Muzica românească în a doua

jumătate a sec. XX
 Ambianţa generală a creaţiei
româneşti;
 Reacţia muzicienilor în momentul 1944;
 Din 1949, Societatea Compozitorilor
Români devine Uniunea Compozitorilor
din Republica Populară Română;
 Reprezintă Uniunea Compozitorilor şi
Muzicologilor din România de astăzi.
 După 1990, scopul acestei instituţii
rămâne promovarea creaţiei muzicale
româneşti.
 Până atunci exista cenzura ideologiei
oficiale;
 Se promovau cântecele patriotice ce
slăveau partidul comunist.
 1944-1954
 Sfârşitul anului 1944 însemna
eliminarea din toate domeniile a aşa
numiţilor adversari politici
 reprezentanţii claselor exploatatoare
 colaboratorii cu naziştii
 foştii legionari
 O perioadă plină de răzbunări, cu
multe nedreptăţi.
 Cum s-au materializat aceste răzbunări,
persecuţii?
 suspendarea salariaţilor (compozitorul şi
dirijorul Ionel Perlea, eliberat din lagărul nazist,
este eliminat din SCR şi nu mai revine în
România).
 Dimitrie Cuclin este condamnat la muncă silnică
pentru aderarea la mişcarea legionară, etc.
 1944-1959
 În această ambianţă politică terifiantă,
unii artişti se compromit, au din păcate o
ascensiune pe linie socială prin recurgerea
la tot felul de compromisuri profesionale
 Matei Socor – evreu armean de origine,
după 1944, va ocupa funcţii importante de
conducere (preşedinte al Uniunii
Compozitorilor din 1949).
 La cealaltă extremă se situează cazul
lui Mihail Jora;
 1944-1949 – devine vicepreşedinte al
SCR, în urma plecării lui Brăiloiu;
 Va menţine independenţa instituţiei
faţă de conducerea de partid.
 Va fi înlăturat din conducerea Uniunii,
iar treptat reabilitat.
 Cazul unui compromis moderat:
 Mihail Andricu compune înainte şi
după momentu 1944 muzică într-un
stil clasic folcloric;
 Va ceda presiunii politice compunând
lucrări ocazionale: Cantata pentru
Stalin
 Alfred Mendelssohn – poziţia de
integrare în politica comunistă;
 Iniţial a fost influenţat de studiile sale
vieneze în experimentarea muzicii
dodecafonice;
 Ulterior va cita în simfoniile sale
cântecul de masă;
 Cantata –Glasul lui Lenin.
 18 iulie 1947
 Momentul legalizării amestecului
Paridului Comunist în domeniul artistic
 Legea privind organizarea Teatrelor,
Operelor şi Filarmonicilor de Stat
pentru regimul spectacolelor publice;
 Este declarat realismul socialist ca
metodă unică de creaţie.
 SCR iniţiază dezbateri privind muzica
drept o armă ideologică ce contribuie
la educarea maselor;
 Se încearcă stabilirea unor criterii prin
care o muzică este progresistă sau
decadentă
 Exemplu: înclinaţia spre tristeţe
conduce la decadenţă
 Rezoluţia din 10 februarie 1948 a
Comitetului Central al Partidului Comunist
al URSS în problemele muzicii
 Contribuţia partidului sovietic este
comparată cu cea a bisericii din epoca
înfloririi contrapunctului vocal renascentist;
 Ideea generală se referă la realizarea unei
muzici accesibile, împotriva tehnicismului şi
a elitismului.
 Comisiile Uniunii de selectare a creaţiei
muzicale şi muzicologice favorizează:
 Simplismul
 Eclectismul
 Folclorismul
 Imnuri dedicate partidului şi
conducătorilor – Gheorghe Gheorghiu Dej
 Din păcate, în jurul anului 1949,
ideologia minimizează rolul lui Enescu,
din motivul lucrărilor reduse numeric de
inspiraţie folclorică (folosirea citatelor).
 Compozitorul se rupe de viaţă şi de
sursa minunată de inspiraţie care este
poporul şi se lasă copleşit de putregaiul
muzical al apusului. (O. L. Cosma –
Universul muzicii româneşti).
 1954-1965
 1954-1977 – Conducerea Uniunii
Compozitorilor se schimbă, preşedinte
fiind Ion Dumitrescu
 Modelul sovietic al realismului socialist
rămâne acelaşi.
 Compozitori stabiliţi în afară sunt
reprimiţi ca membri în Uniune: Enescu,
Mihalovici, Golestan
 1956- mutarea Uniunii în noul sediu din
Palatul Cantacuzino, donat de Enescu
Ministerului Culturii.
 Aplicarea decretului Dreptului de autor
 Înfiinţarea Editurii Muzicale a Uniunii.
 Ion Dumitrescu – creator tradiţionalist;
 Abordează forme clasico-romantice într-
un limbaj tonal cu elemente folclorice.
 1952-1960
 Devin membri ai Uniunii Compozitorilor:
 Cornel Ţăranu (1934)
 Myriam Marbe (1931-1997);
 Pascal Bentoiu (1927)
 Doru Popovici (1932)
 Tiberiu Olah (1938);
 Aurel Stroe (1932);
 Wilhelm Georg Berger (1929-1992)
 Dan Constantinescu (1931-1993)
 Ştefan Niculescu (1927)
 Mircea Istrate (1929)
 Adrian Raţiu (1928)
 Theodor Grigoriu (1926)
 La nivel general puteau fi conturate 2
tendinţe:
 continuitatea cu tradiţia clasico-romantică
 preocuparea pentru inovaţie
(dodecafonism)
 De remarcat este că muzica intens
cromatică, ce sugera aderarea la
dodecafonismul celei de-a doua şcoli
vieneze, era interzisă oficial de
conducerea Uniunii.
 1957
 Începutul unei noi atitudini estetice
promovată de 2 absolvenţi ai
Conservatorului din Moscova:
 Anatol Vieru – Concertul pentru
orchestră;
 Tiberiu Olah – Cantata pentru cor de
femei, 2 flaute, instrumente de coarde,
percuţie, pe versuri populare ceangăieşti.
 Alături de ei, deschiderea pentru
muzica nouă este prezentă la:
 Myriam Marbe
 Ştefan Niculescu;
 Mircea Istrate;
 Adrian Raţiu;
 Cornel Ţăranu;
 Doru Popovici;
 Aceşti creatori manifestă o solidaritate
deosebită;
 Participă la audiţiile colegilor;
 Experimentează serialismul prin
modalităţi inedite;
 Ascultă şi analizează lucrări
reprezentative de Berg, Şostakovici,
Prokofiev
 Un aspect important este interdicţia
relaţiilor cu străinătatea.
 În acest context, competiţii
internaţionale importante premiază
lucrări româneşti:
 1963 – Anatol Vieru obţine Premiul
Reine Marie Jose, Geneva cu Concertul
pentru violoncel şi orchestră
 Partiturile puteau fi trimise individual,
prin poştă, cu sau fără acordul Uniunii.
 De remarcat este că nu numai tinerii
au fost preocupaţi de noutatea
cromatică, ci şi creatorii mai vârstnici.
 La începutul anilor 60 se impune
lucarea lui Paul Constantinescu – Triplul
concert pentru vioară, violoncel şi pian;
 Baletul lui Mihail Jora -Întoarcerea din
adâncuri;
 1965
 După moartea lui G. G. Dej şi promovarea lui
Nicolae Ceauşescu, intervin schimbări în viaţa
muzicală românească.
 1977 – se înfiinţează concursul de cântare corală
Cântarea României.
 Se va transforma într-un fenomen de mase.
 Amintim clasificarea lui Eugen Simion, critic
literar, cu privire la aşa-zisele posibilităţi ale
oamenilor de cultură după 1950.
 Să nu colaboreze, să tacă, să renunţe eventual la
vocaţia artistică;
 Să colaboreze, să devină compozitor oficial, să
se bucure de anumite avantaje.
 Să nu se opună regimului, să realizeze mici
compromisuri, fără a trăda în esenţă arta.
 Eugen Simion defineşte două culturi care au
funcţionat în istoria de după 1945:
 Cultura oficială, propagandistică;
 Cultura care nu a renunţat la criteriile
fundamentale, strategia sa, bazându-se pe
insistenţa asupra conceptelor de natură estetică.
 1965-1977
 La începutul anilor 60 se adaugă noi serii de
compozitori născuţi între 1935-1945;
 Preocupări:
 Muzica spectrală, cu insistenţa pe un sunet
originar;
 Muzica de meditaţie, incantatorie;
 Extragerea unor principii de compoziţie, din
morfologia folclorului românesc.
 Definirea unor arhetipuri;
 Diverse modalităţi de integrare a aleatorismului
(mai mult sau mai puţin controlat), a
minimalismului, a teatrului instrumental şi a
muzicii electroacustice;
 Reprezentanţi:
 Nicolae Brânduş;
 Mihai Mitrea Celarianu
 Ede Tereny;
 Nicolae Coman;
 Corneliu Cezar
 Irina Odăgescu;
 Mihai Moldovan;
 Corneliu Dan Georgescu;
 Vasile Spătărelu;
 Horaţiu Rădulescu,
 Scriitura pe texturi eterofonice, parţial aleatorice,
preluată din muzica poloneză (Lutoslawski,
Penderecki, o regăsim la:
 Costin Cazaban;
 Liana Alexandra;
 Valentin Petculescu;
 Irina Hasnaş;
 Doina Rotaru;
 Liviu Dănceanu.
 1977-1989
 Atitudini protestatare evidente cu privire la
regimul comunist:
 Existau compozitori care au încifrat în unele
partituri, în cele de operă aspecte critice ale
dictaturii
 Aurel Stroe – Orestia;
 Praznicul calicilor şi Iona de Anatol Vieru;
 Myriam Marbe – Les oiseaux artificiels
 1990-2000
 Începutul anilor 90 – o diminuare a numărului de
lucrări româneşti incluse în programe;
 Publicul refuză creaţia românească aproape fără
discernământ.
 Nu se mai realizează o deosebire între muzicile
ocazionale şi creaţiile româneşti valoroase.
 Se înfiinţează festivaluri specializate de muzică
contemporană la Bucureşti, Bacău, Cluj.
 Numeroşi compozitori sunt programaţi cu lucrări
în străinătate;
 Tineri creatori au acces la burse sau la premii în
creaţie;
 Creatori născuţi în jur de 1960:
 Livia Teodorescu-Ciocănea;
 Maria Avram;
 George Balint;
 Dora Cojocaru;
 Iulia Cibişescu;
 Dan Dediu;
 Adrian Borza;
 Preocupări:
 Explorarea folclorului românesc balcanic şi
extraeuropean;
 Scriitura eterofonică;
 Tehnici electronice;
 Tehnici spectrale;
 Dialogul creator cu tradiţia clasică în cadrul
posmodernismului.