U2 este o formație irlandeză de rock din Dublin. Înființată în 1976, ea este formată din Bono (vocalist și chitarist), The Edge (chitarist, claviaturist, și vocalist), Adam Clayton (basist) și Larry Mullen, Jr. (percuționist). Muzica pe care a cântat-o în perioada de început își trage originile din post-punk, dar a ajuns în cele din urmă să încorporeze influențe din mai multe genuri de muzică pop. De-a lungul întreprinderilor muzicale, cei patru și-au menținut un sunet construit pe muzică instrumentală melodică, scoasă în evidență de sunetul de mare varietate timbrală al chitarei lui The Edge și pe vocea expresivă a lui Bono. Versurile lor, adesea împodobite cu imagistică spirituală, se concentrează pe o tematică personală și socio-politică.
Formația s-a înființat la Dublin la 25 septembrie 1976.[3] Larry Mullen
Jr., care atunci avea 14 ani, a dat un anunț pe avizierul școlii gimnaziale la care învăța (Mount Temple Comprehensive School) în care preciza că are nevoie de cântăreți pentru o formație. Șapte adolescenți au participat la primele repetiții din bucătăria lui Mullen. A fost, după cum a spus chiar Mullen, „«Formația Larry Mullen» timp de maxim zece minute, după care a venit Bono și mi-a stricat toate șansele de a fi șeful.” Formația îi avea ca membri pe Mullen care cânta la baterie, Paul Hewson (Bono) care era vocalist, Dave Evans (The Edge) și fratele său, Dik Evans, care cântau la chitară, Adam Clayton, un prieten al fraților Evans, la chitară bas și Ivan McCormick și Peter Martin, alți doi prieteni ai lui Mullen.[4] În curând, grupul a decis să se intituleze „Feedback”, unul dintre puținii termeni tehnici pe care îi cunoșteau.[5] Martin, însă, nu s-a mai întors după prima repetiție, iar McCormick a părăsit formația după câteva săptămâni. Mare parte din materialul grupului consta la început din versiuni cover, iar puținul material original scris în primii ani a reprezentat influențe post-punk.
STILUL MUZICAL
De la formare, U2 și-au dezvoltat și menținut un sunet ușor de
recunoscut, cu accent pe bucățile instrumentale melodice și pe bucățile vocale expresive. Această abordare își are rădăcinile, parțial, în influența inițială din partea producătorului de discuri Steve Lillywhite, influență venită într-o vreme când formația nu era cunoscută pentru prodigiozitatea muzicală. The Edge a utilizat în mod consistent un ecou ritmic și un ecou artificial inconfundabil cuplat cu un burdon de influență irlandeză pe melodiile sale sincopatecare creează un sunet ambiental bine-definit. Bono și-a cultivat vocea de cap și a prezentat o sensibilă înclinație lirică spre subiecte sociale, politice și personale, păstrând un nivel grandios al compoziției. În plus, The Edge a descris U2 ca o formație esențialmente live.