv dezvoltarea economică a
regiunilor. Astfel, în perioada 1990-2015 au fost construite 3,3 mii km de conducte de gaze, au
fost puse în funcţiune 2,7 mii km reţele de apă şi sisteme de canalizare, au fost racordate la
reţeaua de gaze 22 mii de locuinţe, s-au construit 157 şcoli, 116 grădiniţe, 43 spitale, 148
policlinici ambulatorii, 68 de mii de apartamente.

Fiecare dintre programele de stat conţine un set de măsuri complementare (de protecţie
socială a cetăţenilor afectaţi, contramăsuri agricole, de la controlul radiaţiilor până la sprijinul
ştiinţific şi informaţional) pentru a rezolva problemele complexe post-Cernobîl din diferite
domenii. Fiecare program succesiv de guvernare se formează luând în considerare rezultatele
celui anterior, precum şi schimbările apărute în situaţia post-Cernobîl.

Din 1993 funcţionează un sistem de înregistrare a cetăţenilor expuşi la radiaţii ca urmare

a catastrofei de la CAE Cernobîl, sub forma Registrului de Stat. În registru sunt consemnate date
cu privire la peste 826 de mii de cetăţeni. Cetăţenii afectaţi de catastrofa de la Cernobîl şi alte
avarii radioactive.

În ţară sunt sub supraveghere medicală 1,5 milioane de persoane afectate de accidentul de
la CAE Cernobîl, dintre care 261900 copii şi adolescenţi. Toţi aceşti cetăţeni sunt supuşi annual
unui examen medical. Costurile aferente examenului medical al populaţiei s-a ridicat la 5
miliarde ruble.

În perioada 2011-2015 sunt alocate fonduri de la bugetul republican pentru reabilitarea şi

tratamentul balnear a 494,7 mii de persoane, între care 451,5 mii de copii (în 2015 sunt
reabilitate 90,2 mii de persoane, între care 81,7 mii de copii, volumul de fonduri direcţionate
fiind de 637,5 miliarde de ruble).

Din fondurile bugetelor locale sunt prevăzute beneficii pentru angajaţi, în conformitate cu
forma actuală a contractului de muncă, sunt achiziţionate echipamente medicale, medicamente şi
materiale pentru proteze dentare. Cheltuielile în această direcţie s-au ridicat la 458,4 miliarde
ruble.

5. Decontaminarea zonelor afectate

În prima perioadă după accident, ca măsuri de protecţie, în plus faţă de strămutare, au fost
efectuată decontaminarea zonelor populate, a trotoarelor, bordurilor şi drumurilor, caselor,
terenurilor de joacă în centrele de îngrijire a copilului, clădirile publice şi rezidenţiale. În 2011
decontaminarea a fost încheiată.

Pentru îmbunătăţirea stării sanitare a localităţilor, restabilirea ordinii în zonele de unde

a fost strămutată populaţia şi pentru reducerea radiaţiilor asupra cetăţenilor companiile “Polesie”
şi “Radon” s-au ocupat cu lucrările de demontare şi îngropare a 17,3 mii obiective în regiunile
afectate Gomel şi Mogilev. Inclusiv în zonele evacuate au fost îngropate 10720 de obiective, din
care 4320 în regiunea Gomel şi 6400 în regiunea Mogilev.

În localităţile reabilitate au loc lucrări de demontare şi îndepărtate a 6512 de gospodării şi

structuri. În 202 sate lucrările rămase pentru eliminarea efectelor radiaţiilor trebuie să fie
finalizate în următorii 5 ani.

În total în Republica Belarus există 87 de locuri de îngropare a deşeurilor rezultate din

decontaminare: 84 în regiunea Gomel, 4 în Mogilev, 3 în Brest.

Ca urmare a programelor Cernobîl şi a dezintegrării naturale a radionuclizilor scade

treptat densitatea poluării în zonele afectate.
 Din 1992 până în 2016 numărul aşezărilor contaminate a scăzut cu 1058 (de la 3251 la
2193).

În total în sectorul agricol, din 247,3 mii de hectare cotate cu pericol de radiaţii, în
prezent sunt redate spre folosinţă 17,5 mii hectare (11%).

Sub supravegherea Administraţiei Zonelor de Excludere şi Strămutare se află o suprafaţă

de 472,3 mii ha aflată în regim de control-trecere, în 13 raioane ale regiunilor Gomel şi Mogilev.

În prezent este efectuată optimizarea controlului şi a accesului. Ca urmare, controlul a

fost anulat pe 18,8% din zonele evacuate.

În medie, zonele supravegheate sunt controlate anual de 1000-1200 raiduri comune de

600-650 minute.

În prezent, în 13 sate din zona controlată trăiesc 64 de persoane. Numărul de persoane

care trăiau în 2002 a scăzut cu 840 (în 2002 erau 904).

În ultimii 10 ani nicio persoană nu a intrat pentru a locui în zona păzită.

În 1988, în apropierea CAE Cernobil zonele cele mai contaminate din trei raioane –
Bragin, Narovlya şi Khoiniki şi din care a fost evacuată şi strămutată populaţia, a fostă creată
Rezervaţia Radiaţii-Ecologică de Stat Polesie. Scopul înfiinţării a fost restrângerea accesului
cetăţenilor la zonele contaminate, protecţia poupaţiei împotriva radiaţiilor, prevenirea răspândirii
radionuclizilor, efectuarea de cercetări radioecologice, studiul florei şi faunei, a ecosistemelor,
cursul natural al proceselor naturale caracteristice ale Pripyat Polesie.

Suprafaţa rezervaţiei în acest moment este de 216,1 mii hectare, din care zona protejată
este de 147,7 mii de hectare, iar zona economică experimentală – de 68,4 mii hectare.

Rezervaţia este locuită de 46 de specii de mamifere (şase dintre acestea – ursul, bursucul,
râsul, chiţcanul de baltă, chiţcanul de alun, zimbrul sunt animale protejate incluse în Cartea
Roşie a Republicii Belarus), 25 de specii de peşti, 18 specii de herpetofaună. Populaţia broaştelor
ţestoase de mlaştină numără peste 70 de mii de exemplare.

Mai mult de 40 de specii de animale sălbatice sunt printre cele mai rare sau pe cale de
dispariţie. În rezervaţie au fost introduşi 116 zimbri bialowiezi. Din 2007 în rezervaţie trăiesc cai
Przwalski protejaţi la scară internaţională. Sunt monitorizate 2 herghelii cu un total de 19 capete.

Zona reprezintă o importantă rezervaţie pentru diversitatea de păsări nu numai în Belarus,

ci şi în Europa. Aici sunt înregistrate 222 specii de păsări. Dintre acestea, 61 de specii sunt
enumerate în Cartea Roşie a Republicii Belarus.

Flora rezervaţiei cuprinde 1016 de specii, dintre care 44 sunt amintite în Cartea Roşie a
Republicii Belarus.
 Prioritatea politicii de stat în perspectivă este de a reduce şi mai mult riscul efectelor
nocive asupra sănătăţii cetăţenilor afectaţi de catastrofa de la Cernobîl, de a menţine la nivelul
actual măsurile de protecţie care să contribuie la restabilirea şi dezvoltarea socio-economică a
regiunilor cu care să se asigure condiţii absolut necesare privind siguranţa radiologică.

Acţiunile principale ale programului de stat privind depăşirea urmărilor catastrofei de la

Cernobîl pentru 2011-2020 prevăd pentru 2016-2020:

- beneficii adecvate şi compensaţii, plata primelor şi a indemnizaţiilor pentru îngrijirea copilului

până la vârsta de trei ani;

- îmbunătăţirea serviciului medical dedicat cetăţenilor afectaţi;

- înregistrarea în continuare în Registrul de Stat al persoanelor expuse la radiaţii în urma

catastrofei de la Cernobîl şi alte accidente cu radiaţii şi asigurarea activităţii consiliilor experţilor
inter-agenţii;

- sporirea eficienţei şi îmbunătăţirea calităţii tratamentului balnear şi de reabilitare a cetăţenilor

afectaţi;

- organizarea de mese gratuite pentru minorii care trăiesc şi studiază în zona contaminată
radioactiv;

- crearea condiţiilor pentru atragerea de specialişti de înaltă calificare în sănătate, educaţie,

administraţie publică şi în alte ramuri, situate in zona contaminată radioactiv;

- organizarea serviciilor comerciale, rambursarea cheltuielilor de transport ale organizaţiilor

comerciale pentru furnizarea de produse în zonele contaminate radioactiv;

- plata primelor la salariile profesioniştilor care lucrează în zone expuse la contaminare

radioactivă.