Tema de control nr.

Elaborați un eseu (de 3 pagini) pe tema: „Școala între factor esențial al educației
și factor generator de devianță.”

Este bine cunoscut faptul că, încă de la începuturile sale, școala a jucat un rol
esențial în educarea și dezvoltarea pe toate planurile a indivizilor, prin intermediul
ei indivizii având acces la toate informațiile și beneficiind de posibilitatea de a fi
instruiți de persoane cu o pregătire specială. Însa, nu de puține ori, fiind vorba de
grupuri de indivizi care provin din medii familiare diferite, în scoală au luat
naștere și diferite comportamente care se abat de la normele morale și sociale.

Abaterea de la normele morale și sociale poartă denumirea de devianță.

Devianța care apare sau se manifestă în cadrul școlii poartă numele de devianță
școlară, aceasta desemnând conform lui Miftode, 2003, p. 104, toate tipurile de
abateri de la normele şi valorile ce reglementează rol-statusul şcolar. O parte
dintre ele se subsumează conceptului general de devianţă, iar altele intră sub
incidenţa comportamentului delincvent. El exemplifică o serie de acte deviante/
delincvente pe care le întâlnim în mod frecvent în școli: violenţa verbală (la adresa
colegilor sau la adresa profesorilor); violenţa prin agresiuni fizice, cu „arme albe”
(cuţite, bombe lacrimogene, cutters, etc.); agresiuni cu arme de foc; degradarea
bunurilor şcolare (clădiri, aparate electronice, cărţi; grevele profesorilor care
solicită măsuri ferme şi clasarea ca unităţi sensibile a şcolilor cu astfel de
probleme sau declararea spaţiilor respective zone de educaţie prioritară (Z.E.P.);
delincvenţa şcolară ca prelungire a delincvenţei sociale, în general; şcoala-ghetou
(prin proliferarea unor fenomene disfuncţionale din spaţiul familial în spaţiul
şcolar: violenţă domestică, abuzul asupra copiilor, etc.); absenteismul şcolar ca
mijloc şi „strategie” de promovare a delincvenţei (poate fi evitat sau restrâns dacă
părinţii şi şcoala ar exercita un control sistematic asupra folosirii timpului de către
copii)”.

Întrebarea firească ce se pune în continuare este „Care sunt cauzele acestor

comportamente delicvente manifestate în cadrul școlii?” Un răspuns interesant îl
oferă Th. Gordon, care susține faptul că elevii recurg deseori la anumite
mecanisme de apărare atunci când intervin o serie de trăiri/sentimente care dau
o adevărată coloratura afectivă situaţiilor şcolare. (Th. Gordon, 1981 citat in
Neamtu, 2003, p. 178). De asemenea ,eu consider că unele comportamente
deviante din școală sunt generate și de presiunea pusă de familie, aceasta având
așteptări mult prea mari și uneori nerealiste din partea copiilor, iar aceștia din
urmă, atunci când nu reușesc să atingă standardele părinților recurg la
comportamente deviante, uneori în cazuri drastice chiar la suicid. De asemenea,
există copiii care nu pot accepta faptul că au luat o notă mică sau că unii din
colegii lor au fost mult mai lăudati și apreciați de cadrul didactic fapt pentru care
apar sentimentele de invidie, frustrare, ranchiună, mânie, acestea generând
automat comportamente agresive atât verbale cât și fizice față de ceilalti colegi.
În această situație, din punctul meu de vedere pentru a se ameliora aceste
comportamente este necesară o comunicare între familie și școală. În familie ar
trebui să li se explice copiilor faptul că este normal să se întâmple uneori să
primească o notă mai mică pentru că noi, oamenii, nu suntem egali și nu putem fi
buni toți la aceleași activități și că precis se pricepe mai bine decat alți copii din
clasa la alte activități.

Totodată, din punctul meu de vedere, un factor important care contribuie la

dezvoltarea comportamentelor delicvente este diferența de statut social al
copiilor. Astfel, copiii care provin din familii înstărite, cu situații financiare
susținute, se afișează la școală cu cele mai noi și atrăgătoare instrumente, fapt ce
inevitabil atrage jena, stânjeneala, marginalizarea, tristețea, deprimarea, apatia,
umilința celor care provin din familii defavorizate, destrămate, făra prea multe
posibilități materiale, iar aceste sentimente îi împing pe copii spre diferite forme
de devianță școlară: furtul, dorința de a câștiga totul, neîncredere, revolta și de
foarte multe ori se ajunge la abandonul școlar, copiii refuzând să se mai prezinte
la școală.

De asemenea, de foarte multe ori și familia este vinovată pentru abaterile

copiilor. Dacă familia este una cu probleme grave, bolnavi cronice,imorali,
alcoolici, cu antecedente penale, categoric copilul nu a avut de unde să primească
suportul si educația necesară pentru a se integra în grupuri și crește ți se educă
“de capul lui”. Același lucru se întamplă și în cazul familiilor cu problem de
realizare a funcțiilor (decese, divorţuri, abandon sau certuri,agresivitate,
tensiune). Dacă in familie copilul creste intr-un mediu agresiv, cu certuri,
scandaluri, inevitabil va prelua din aceste atitudini. În aceeași măsură, așa cum
afirmaâă Iacobuţă, 2005, p. 169, „Familiile infractoare îşi implică copiii în activităţi
infracţionale ori îi influenţează pe calea imitaţiei, împrumutându-le percepte
morale contra eticii societăţii. Nu sunt rare nici cazurile în care părinţii îi îndeamnă
sau chiar îi obligă pe copii să fure, să lovească sau să săvârşească alte fapte
grave”, aici urmarile fiind evidente.

O altă cauză a devianței școlare din punctul meu de vedere este si anturajul. Chiar
dacă elevii provin din familii echilibrate, în interiorul grupului, la școală, îndemnați
de cei care deja au comportamente deviante, aceștia o pot lua foarte ușor pe
„cărări greșite”. Cel mai întâlnit comportament deviant indus de anturaj în cadrul
școlii este consumul de țigari, droguri, la nivelele școlare mai mari.

În concluzie, chiar dacă școala reprezintă cel mai important factor al educației,
având rolul de a forma caracterele de care societatea are nevoie, din nefericire în
cadrul ei iau naștere și se manifestă diferite comportamente deviante influențate
de factori atât interni cât și externi, iar o soluție care ar putea diminua aceste
abateri este o comunicare permanentă cu propuneri de soluții între școală și
familie acolo unde este posibil. Acolo unde comunicarea cu familia nu este
posibilă sunt necesare pedepse cu rol de îndreptare și corectare.