LEZIUNI HEPATICE, BILIARE SI SPLENICE

LEZIUNI HEPATICE SI BILIARE

1. HEMOSTAZA in leziunile hepatice, hemostaza definitivă se face prin:

1. compresiune
2. electrocoagulare/coagulare cu argon
3. hemostatice locale (colagen, trombină, fibrină)
4. ligaturi vasculare
5. hepatotomii
6. rezecţii hepatice
*rezecţiile hepatice majore sunt indicate doar în situaţii speciale:
1. leziuni grave ale lobului stâng sau
2. devitalizarea lobară ca urmare a unor ligaturi vasculare

2. INTERVENTII SPECIFICE

1. în leziuni grave în leziuni grave sau când pacientul devine instabil, se recurge la laparotomia
2. pacient instabil abreviată de control lezional:

1. se face tamponamentul perihepatic şi se întrerupe intervenţia chirurgicală;

2. se face embolizarea zonelor de sângerare prin cateterism arterial selectiv;
3. se controlează hipotermia, acidoza şi coagulopatiile;
4. în final pacientul este readus în sala de intervenţii chirurgicale, unde
câmpurile chirurgicale de tamponament perihepatic se ridică succesiv şi se
face hemostaza definitiva

3. leziunile hilare leziuni ARTERIALE leziuni VENOASE

A. ramurile arteriale pot fi ligaturate 1) ramurile venei porte pot fi

(proximal de artera hepatică proprie) ligaturate selectiv
B. ramurile arteriale pot fi refacute prin: 2) leziunile portale:
1. sutura 1. se suturează sau
2. interpoziţie de grefa (venă safenă) 2. se repară cu patch venos
3. se repara cu interpoziţie de
grefon (PTFE)

4. în leziunile cailor biliare

1. leziuni colecist se face colecistectomia
2. leziuni CBP
 limitate sutura+ drenaj cu tub Kehr al CBP
 extinse hepatico-jejunostomia pe ansa exclusă în Y a la Roux

5. leziuni pancreatice asociate

leziunile pancreatice asociate complică situaţia şi sunt însoţite de o mortalitate mare

3. COMPLICATII 1. necrozele hepatice

POSOPERATORII 2. fistulele biliare şi colecţiile biliare perihepatice (bioliom/abces)
3. hemobilia
4. fistulele bilio-venoase
 1. necrozele hepatice necesită reintervenţia, pentru rezecţie şi drenaj.
2. fistulele biliare şi colecţiile biliare perihepatice

1) se drenează percutanat sau chirurgical

2) sfincterotomia endoscopică scade presiunea în căile biliare şi favorizează
închiderea fistulelor
3) când acestea persistă sau în comunicările cu pleura, prin leziuni asociate
diafragmatice, este necesară reintervenţia.
3. hemobilia

1) este o eventualitate rară

2) este rezultatul rupturilor arterei hepatice în arborele biliar, cu episoade
intermitente de hemoragie digestivă superioară.
3) se tratează prin cateterism arterial selectiv şi embolizare

4. fistulele bilio-venoase sunt tratate prin sfincterotomie endoscopică

LEZIUNILE SPLINEI

1. în leziunile splinei, ca şi în cele hepatice, se încearcă tratamentul neoperator de câte ori este
posibil.
2. în situaţiile în care se intervine chirurgical se încearcă conservarea totală sau parţială a organului,
în special la copii.
1. HEMOSTAZA 1. electrocoagulare/coagulare cu argon
2. aplicare de hemostatice locale
3. sutură
4. împachetarea splinei cu plasa resorbabilă
5. rezecţii parţiale
6. splenectomie

2. POSTSPLENECTOME 1. auto-transplantul unor fragmente mici de splină în marele epiploon

2. vaccinare în primele 14 zile şi eventual revaccinare după 6 ani
 pentru prevenirea infecţiilor grave cu germeni încapsulaţi:
1. Streptococcus pneumoniae
2. Haemophillus influenzae
3. Neisseria meningitidis
 LEZIUNILE ORGANELOR CAVITARE

DIAGNOSTIC

A. in traumatisme deschise leziunile viscerelor cavitare sunt de cele mai multe ori urmarea traumatismelor deschise
1. plăgile nepenetrante 1) sunt explorate în anestezie locală şi dacă sunt
(arme albe) penetrante se intervine chirurgical.
2) in cazuri selecţionate se poate încerca tratamentul
conservativ, nonoperator
2. plăgile prin împuşcare explorarea chirurgicală se face de rutină
(arme de foc)
B. in traumatismele închise 1. in traumatismele închise diagnosticul este deseori dificil, în special la pacienţii cu
senzoriu alterat sau cu leziuni neurologice.
 se va efectua un CT cu contrast

1. aspect normal la CT pacientul este ţinut în observaţie

2. modificări la CT se vor face:
1. puncţia-lavaj peritoneală sau
2. laparoscopia sau
3. laparotomia.

2. intârzierea diagnosticului şi tratamentului la aceşti pacienţi este însoţită de creşterea

morbidităţii şi mortalităţii.

TRATAMENT

1. PROFILAXIE ANTIBIOTICA
1. profilaxia antibiotică pentru 24 de ore reduce frecvenţa infecţiilor post-operatorii.
2. zonele devitalizate intestinale se debridează în ţesuturi viabile, cu vascularizaţie bună.

2. TRATAMENT CHIRURGICAL

1. plăgile gastrice pot fi de cele mai multe ori suturate

2. plăgile intestinale 1. intereseaza <1/2 din circumferinta pot fi de cele mai multe ori suturate
3. extinse, multiple pe segmente intestinale enterectomie segmentară
apropiate sau +
4. în prezenţa unor leziuni mezenterice cu sutură manuală/mecanică
devascularizare
3. leziunile colonului 1. limitate sutură
2. extinse rezecţii colonice, urmate de anastomoză primară

*la pacienţii cu transfuzii masive sau comorbidităţi, contaminare

importantă şi intervenţii chirurgicale tardive, se preferă ileostomia sau
colostomia proximală şi fistula mucoasă/punga Hartmann distală
5. leziunile rectale se suturează, cu colostomie proximală de protecţie