Afectivitatea este o sumă de trăiri psihice subiective - emoţii, dispoziţii, sentimente şi

pasiuni - care reflectă relaţiile omului cu lumea înconjuratoare şi care dau coloratura,
substanţa a tot ceeea ce gândim şi facem.

Afectivitatea este o componentă fundamentală a psihicului uman, la fel de prezentă în

comportamentul și activitatea noastră cotidiană ca și cogniția. Nu întâmplător, analiza
psihologică s-a învârtit întotdeauna în jurul relației rațiune-emoție
Modelul ideal al omului ar fi acela în care ambele componente să atingă niveluri de
dezvoltare cât mai înalte și să se echilibreze reciproc: câtă gândire, atâta și sentiment, cât
sentiment atâta și gândire.

De multe ori afectele (felul în care simţim şi ne simţim) vin împreună cu o puternică
nevoie de a exprima în exterior încărcătura emoţională. Uneori prin cuvinte, dar şi prin
tonalitatea vocii, gesturi diferite, posturi corporale sau grimase faciale. Alteori ele
transpar în felul în care organismul nostru funcţionează (ne înroşim, ni se usucă gura,
creşte ritmul respiraţiei şi al bătăilor inimii, ni se "taie genunchii", etc.) Totodată aceleaşi
afecte "au nevoie" să fie aprobate, ascultate, înţelese şi chiar plăcute, îndrăgite,
simpatizate de interlocutor.

Inteligenta emotionala (IE sau EQ) a luat amploare în ultimii 25 de ani ca fiind
una dintre componentele esențiale pentru gestionarea emotiilor, atingerea si
mentinerea bunastarii si succesului personal, pentru dezvoltarea armonioasa a relațiilor
interpersonale în diferitele contexte ale vieții de zi cu zi.

Putem totusi afirma ca Inteligenta Emotionala (EQ) este predictor al succesului in viata
personala si profesionala? 

Inteligenta emotionala este văzută acum ca o componentă necesara pentru liderii și

profesioniștii pe plan mondial, abilitățile tehnice nefiind suficiente. Inteligenta emotionala va fi
una dintre abilitățile de top in 2020 conform Forumului Economic Mondial. Într-un sondaj in
care au fost intervievati peste 2600 de manageri de recrutare si profesionisti in resurse umane,
71% dintre respondenți au declarat că au evaluat inteligenta emotionala ca fiind mai importanta
decat IQ-ul, iar 75% au declarat sunt mai degraba orientati spre promovarea unui angajat
inteligent din punct de vedere emoțional.

Ne-am întrebat adeseori ce îi face pe unii oameni, cu un coeficient de inteligenţă mediu sau chiar scăzut,
să reuşească în carieră. Ce ii face pe alţii, cu un IQ ridicat, să aibă eşecuri, să stagneze în carieră?
Răspunsul la acest aparent paradox este modul în care fiecare dintre ei îşi foloseşte inteligenţa
emoţională (EQ).

Chiar daca o persoană are suficiente cunoştinţe şi idei inteligente, daca nu îşi cunoaşte şi nu reuşeşte să-
şi gestioneze emoţiile şi sentimentele, poate întâmpina dificultăţi în încercarea de a-şi construi relaţiile
cu ceilalţi sau o carieră profesională de succes. Persoanele cu un înalt grad de autocunoaştere îşi dau
seama cum sentimentele lor îi afectează, atât pe ei, cât şi pe cei din jur.

Inteligenţa emoţională este capacitatea personală de identificare şi gestionare eficientă a propriilor

emoţii în raport cu scopurile personale (carieră, familie, educaţie etc). Finalitatea ei constă în atingerea
scopurilor noastre, cu un minim de conflicte inter şi intra-personale.

Dezvoltarea inteligenţei emoţionale ne permite să ne punem în valoare aptitudinile intelectuale,

creativitatea. Ne asigură reuşita, atât în plan personal, cât şi în cel profesional.
Componente ale Inteligentei Emotionale

Auto–Constientizarea

* Determinarea punctelor forte si a limitarilor

* Constientizarea emotiilor si a efectelor acestora asupra comportamentului, precum si de impactul
acestora asupra celorlalti.
* Analiza comportamentului dinr-o perspectiva introspectiva.

Managementul Emotiilor

* Obtinerea abilitatilor de a face fata in mod eficient stresului si frustrarii.

* Sa fii flexibil si sa doresti sa te adaptezi la schimbare.

Imaginea proprie si Auto–motivarea

* Dezvoltarea unui simt de autoevaluare si increderea in abilitatile de a face fata cererilor.

* Motivarea prin factori interni precum nevoia de realizare si nevoia de dezvoltare personala.

Abilitati sociale

* Ascultare activa
* Intrare in raport cu ceea ce simt ceilalti
* Prevenirea unei influente negative a factorilor emotionali asupra capacitatii de ascultare
* Asertivitate
* Gestionarea conflictelor

Beneficiile Inteligentei Emotionale

* Performante marite
* Motivatie imbunatatita
* Inovatie sporita
* Incredere
* Leadership si management eficient
* Munca in echipa excelenta

1. Autocunoasterea: abilitatea de a recunoaste propriile emotii.

Autocunoasterea ne sprijina in:

 Dezvoltarea increderii in fortele proprii (cat si cunoasterea limitarilor/ a punctelor

slabe)

 Conștientizarea emoțiilor proprii

 Recunoașterea impactului comportamentului nostru asupra altora

 Observarea modului în care alții ne influențează emoțional

2.Stapanirea de sine: abilitatea de a-ți folosi sentimentele într-un mod constructiv.
Stapanirea de sine ne sprijina in:

 Recunoașterea greșelilor proprii

 Transmiterea clara a ideilor si informatiilor

 Flexibilitate/adaptabilitate

 Afirmarea spiritului de initiativa si motivatie personala

 Optimism

 Autocontrol peste emoțiile negative

3.Constiinta sociala: capacitatea de a înțelege și simți emoțiile, gândurile, motivațiile persoanelor. 

Abilitatile sociale ne sprijina in:

 Dezvoltarea empatiei

 Intelegerea emoțiilor, gândurilor și motivației celorlalți

4.Gestionarea relatiilor: capacitarea de a inspira și influența persoanele.

De asemenea, înseamnă înțelegerea situatiei de fapt și puterea de a o influenta;
abilitatea de gestionare a conflictelor – fie că sunt ele la serviciu, în familie sau în
societate. Gestionarea relatiilor ne sprijina in:

 Munca eficienta in echipă, bazata pe respect, întrajutorare, cooperare

 Gestionarea conflictelor eficient

 Facilitarea schimbărilor

 Influențarea și formarea altora

Rolul emoțiilor și sentimentelor în viața mului

De multe ori o emotie o mascheaza pe alta. Astfel, o furie poate fi masca unei frici, a unei neincrederi
sau a singuratatii. Agresivitatea poate ascunde nevoia de caldura, afectiune asa cum invidia poate masca
dorinta de autoperfectionare, de stima de sine. Bucuria si optimismul pot, in unele cazuri, sa se
transforme in entuziasm “razboinic”, care poate duce si la urmari nefericite. In acest mod, in functie de
situatia concreta, una si aceeasi emotie poate contribui la adaptare si la inadaptare, poate duce la
dispersie sau poate inlesni comportamentul constructiv. Altfel spus, toate emotiile au o latura pozitiva si
una negativa. Atunci cand suntem constienti de puterea acestei laturi afective, in care recunoastem
ambele parti ale emotiei, abia atunci putem traim un echilibru emotional benefic.Emotiile noastre sunt
foarte inteli¬gente, sunt facilitatori dinamici ai vietii, produc zapaceala si durere, relatii zgomotoase si
linistite. Sunt ca un sistem meteorologic intern care ne motiveaza spre o schimbare, ne dau ocazia sa ne
revizuim trecutul dar ne ofera si sansa sa ne directionam viitorul.
Emoțiile sunt ca niște profesori buni pentru fiecare dintre noi. Ele ne invata prin experienta trairii
diverselor stari, pozitive, negative sau neutre. Suferinta, de exemplu, ne deschide posibilitatea
de a vedea altfel lucrurile. Cand suferim, intensitatea durerii ne determina sa dorim sa facem
ceva pentru a-i pune capat. Disperarea ne deschide calea spre actiuni pe care inainte eram
neincrezatori sa le intreprindem. Bucuria, ca si emotie, este catalizatorul multor reusite, iar
cautarea fericirii, in momentul in care se materializeaza ca si sentiment, devine un scop în sine.