Phoenix, cunoscută în Occident ca 

Transsylvania Phoenix, este o formație românească

de muzică rock, înființată în anul 1962 la Timișoara.
Phoenix a fost deschizătoare de drumuri în muzica adresată publicului larg în România celei de a
doua jumătăți a secolului al XX-lea. Membrii formației au abordat numeroase subgenuri ale rock-
ului. Traseul stilistic al formației a pornit de la muzică beat, evoluând spre rock psihedelic și de
aici către hard rock, cu un număr de experimente de rock progresiv. În anii 1970,
efectele schimbărilor politice din țară asupra vieții culturale au dus la destrămarea multor formații
de gen. Între cele care au continuat prin adoptarea unui stil nou, Phoenix a avut una dintre cele
mai neașteptate evoluții, dând naștere subgenului rock numit etno rock, inspirat din folclorul
românesc autentic.
Formația este una dintre primele de muzică rock din România (alături de Uranus,[1] Cometele[2] și
alte câteva), numite în epocă „formații de chitare electrice”. Ca în cazul altor grupuri apărute în
acei primi ani, modelul urmat a fost cel propus de formația britanică The Shadows, care îl
acompaniază pe cântărețul Cliff Richard în filmul Tinerii (The Young Ones, 1961). Titulatura
inițială a fost „Sfinții”, schimbată în „Phoenix” la propunerea chitaristului Claudiu Rotaru, pentru a
evita conflicte cu autoritățile vremii.[3]
Anul înființării Phoenix este 1961, grupul făcându-și debutul un an mai târziu. Primii ani au fost
mai curând o fază de experimentare a noului gen muzical, în plină dezvoltare și în Vest, practicile
formațiilor din invazia britanică (The Beatles, The Rolling Stones) fiind inițial imitate.
Aportul componistic al muzicienilor Phoenix este redus, repertoriul fiind majoritar alcătuit
din versiuni cover ale unor piese scrise de formațiile vestice amintite.
Prima compoziție proprie a fost piesa „Știu că mă iubești și tu”, înregistrată la radio în 1964. Din
anul următor datează alte două înregistrări („Bun e vinul ghiurghiuliu” și „Pădure, pădure”), care
erau și primele melodii din rock-ul românesc inspirate din folclor. Acestea două se mai păstrează
încă în arhiva Radio România.
Imediat după plecarea solistului Moni Bordeianu în Statele Unite ale Americii, formația Phoenix a
fost interzisă pe plan local pentru mai bine de un an. Agenția Română de Impresariat Artistic
(ARIA) nu mai avea voie să facă turnee cu ei, iar la Radio și la Televiziune nu s-au mai difuzat
înregistrările avându-i ca protagoniști. Claudiu Rotaru se retrăsese din formație, astfel încât din
vechea componență mai rămăseseră doar Nicu Covaci, Dorel Vintilă Zaharia, Béla
Kamocsa și Günther Reininger.
Urmează o scurtă perioadă în care formația cântă mai multe piese blues rock, în majoritate
compoziții de-ale lui Günther Reininger, cu text în limba engleză. Acesta era solist vocal, cântând
totodată și la pian. Formația dădea reprezentații în fiecare sâmbătă seara, la clubul PM6 din
Timișoara. Cu un repertoriu asemănător s-au prezentat și la Festivalul Studențesc din 1970,
organizat la Sala Palatului din București, dar impresia lăsată nu a fost extraordinară. [4] De
asemenea, au participat și la un concert de binefacere, ținut pentru sprijinirea victimelor
inundațiilor din mai 1970.
O altă experiență notabilă din această perioadă a fost realizarea unui concert la Casa de Cultură
a Studenților din Timișoara, în care secțiunea ritmică a fost susținută de către doi toboșari: Dorel
Vintilă Zaharia și Eugen Gondi, la ora aceea un toboșar de jazz virtuoz, recunoscut în țară.
[5]
 Primul a preluat metrica și fluxul pieselor, în timp ce al doilea a realizat break-urile și percuția.
În vara anului 1970, formația a susținut recitaluri la Hotelul Europa din Eforie Nord, în toamnă
survenind noi schimbări în componența formației. Pleacă Béla Kamocsa, fiind înlocuit de către
liderul formației cu Zoltán Kovács (fost component al grupului Clasicii). În noiembrie–decembrie
este cooptat în formație și Mircea Baniciu. Împreună încep repetiții cu piese din repertoriul
formației.
În același timp, în decembrie 1970, Victor Cârcu reușește să îi convingă pe membrii formației să
participe la realizarea piesei de teatru Țiganiada a lui Ioan Budai-Deleanu. Fiecare primise un rol,
inclusiv textierii și oamenii apropiați formației, unii trebuind să și cânte la un moment dat.
„Toți cei din clanul Phoenix participau la piesă, toți deveniseră actori, dar nu trebuiau să facă altceva
decât să se joace pe ei înșiși, sinceri, așa cum erau, plini de sarcasm, de cinism, plini de inventivitate
și spontaneitate, plini de umor. Montarea a fost o lovitură de geniu dată celor consacrați în acea
vreme.  [7]”
—Nicolae Covaci
Turneul care a urmat, între decembrie 1970 și ianuarie 1971, a fost încununat de un real succes.
Mulți dintre spectatori, neînțelegând faptul că membrii formației participau doar în piesă, au făcut
presiuni pentru a obține un minirecital Phoenix la sfârșitul piesei, ceea ce s-a și întâmplat.
Ulterior acestui turneu teatral a fost cooptat Liviu Butoi, care cânta la flaut și la oboi. Au fost
susținute o serie de concerte cu ARIA. Din această perioadă datează melodiile „Dorința”,
„Amintește-ți”, „Niciodată” și, probabil, „Te întreb pe tine, soare...”. De asemenea compun noi
piese cu filon folcloric, încercând să-și creeze un stil specific.
Participă la cea de-a doua ediție a Festivalului Club A, în mai 1971. Cu mai multe piese de folclor
arhaic, aproape toți membrii obțin premii individuale pe instrumente.
Vara anului 1971 aduce plecarea lui Zoly Kovács și a lui Dorel Vintilă, în locul cărora au fost
cooptați Josef Kappl (fost membru Clasic XX), respectiv Cornel Liuba (Țulă), un fost elev de-al lui
Pilu Ștefanovici.
În noiembrie, Liuba este înlocuit cu Costin Petrescu (fost component Olympic '64), astfel grupul
stabilizându-se la formula care a creat imaginea noului Phoenix etno-rock, formula de aur a
grupului, care a dat discurile cele mai spectaculoase ale formatiei, rămase peste mulți ani în
memoria fanilor și a publicului. Componența era: Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Ioji Kappl, Costin
Petrescu, Valeriu Sepi.
Directivele lui Nicolae Ceaușescu, exprimate în iulie 1971, într-o conferință de la Mamaia, privind
creația artistică din România, pun în impas multe formații cu repertoriu occidental, nu însă și pe
liderul Nicolae Covaci, care se hotărăște să o apuce pe un nou drum.