LABORATORUL NR.

Medicamente Antihipertensive

Tensiunea arteriala (TA), este rezultanta corelatiei a patru grupe de factori:

 Factori cardiaci- forta de contractie cardiaca ( debitul / bataie) si
frecventa cardiaca ( debitul/ minut)
 Factori vasculari –diametrul vascular , rezistenta arteriolara
( postsarcina), elasticitatea arteriolara , capacitatea venoasa ( valoarea
intoarcerii venoase si presarcinii)
 Factori sanguini- volemia ( volumul de sange circulant) vascozitatea
 Factori renali – diureza si retentia hidrosalina ( dependente de
functia renala , activitatea sistemului renina-angiotensina –aldosteron si
nivelul de ADH- hormon antidiuretic hipofizar)

Reglarea TA : 2 mecanisme :
a) Mecanismul nervos:
 SNV simpatic si parasimpatic
 Centrii hipotalamici anterior parasimpatic vasodilatator si posterior
simpatic vasoconstrictor
 Centrii bulbari
 Reflexe baroreceptoare
 Reflexe chemoreceptoare

b) Mecanismul umoral :
 substante endogene vasoconstrictoare
 Substante endogene vasodilatataoare
 Serotonina
  Sistemul renina –angiotensina-aldosteron

Valorile normale ale TA:

 Adult pana in 40 ani :
- TA max(sistolica )= 100 mmHg +varsta(ani) ; limite mmHg: 110-140
- TA min(diastolica )=1/2 TA max + 20; limite mmHg :60-90
- Peste 60 ani : TA max = max . 160mm Hg; TA min= max 90 mm Hg

 Copii si adolescenti ( TA sist/ TA diast)

- 13-15 ani ………………….<136/86
- 10-12 ani ………………….<126/82
- 6-9 ani ……………………<122/78
- 3-5 ani ……………………<116/76
 Gravide : ≤ 140/ 85 mmHg

Hipertensiunea arteriala HTA

Def.:
- cresterea constanta a tensiunii arteriale sistolice ( TAs) si /sau diastolice (Tad)
la pacientii fara tratament antihipertensiv, respectiv TAs ≥ 140 mmHg si / sau Tad
≥90 mmHg
- consecinta cresterii tonusului musculaturii netede a vaselor periferice.

Ca recunoastere a naturii progresive a hipertensiunii si in scop therapeutic HTA

este clasificata in 4 categorii:
Desi multe persoane afectate sunt asimptomatice HTA cronica poate cauza accidente
vasculare cerebrale AVC, insuficienta cardiaca congestiva ICG, infarct miocardic IM
si afectiuni renale iar incidenta morbiditatii si mortalitatii scade semnificativ cand
HTA este diagnosticata precoce si tratata corect .

Complicatiile HTA
- cardiace : IC
- coronariene : boala arteriala coronariana
- cerebrovasculare : AVC, encefalopatie hipertensiva
- renale: IR
- vasculare( vasele mari ): accidente aterotrombotice, anevrismul
-
Factorii de risc CV la hipertensivi

- factori de risc majori: fumatul, dislipidemii, diabetul zaharat, obezitate ,

varsta, ( peste 60 ani ) , postmenopauza, istoric familial de boli CV
- boala cardiovasculara (BCV) cu manifestari clinice sau leziunile
organelor tinta ( LOT): - boala cardiovasculara- HVS, IC, IM
-accidente cerebrale- AVC, AIT
-arteriopatie periferica, retinopatie, nefropatie

Medicamentele antihipertensive scad valorile tensiunii arteriale, crescute în HTA, către

cele fiziologice. Mecanismele vizează scăderea: fie a debitului cardiac, fie a rezistenţei
periferice.
Clasificarea, funcţie de mecanismele fiziopatogenice implicate în HTA, la nivelul cărora
acţionează:

a) Inhibitoare ale sistemului simpatic (Simpatolitice)

- Centrale: clonidina, reserpina, alfa-metildopa;
- Beta-adrenolitice: propranolol, sotalol, atenolol, metoprolol, bisoprolol;
- Alfa-adrenolitice: prazosin;
- Neurosimpatolitice: reserpina, guanetidina;
- Ganglioplegice: trimetafan.
b) Vasodilatatoare
- Blocante ale canalelor de calciu: nifedipina, verapamil, diltiazem;
- Musculotrope: dihidralazina, nitroprusiat de sodiu.

c) Substanţe ce interferă cu sistemul renină – angiotensină

- Inhibitoare ale enzimei de conversie a angiotensinei (IECA): captopril, lisinopril şi
prodroguri (enalapril, fosinopril, perindopril, quinalapril, ramipril);
- Antagonişti ai receptorilor AT-1 ai angiotensinei II: candesartan, irbesartan, losartan,
telmisartan, valsartan, saralazina.

d) Diuretice: tiazide şi similare farmacologic (hidroclorotiazida, clortalidon, indapamid);

de ansă (furosemid, bumetanid, acid etacrinic); antialdosteronice (spironolactona,
amilorid).

e) Alte mecanisme: antagonişti ai serotoninei (ketanserin).

Farmacodinamie:
- Actiunile farmacodinamice sunt diferite, functie de mecanismele diferite
de actiune antihipertensiva si vor fi dezvoltate la fiecare grupa de
antihypertensive in parte .
Farmacoterapie:

1. Stabilirea metodei terapeutice :

- Se face in functie de gradul de HTA si de grupul de risc in care este
situat bolnavul

2. Principiile farmacoterapiei antihypertensive :

- Initial doze eficace minime pt a reduce efectele adverse apoi cresterea
dozelor treptat pana ala atingerea efectului dorit
- Farmacoterapia combinata de preferat monoterapiei cu doze eficace mari.
Triterapia este recomandata cu doze reduse la ½ din dozele standard
- Produsele cu effect de lunga durata ( 1 doza / 24 h) sunt indicate pt
avantajele de reducere a fluctuatiilor TA
Avantaj: produse avand combinatii fixe in doze mici
3. Farmacoterapia în trepte (etape) a HTA, funcţie de forma şi gradul HTA
Farmacoterapia HTA este instituită în trepte:

a) Etapa 1-a: monoterapie

- de primă alegere: diuretice (preferate la vârstnici) sau beta-adrenolitice;
- de alternativă, funcţie de bolnav şi patologia asociată: blocantele canalelor de calciu,
alfa 1-adrenolitice, centrale, inhibitorii enzimei de conversie;

b) Etapa a 2-a: asociere de 2 antihipertensive

- de primă alegere: diuretic + beta-adrenolitic, diuretic + IECA, diuretic + alfa-
adrenolitic, diuretic + clonidină;
- de alternativă, funcţie de bolnav şi patologia asociată: altă asociere; de ex. blocante
ale canalelor de calciu + IECA.

c) Etapa a 3-a: asocierea a 3 antihipertensive

- de primă alegere. asocierea unui vasodilatator musculotrop (tip dihidralazină);
- de alternativă, funcţie de bolnav: altă asociere; de ex. la un bolnav cu tonus simpatic
crescut, se adaugă un al doilea simpatolitic (alfa-metildopa)

Durata fiecărei etape este de 4-6 săptămâni. Dozele mici de început sunt crescute gradat
(în limita zonei posologice terapeutice şi tolerabilităţii), până la obţinerea eficacităţii
clinice, caz în care se continuă tratamentul cu schema respectivă.

În caz de ineficienţă se schimbă antihipertensivul sau se trece la treapta superioară.

Tratamentul HTA este de durată (luni, ani, viaţă).

4. Farmacoterapia HTA la varstnici

- Monoterapia- de prima alegere : diuretic tiazidic sau furosemid
-ca alternative ; in functie de polipatologie: clonidina, nifedipina,
beta adrenolitice, IECA
 5. Farmacoterapia in crize si urgente hypertensive

6. Asocieri recomandate :

- asocierile de antihipertensive cu mecanisme diferite sunt benefice si urmarite in

terapeutica cu urmatoarele scopuri:

- potentarea efectelor terapeutice

-reducerea dozelor din fiecare antihipertensiv , cu reducerea RA

- antagonizarea reciproca unor efecte secundare .

- asocieri recomandate: - diuretic tiazidic + beta-blocant

- diuretic tiazidic + IECA ( sau antagonist AT-1)

 - beta-blocant + alfa –blocant

- beta-blocant+ blocant al canalelor de Ca2+( exclusive de tip

epinefrina)

- blocantele canalelor de Ca 2+ + IECA

7. Asocieri contraindicate

Atentie !

- Clonidina cu beta-blocantele antreneaza HTA paradoxala , la incetarea trat.

- Verapamil cu beta-blocante antreneaza deprimare cardiaca periculoasa.

Farmacotoxicologie si farmacoepidemiologie

Efecte adverse :

- Hipotensiune ortostatica ( posturala ) datorita schimbarii pozitiei de decubit

( culcat) cu pozitia de ortostatism ( in picioare )
- Efectul rebound – apare la intreruperea brusca a unui tratament indelungat
si cu doze mari de antihypertensive , in special simpatolitice →se
manifesta prin HTA exacerbala si alte simptome de tip simpatomimetic
( tahicardie, tremor, palpitatii, transpiratii, anxietate )
 SIMPATOLITICE

Simpatolitice centrale

Reprezentanti :
a) Agonisti adrenergici alfa-2 presinaptici si imidazolici I-1 presinaptici: clonidina,
guanfacin, moxonidina,
b) Neurosimpatolitice cu mechanism central: reserpina, alfa-metidopa

CLONIDINA
Fter.
Indicatii: HTA in toate formele , monoterapie sau asociere
HTA din sarcina
HTA cu glaucoma ( de electie )