Poezia.

Versificația
Poezia, în general, folosește sonoritatea cuvintelor, regulile de versificație,
combinate cu imagini surprinzătoare pentru a provoca emoții, stări, sentimente, dar și
reflecția cititorilor.
Poezia se citește diferit față de proză. Lectura repetată este obligatorie pentru a
înțelege textul poetic în profunzime. Identificarea câmpurilor lexicale, a cuvintelor
sau a versurilor-cheie din textul poetic este un pas esențial în înțelegerea acestuia.
Versificația sau prozodia se ocupă cu regulile de construcție a poeziei.
Măsura reprezintă numărul de silabe dintr-un vers. Aceasta poate fi constantă în
întreaga poezie sau poate varia.
Strofa este o grupare de versuri, în număr variabil, despărțită de alte asemenea
unități printr-un rând alb (numit blanc). Tipurile de strofe mai des întâlnite sunt:
distihul, terțina, catrenul.
Rima constă în potrivirea sunetelor de la sfârșit de vers, începând cu ultima
vocală accentuată. Tipurile de rimă din catren sunt: împerecheată (aabb); încrucișată
(abab); îmbrățișată (abba); monorima (aaaa).
Există și rimă imperfectă, când se potrivesc numai vocalele accentuate de la
sfârșit de vers, consoanele fiind diferite (creștet – veșted) sau semirima, când se
combină încrucișat versuri cu rimă cu versuri fără rimă (abcb).