ORA DE DIRIGENŢIE ÎN CONTEXTUL ÎNTREGII ACTIVITĂŢI

INSTRUCTIV-EDUCATIVE A PROFESORILOR DIRIGINŢI

Dirig. Prof.Anghel Beatrice

Oricât de bine ar fi concepută o activitate educaţională, ea nu poate avea valabilitate universală,

datorită multitudinii de factori generali, întâmplători sau specific care intervin: fiziologici, sociali,
psihosociali, pedagogici. Iată de ce, una şi aceeaşi acţiune educativă nu poate fi aplicată oriunde şi
oricând, căci, în situaţii diferite, va duce la rezultate diferite.Aşa cum spunea Tagore: Omul îşi poate lua
cunoştinţele numai de la om. Aşa, bazinul se umple cu apă, focul se aprinde cu foc, iar sufletul se
modelează datorită sufletului altui om. De aceea , menirea principală a orei de dirigenţie este de a
contribui la formarea personalităţii elevului în plan moral şi cetăţenesc. Aceste ore includ activităţi prin
care se doreşte promovarea unui mod de comportare situate la nivelul cerinţelor de civilizaţie şi de
cultură ale societăţii contemporane. De aceea, ele vizează stimularea aspitaţiilor positive, formarea de
convingeri, obişnuinţe şi desprinderi de conduit ca viitor cetăţean, dezvoltarea continuă a universului
spiritual al elevului, oferindu-i, totodată, prilej de a reflecta asupra propriei atitudini pe care trebuie s-o
aibă faţă de realitate.

Potenţialul educative al orei de dirigenţie este incontestabil, dar nu trebuie să se piardă din
vedere faptul că ora de dirigenţie este doar una dintre componentele procesului educaţional din şcoală,
deci rolul ei nu trebuie supradimensionat.Cu privire la tematica orelor de dirigenţie cercetarea
pedagogică şi experienţa au consfinţit câteva adevăruri . iată câteva dintre ele.În ora de dirigenţie nu
trebuie să se trateze teme de categoria celor înscrise în conţinutul programelor şcolare şi nici să
cuprindă acţiuni ce se desfăşoară, obişnuit, în afara clasei sau şcolii.Orele cu conţinut etic trebuie să
ocupe un loc dominant în tematica fiecărui trimestru. Această tematică se stabileşte ţinând seamă de
imperativele generale ale muncii educative dar şi de dorinţele elevilor sau intuiţia profesorului diriginte
în legătura cu problemele vârstei lor, cu problemele realităţii sociale şi ale lumii contemporane (cum ar
fi : “Realităţile dintre băieţi şi fete”, “Ce înseamnă a fi modern”, “Independenţa înseamnă nesupunere la
disciplină?”, “Ce înseamnă să fi model?”. Temele alese trebuie să ţină seama de vârsta elevilor, precum
şi de stadiul lor de dezvoltare în formarea personalităţii, să fie accesibile şi atractive.Practica încărcării
orei cu subiecte diferite trebuie combătută.

Principalele cauze ale neajunsurilor tematicii şi ale organizării orelor de dirigenţie ar fi

substituirea unor teme specific dirigenţiei cu teme specific altor domenii de activitate (lecţii de
specialitate şi activităţi extraşcolare, cultural artistice şi distractive: vizite, concursuri, medalioane
literare), mimetismul, lipsa de discernământ în stabilirea volumului optim de idei şi date ce urmează a fi
puse în discuţia elevilor la orele de dirigenţie, neanunţarea din timp a temei viitoarei ore de dirigenţie,
folosirea în exces a unor metode passive (referate, expuneri), regizarea orei, lipsa pregătirii profesorului
diriginte.Cu privire la tipologia orelor de dirigenţie marile direcţii ale activităţilor educative care s-au
conturat şi consolidate în practica şcolară sunt următoarele: educaţia morală , educaţia cetăţenească,
educaţia intelectuală, educaţia cultural-ştiinţifică, educaţia estetică şi educaţia sanitară.

Ora de dirigenţie constă în pregătirea elevului pentru integrare social activă şi lipsită de
bruscheţe. De aici derivă alte elemente specifice orei de dirigenţie : un climat mai deschis şi mai destins,
diversitate şi atractivitate.Şi toate acestea se pot asigura prin exemple sugestive, prin apel la experienţa
proprie elevilor, prin prezentarea unui registru larg de valori intelectuale, moral-civice, estetice etc, prin
cunoaşterea criteriilor de apreciere a acestor valori.Activitatea desfăşurată în ora de dirigenţie trebuie
să evite forma clasica a lecţiilor. Nu trebuie să se uite nicio clipă că ora de dirigenţie trebuie să-i
mobilizeze pe elevi, îndeosebi pe plan afectiv, de aceea trebuie alese forme şi metode care să-i angajeze.
Nu metoda în sine asigură reuşita orei , ci folosirea ei adecvată, în raport cu situaţia concretă de la
nivelul clasei.

Pedagogia ne învaţă că un bun diriginte este profesorul care are dragoste şi înţelegere pentru
copii şi simţul răspunderii personale, are dorinţa de a-şi lărgi orizontul de cultură, folosind experienţa sa
în educarea elevilor, cunoaşte bine psihologia copiilor de diferite vârste, îşi cunoaşte bine proprii copii,
are facultatea de a se situa în locul altuia, îşi pregăteşte cu grijă orele de dirigenţie, manifestă tact,
discreţie şi bunăvoinţă, oferă exemplul personal colaborează correct şi serios cu familia şi ceilalţi
profesori, ţine seama de opiniile elevilor.Ora de dirigenţie îşi va atinge ţinta doar dacă ţinem seama de
îndemnul lui şi mărturia lui Sofocle: “Minuni sunt multe, dar nimic nu este mai minunat ca omul.
Educaţia este cel mai frumos dar pe care acesta îl poate primi”.

Referat susținut în Comisia Diriginților – Prof. Anghel B – diriginte clasa a 9-a E