FEMEIA

1. Femeia și emanciparea sa
 Condiția femeii: subordonare evidentă în raport cu bărbatul în toate societățile
europene din secolul XIX
 Emanciparea femeilor are loc mai rapid în regiunile protestante și urbane decât în
cele catolice și majoritar rurale
2. Femeia în Europa la începutul secolului XIX
 Concepția tradițională – femeia, prin natura sa este inferioară și subordonată
bărbatului
 Prin Codul lui Napoleon din 1804 apar mici schimbări, dar în fond și acesta era un
anti-feminist, astfel încât femeia după ce ieșea din tutela familiei, intra sub cea a
soțului
 Femeia se afla la cumpăna a trei tipuri de probleme – cele legate de dreptul civil
(lupta feministă era privită ca una anti-feudală, anti-patriarhală), cele legate de
dreptul familiar (considerat ,,fundamentul vieții umane și al burgheziei în
creștere) și cele legate de drepturi văzute de femeie ce își dorea emanciparea
 Femeia primește o educație diferită față de cea a bărbaților, pe lângă mănăstiri și
biserici, obiectul educației este căsătoria și maternitatea
 Femeia din familiile modeste îngrijește de casă, educă copii, cele din înalta
societate duc o existență mondenă. Viața femeii de la țară era cu adevărat tristă:
îngrijește casa, copii, ajută la creșterea animalelor, în cadrul muncilor agricole și
deseori este tratată ca un animal, epuizată.
 Dacă salariul soțului era insuficient, femeia muncea, însă era puține locuri de
muncă accesibile femeilor, astfel ea este nevoită să muncească în industrie, în
aceleași condiții cu bărbatul
3. Eforturile de ameliorare a condiției femeii
 Cerințele ale femeilor: recunoașterea egalității cu bărbatul, egalitatea juridică,
accesul la mai multe locuri de muncă în diverse domenii, accesul la învățământ,
mai târziu dreptul la vot, etc.
  Trei etape principale ale mișcării feministe:
 I – cea dinainte de 1848 – în Franța, sunt duse acțiuni prin cărți, reviste,
ziare, inițiate de către Flora Tristan. Revendicările feministe eșuează, iar
parlamentul interzice accesul femeilor în cluburi
 II – după 1848 – o acțiune importantă prin care se manifestă acțiunea
feministă: literatura, prin care sunt denunțate condițiile nefaste ale femii.
 III – după 1880 – mișcarea ia forma unor asociații ce luptau pentru
egalitatea sexelor. Este căutat sprijinul partidelor politice și al sindicatelor.
Un exemplu în acest sens: Germania, unde mișcarea a obținut sprijimul
societăților culturale și politice
 După 1880, școlile și serviciile poștale își deschid porțile pentru personalul feminin.
 Femeia se emancipează dmmpdv: se deparasează de constrângerile sociale, poartă
săculețul cu bani, face sport, se machiază, începe să frecventeze saloane de ceai, să
fumeze, și un lucru extrem de important: treptat are loc reapariția divorțurilor (Belgia-
1832, Anglia- 1852).
 Mișcarea feministă a optat tot mai mult pentru introducerea votului universal, ele obțin
pentru prima data acest drept în Finlanda în anul 1907. Odată cu modernizarea la mijloc
de sec. XX acest drept a fost introdus în marea majoritate a țărilor europene.
 Femeile și copii nu făceau parte toți din aceeași categorie socială și nu beneficiază de
aceleași condiții de viață. Femeile bogate doreau emanciparea juridică și personală, pe
când cele sărace militau pentru emanciparea dpdv economic și material.