MIOCARDITA

DEFINIŢIE
Miocarditele acute reprezintă afecţiuni cu caracter inflamator ale muşchiului cardiac, interesând
miocitele dar şi ţesutul interstiţial, elementele vasculare şi pericardul.

Clasificare etiologică:
1) Miocardite infecţioase (cele mai frecvente): virale, bacteriene, rickettsiene, fungice,
spirochetozice, produse de protozoare sau metazoare.
2) Miocardite neinfecţioase: mediate imun (alergeni, aloantigene, autoantigene) şi toxice.

Clasificare clinico-patologică (Lieberman et al):

– Miocardita «fulminantă»
• şoc cardiogen sau moarte subită prin fibrilaţie ventriculară;
• Posibilă vindecare completă în câteva săptămâni.
– Miocardită acută «clasică»
• insuficienţă cardiacă progresivă;
• Evoluţie spre cardiomiopatie dilatativă.
– Miocardită «cronic activă»
– Miocardită «cronică persistentă»

Etiologia miocarditei/cardiomiopatiei inflamatorii

1. Miocardită infecţioasă Bacteriană: Staphylococcus, Streptococcus, Pneumococcus,
Meningococcus, Gonococcus, Salmonella, Corynebacterium diphtheriae, Haemophilus influenzae,
Mycobacterium tuberculosis, Mycoplasma pneumoniae, Brucella; Spirochetozică: Borrelia (boala
Lyme), Leptospira (boala Weil);
Fungică: Aspergillus, Actinomyces, Blastomyces, Candida, Coccidioides, Cryptococcus,
Histoplasma, Mucormycoses, Nocardia, Sporothrix;
Protozoare: Trypanosoma cruzi, Toxoplasma gondii, Entamoeba, Leishmania;
Paraziţi: Trichinella spiralis, Echinococcus granulosus, Taenia solium;
Rickettsii: Coxiella burnetii (febra Q), R. rickettsii (febra pătată Rocky Mountain), R.
tsutsugamuschi;
Viruşi ARN: enteroviruşi (Coxsackievirus A şi B), echoviruşi, polioviruşi, viruşii gripali A şi B,
virusul sinciţial respirator, urlian, virusul rujeolic, virusul rubeolic, virus hepatitei C, denga, virus
febrei galbene, virusul rabic, virusul imunodeficienţei umane 1;
Viruşi ADN: adenovirus, parvovirus B19 (PVB19), herpesvirusuri (virusul herpetic uman 6,
citomegalovirus, virusul Epstein-Barr, virusul varicellozosterian, virusul herpes simplex), variola
etc.

2. Miocardita imună
Alergeni: anatoxina tetanică, vaccinuri, boala serului;

Medicamente (reacţii de hipersensibilizare): penicilină, ampicilină, cefalosporină, tetraciclină,

sulfonamide, colchicină, furosemid, diuretice tiazidice, isoniazidă, lidocaină, fenitoin,
fenilbutazonă, metildopa, antidepresive triciclice, benzodiazepine, amitriptilină;
Alloantigene: rejetul transplantului cardiac;
Autoantigene (infecţie-negativă): limfocitică, cu celule mari; Asociate cu afecţiuni autoimune sau
imun-determinate: lupus eritematos sistemic, sclerodermie, polimiozită, artrita reumatoidă, febra
reumatismală (reumatismul articular acut), sindromul Churg-Strauss, boala Kawasaki,
granulomatoza Wegener, afecţiuni intestinale inflamatorii, miastenia gravis, diabet zaharat insulino-
dependent; tireotoxicoză, sarcoidoză.
3. Miocardite toxice
Medicamente: amfetamină, cocaină, etanol, antraciclină, ciclofosfamidă, fluorouracil, litiu,
catecolamine, interleukină-2;
Metale grele: cupru, fier, mercur (rară, uzual se acumulează intramiocardic);
Diverse: înţepatură de scorpion sau insecte (păianjen, albine, viespi); muşcătură de şarpe,
intoxicaţie cu monoxid de carbon, inhalante, fosfor, arsenic, feocromocitom, beri–beri;
Agenţi fizici: iradiere, şoc electric.

DIAGNOSTIC
Cea mai sigură metodă de diagnostic este biopsia endomiocardică (BEM) care, pe lângă
obiectivarea leziunilor specifice, permite totodată excluderea etiologiei ischemice.

Clinic
Din punct de vedere clinic, miocarditele se prezintă extrem de polimorf, în funcţie de tipul etiologic,
extensia şi localizarea leziunilor, vârsta pacientului şi eventuala patologie cardiacă asociată.
Debutul este de regulă insidios, prin simptome şi semne nespecifice, care urmează de regulă unui
episod acut infecţios (fatigabilitate, astenie, dispnee, palpitaţii, sincope, dureri precordiale
nespecifice). Alteori pot fi prezente simptomele bolii virale sau infecţioase: febră, mialgii, stare de
curbatură, simptome din partea aparatului respirator.

Durere toracică acută de tip pericarditic (simptomatologie de pericardită acută cu disfuncţie de

ventricul stâng) sau pseudo-ischemic (cu un caracter de constricţie simulând un infarct miocardic
acut dar cu angiografie coronariană normală);

Apariţie de novo (zile până la peste 3 luni), subacută/cronică (peste 3 luni) sau agravarea dispneei
de repaus sau de efort şi/sau fatigabilitate cu/fără semne de insuficienţă cardiacă stângă sau dreaptă;

Insuficienţă cardiacă acută febrilă inexplicabilă la un adult tânăr (rar); existenţa în antecedentele
imediate a unui episod pseudo-gripal la 10-80% din cazuri;

Palpitaţii şi/sau simptomele unei aritmii inexplicabile şi/sau sincopă şi/sau moarte subită (la subiecţi
tineri cu risc de moarte subită în 8.612%).

Şoc cardiogen inexplicabil (forma fulminantă).

Electrocardiograma (ECG) / monitorizarea Holter

Apariţie de novo pe ECG 12 derivaţii / monitorizarea Holter a oricărora dintre următoarele: bloc
atrio-ventricular de grad I-III, bloc de ram stâng (lărgirea complexelor QRS prin tulburări de
conducere intraventriculare), undă Q anormală, modificări ST-T (supradenivelare/subdenivelare ST,
negativare undă T) mimând un infarct miocardic acut, reducerea amplitudinii undei R, microvoltaj,
extrasistole ventriculare, tahicardie ventriculară, fibrilaţie ventriculară, fibrilaţie atrială, tahicardie
supraventriculară, oprire sinusală, asistolă. Testul de efort este contraindicat în miocardita acută !

Markeri de citoliză miocardică: creşterea nivelelor troponinelor T sau I.

Ecocardiografia

Biopsia endomiocardica

Tratament

Nonfarmaceutic
Farmaceutic

Chirurgical

Tratamentul principal este igieno-dietetic şi adresat manifestărilor de insuficienţă cardiacă acută.