Cimitirul Groaveri din Braşov iradiază patriotism şi cultură

Cărturari, scriitori, artiști, oameni ai Bisericii, medici, profesori, personalități braşovene

din trecutul mai îndepărtat sau mai recent îşi odihnesc osemintele în cimitirul Groaveri
din Şcheii Braşovului, după ce minţile şi inimile lor au adus lumină în vieţile semenilor şi
au contribuit la împlinirea idealurilor de neam.

Cimitirul Groaveri, care a devenit necropola personalităţilor braşovene, în special a celor din a
doua jumătate a veacului al 19-lea, se află în cartierul românilor avuţi din vechiul Braşov,
bogaţi nu numai material, ci şi spiritual. Este copleşitoare lista numelor inscripţionate pe
crucile din cimitirul care înconjoară Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva”: poetul paşoptist
Andrei Mureşanu (1816-1863), autorul versurilor imnului „Deşteaptă-te, române”; protopopul
Bartolomeu Baiulescu (1831-1909), ctitorul bisericii; Ioan Alexandru Lapedatu (1844-1878),
doctor al Universităţii din Bruxelles, poet, prozator, publicist şi profesor de limbi clasice, ai
cărui fii gemeni, Ion Alexandru şi Ion, au fost la rândul lor mari intelectuali, dar şi unionişti la
1918; Andrei Bârseanu (1858-1922), lingvist, folclorist, fost preşedinte al despărţământului
ASTRA, profesor şagunist; Virgil Oniţiu (1864-1915), cărturar, primul director al gimnaziului
românesc din Braşov, autor de manuale; Sextil Puşcariu (1877-1948), marele lingvist român;
pictorul Mişu Popp (1827-1892); muzicianul şi compozitorul Iacob Mureşianu (1812-1887);
Gavriil Munteanu (1812-1869), mare cărturar, unul dintre membrii fondatori ai Academiei
Române, profesor; Constantin Lacea (1875-1950), cel mai mare lingvist şi filolog braşovean;
profesorul Ion Colan (1902-1969), întemeietorul primei şcoli româneşti din Şcheii Braşovului;
protopopul Sterie Stinghe (1874-1957), cărturar şi istoric. Desigur, mai sunt şi alţi oameni de
seamă îngropaţi aici.
 
Din istoria cimitirului şi a bisericii

Explicaţia pentru această densitate a mormintelor de oameni celebri vine din însăşi istoria
românilor din Braşov din perioada respectivă. După instalarea habsburgilor în Transilvania, la
sfârşitul secolului al 17-lea, românii au suferit o limitare a drepturilor în interiorul cetăţii. Ei
au continuat însă a avea un statut independent în Şchei şi pe dealurile din împrejurimi. În
cetate trăiau doar câteva sute de români, mari comercianţi, care puteau plăti taxele mari.
Aceştia n-au avut însă dreptul să-şi construiască biserica lor, împărţeau lăcaşul ortodox cu
comunitatea grecilor stabiliţi aici. Se înţelege că nici cimitir nu aveau, iar morţii şi-i îngropau
la început lângă Biserica „Sfântul Nicolae” din Şchei, apoi în cimitirele de pe Dârste şi Tocile,
dealurile din apropiere. În vremea protopopului Bartolomeu Baiulescu, s-au produs mari
neînţelegeri între grecii şi românii din cetate, grecii refuzând românilor dreptul de a mai sluji
în lăcaşul de cult comun „Sfânta Treime”. Până au reuşit să obţină dreptul de a ridica o
biserică în cetate, lipsiţi fiind şi de un cimitir, preotul lor, Bartolomeu Baiulescu, a cumpărat
de la protopopul din Şchei, Ioan Petric, în 1872, un teren pentru a-l transforma în cimitir. Pe
locul acela, numit în popor Groaveri (din termenul german „graben”, adică „groapă”, de la
şanţurile de apărare care erau săpate acolo), se aflau o casă de piatră şi una de lemn, numită
„casa călugărului”. În vremuri mult mai vechi, acolo exista un schit, păstrându-se până azi
mormântul călugărului Gherasim, pe crucea căruia scrie: „Dăruitorul acestui loc”. Tot preotul
Baiulescu a făcut demersuri pentru a construi pe teren o capelă mortuară, lucrările
definitivându-se în 1875. Aprobarea de a construi o biserică în interiorul cetăţii întârzia însă,
astfel că românii care au dat bani pentru cumpărarea locului de cimitir au dăruit şi pentru
ridicarea unui lăcaş de cult tot aici. Ei au donat din veniturile proprii pentru teren şi biserică
peste 9.000 de florini. Aşa s-a construit actuala biserică din cimitirul Groaveri, cu hramul
Sfintei Parascheva, între anii 1876 şi 1898, modelul ei arhitectural fiind o biserică ortodoxă
din Viena. Nicolae Iorga, văzând-o, a fost impresionat de frumuseţea ei, comparând-o cu
Biserica „Domniţa Bălaşa” din Bucureşti.

Un sentiment încurajator şi înălţător

În zilele noastre, biserica din cimitirul Groaveri este locul unde vin la slujbe atât locuitorii din
zonă, cât şi mulţi din centrul Braşovului, păstrându-se într-un fel tradiţia. Slujesc aici doi
preoţi, părintele Iacob Constantin şi părintele Florin Gârlonţa.

Pentru părintele Iacob Constantin, a fi preot la lăcaşul din mijlocul cimitirului cu oameni
celebri înseamnă „un plus de responsabilitate, pentru că fiecare Liturghie îi adună în jurul
Domnului Hristos, împreună cu cei vii, pe toți cei ce-și dorm somnul de veci în acest loc. A
avea în jurul tău, prezente în rugăciune, toate aceste mari personalități ale vieții culturale,
politice și ecleziale românești este încurajator și înălțător”.

Părintele Florin Gârlonţa a copilărit din 1987 în casa lipită de gardul cimitirului. Tatăl său a
fost preot aici începând cu acel an până în 2015. „Veneam de la Mediaş, unde fusese preot
tatăl meu. Eram în clasa a VI-a, mi-am făcut prieteni aici, ne jucam cu toţii pe străduţele din
jur şi, într-un fel, mă consider «un fiu al satului». Sunt legat sufleteşte de acest loc, mă simt în
largul meu, mi se pare ceva normal să fiu şi eu preot aici şi sunt bucuros pentru asta”,
povesteşte părintele, slujitor aici din 2005. Iniţial a fost preot misionar la capela Spitalului
Militar din Braşov.

Cimitirul Groaveri ar putea deveni o atracţie în turismul cultural al Braşovului, fiind aproape
de alte monumente importante: Biserica „Sfântul Nicolae” şi Muzeul „Prima Şcoală
Românească” din Şchei. Câţiva paşi s-au făcut: Muzeul „Casa Mureşenilor” a editat, în 2019,
o hartă a cimitirului cu informaţii despre personalităţile înmormântate în Groaveri, iar
Fundaţia „Iubim Braşovul” promovează, de asemenea, acest loc care iradiază prin faptele
înaintaşilor. „Vin turişti români şi străini - europeni, dar şi asiatici -, sunt atraşi de biserica
frumoasă şi unicat în zonă, dar le place şi cimitirul. Sunt atraşi mai întâi de mormântul lui
Andrei Mureşanu, care este mereu împodobit cu tricolorul şi este cel mai vizibil”, mai spune
părintele Florin Gârlonţa.
Îmbucurător este faptul că tinerii braşoveni cunosc şi cinstesc memoria marilor oameni din
trecutul oraşului. „În fiecare an, la 15 mai, elevii șaguniști și profesorii lor, însoțiți de
cântecele patriotice ale fanfarei, vin la mormântul lui Andrei Mureșanu, participant la Marea
Adunare de la Blaj. Iar la 30 noiembrie, de ziua Sfântului Apostol Andrei, elevii și cadrele
didactice ale Colegiului Național «Andrei Șaguna» și ale Liceului «Andrei Mureșanu» vin
pentru manifestări cultural-religioase la Biserica «Sfânta Cuvioasă Parascheva» din cimitirul
Groaveri”, precizează părintele Iacob Constantin. Acelaşi preot adaugă: „Oamenii de seamă
care dorm somnul de veci în acest cimitir sunt prezenți și lucrători în noi, prin aspirațiile

lor pentru demnitate și libertate. Cimitirul nostru este un adevărat «altar» de dincolo de Altar.
Prezenți prin mormintele lor, asemenea sfinților prin moaștele lor din piciorul Sfintei Mese,
acești luptători pentru promovarea idealurilor românești susțin eforturile noastre de cunoaștere
și promovare a valorilor îmbrățișate de ei”.