Tema 8.

Inventarierea și rolul acesteia în contabilitate

1. Noțiunea, importanța și tipurile inventarierii
2. Modul de efectuare a inventarierii
3. Determinarea rezultatelor inventarierii și contabilizarea acestora

1. Esența, însemnătatea și tipurile inventarierii

Inventarierea reprezintă un procedeu al metodei contabilității de verificare faptică a existenței
și stării bunurilor economice, a creanțelor și datoriilor unei entități. Prin inventariere se realizează
un control asupra integrității elementelor patrimoniale.
Potrivit prevederilor Regulamentului privind inventarierea nr. 60 din 26 mai 2012 aceasta
reprezintă un ansamblu de operațiuni prin care se constată existența elementelor de activ și de
pasiv, cantitativ-valoric, în patrimoniul sau gestiunea entității la data la care aceasta se efectuează.
Inventarierea se află într-o strânsă legătură cu celelalte procedee ale metodei contabilității.
Astfel, toate operațiunile economice se consemnează în documente corespunzătoare, datele din
document se înregistrează în conturi, exactitatea înregistrărilor din conturi se verifică cu ajutorul
balanței de verificare, informațiile din conturi se confruntă cu realitatea și se pun de acord cu
aceasta prin intermediul inventarierii, pe baza tuturor acestor lucrări se întocmește bilanțul
contabil, raport financiar de sinteză și informare a utilizatorilor.
Inventarierea, în calitatea sa de procedeu al metodei contabilității, îndeplinește mai multe
funcții (sarcini), dintre care cele mai semnificative sunt:
 stabilirea existenței efective - a mijloacelor fixe, terenurilor, activelor imobilizate,
investițiilor financiare, stocurilor, numerarului, volumului producției în curs de execuție,
creanțelor și datoriilor etc.
 de control a concordanței dintre informațiile furnizate de contabilitate și situația reală -
oricât de riguros este organizată activitatea de recepție, depozitare, gestionare și eliberare
din gestiune a bunurilor economice, oricât de bine este organizată și ținută contabilitatea
elementelor patrimoniale, în anumite situații pot să apară diferențe dintre soldurile scriptice
și realitate.
 de verificare a respectării regulilor și condițiilor de păstrare - a stocurilor, numerarului,
precum și a regulilor de întreținere și exploatare a mașinilor, utilajelor și a altor mijloace
fixe.
 de verificare a realității valorii de bilanț - a activelor imobilizate, stocurilor, numerarului
din casierie, din conturi de la instituțiile financiare, datoriilor și creanțelor, producției în
curs de execuție, cheltuielilor anticipate și altor posturi de bilanț.
 de stabilire a capitalului propriu - prin inventariere se confirmă realitatea activelor
patrimoniale și a datoriilor, astfel asigurându-se premisele determinării corecte a situației
nete (situația netă a patrimoniului = active (inventariate) - datorii (inventariate)).
Inventarierea ca procedeu al metodei contabilității poate fi clasificată după următoarele criterii:
 gradul de cuprindere a elementelor patrimoniale se deosebesc:
a) inventarierile generale, presupun cuprinderea în acțiunea de inventariere a tuturor
elementelor patrimoniale aflate în patrimoniul unei entități. Pentru asigurarea imaginii
fidele furnizate de către situațiile financiare, inventarierile petrecute la sfârșitul perioadei
de gestiune sunt generale.
b) inventarierile parțiale, presupun cuprinderea în acțiunea de inventariere numai a unei părți
din patrimoniu sau numai unele elemente patrimoniale (materiale, mărfuri) sau numai unele
gestiuni din unitatea respectivă (un depozit, o secție).
 momentul efectuării inventarierii se deosebesc:
a) inventarierea anuală se realizează la sfârșitul perioadei de gestiune înainte de întocmirea
situațiilor financiare și are rolul de a determina elementele patrimoniale care există în mod
concret.
b) inventarierea periodică se efectuează la anumite perioade de timp: lună trimestru,
semestru, conform unei planificări proprii întocmită de fiecare entitate.
1
 c) inventarierea ocazională, așa cum precizează și denumirea, se efectuează în cazuri speciale
cum ar fi: predări-primiri de gestiune, fuziunea unor entități, cazuri excepționale
(calamități, furturi, etc.).
d) inventarierea inopinată presupune existența unui secret privind declanșarea unei
inventarieri. Gestionarul nu este informat de această acțiune, însă participă la inventariere
 după modalitatea de efectuare inventarierile sunt:
a) inventariere totală, se extinde asupra tuturor sortimentelor care formează un element
patrimonial (sortimente de materiale, sortimente de produse) sau asupra tuturor bunurilor
dintr-o gestiune, indiferent de natura lor (mijloace fixe, mărfuri, OMVSD).
b) inventariere prin sondaj, cuprinde numai unele sortimente sau numai unele bunuri dintr-o
gestiune. Dacă la inventarierea prin sondaj se constată nereguli semnificative, acestea se
transformă în inventarieri totale.
 În funcție de condițiile în care se desfășoară, inventarierile sunt:
a) inventarieri ordinare, au de regulă un caracter normal, planificat.
b) inventarieri extraordinare, sunt impuse de anumite situații de excepție cum ar fi: ori de
câte ori intervine predarea-primirea de gestiuni; la cererea organelor de control; cu ocazia
modificărilor de prețuri; cu ocazia divizării sau comasării de gestiuni; în urma calamităților
și a altor cazuri de forță majoră; când există indicii de plusuri în gestiuni

2. Modul de efectuare și înregistrare în contabilitate a rezultatelor inventarierii

Modul de petrecere a inventarierii are loc în conformitate cu prevederile art. 16 din Legea
contabilității și raportării financiare nr. 287 din 15.12.2017 și a Regulamentului privind
inventarierea nr. 60 din 26 mai 2012.
Inventarierea este o lucrare complexă care presupunerea parcurgerea mai multor etape, și anume:
1. Pregătirea inventarierii
2. Efectuarea propriu-zisă a inventarierii
3. Stabilirea și înregistrarea în contabilitate a rezultatelor constatate la inventariere
ETAPA 1. Pregătirea inventarierii, este o etapă premergătoare inventarierii propriu-zise, etapă
de care depinde eficiența tuturor lucrărilor ulterioare.
În cadrul acestei etape se iau o serie de măsuri de natură organizatorică și se execută unele
lucrări contabile:
 se constituie o comisie de inventariere;
 se sigilează căile de acces cu excepția locului unde începe inventarierea;
 se cere o declarație scrisă a gestionarului;
 documentele bunurilor care nu au fost predate la contabilitate;
 dacă a primit sau a predat bunuri fără să se întocmească documentele necesare;
 dacă are cunoștință de evidența unor plusuri sau minusuri în gestiune;
 se sistează operațiunile de intrare-ieșire a bunurilor din gestiune;
 se identifică locurile în care ar putea fi depozitate bunurile ce se inventariază;
 se grupează bunurile ce urmează a se inventaria pe sortimente și pe categorii;
 se verifică dacă aparatele de măsură necesare sunt în bună stare de funcționare
Lucrările premergătoare ale inventarierii de natură contabilă cuprind:
 se asigură înregistrarea tuturor operațiunilor în contabilitatea sintetică și analitică și în
evidența operativă condusă în cadrul gestiunilor (magaziilor, depozitelor);
 se verifică exactitatea înregistrărilor prin confruntarea informațiilor din contabilitate cu cele
din evidența operativă și prin întocmirea balanțelor de verificare sintetice și analitice;
 se ridică de la gestiuni toate evidențele operative și se vizează după ultima operațiune
ETAPA 2. Efectuarea propriu-zisă a inventarierii care presupune constatarea și descrierea
elementelor patrimoniale supuse inventarierii. Inventarierea bunurilor se efectuează pe fiecare loc
de depozitare a acestora și pe fiecare gestionar deținător de bunuri.

2
  Denumirea bunurilor inventariate, obiectelor și cantității lor se reflectă în lista de
inventariere, conform nomenclatorului și în unitățile de măsură primite în evidență. Listele
de inventariere se întocmesc pe locuri de depozitare, pe categorii de bunuri și pe persoane
responsabile de integritatea lor.
 Bunurile inventariate se înscriu în listele de inventariere cu precizarea denumirii, codului,
unității de măsură, indicilor calitativi, prețului unitar de evidență. Listele de inventariere se
completează citeț, fără ștersături sau intercalări de rânduri. Spațiile libere se barează,
eventualele corecturi se certifică de către persoanele care urmează să semneze aceste liste.
 Rezultatele inventarierii se consemnează în balanța de verificare a rezultatelor
inventarierii
ETAPA 3. Stabilirea și înregistrarea în contabilitate a rezultatelor constatate la inventariere
(va fi dezvăluită în punctul 3 al temei)

4. Determinarea rezultatelor inventarierii și contabilizarea acestora

Propunerile formulate de către comisiile de inventariere prin procesul verbal de inventariere,

după ce sunt aprobate, servesc compartimentului de contabilitate pentru punerea de acord a datelor
din contabilitate cu realitatea constatată și consemnată în listele de inventar. Deci, după cum s-a
menționat diferențele constatate cu ocazia inventarierii pot fi sub formă de plusuri sau de
minusuri.
Plusurile constatate la inventariere se înregistrează în patrimoniu prin debitarea conturilor de activ
corespunzătoare, și majorarea veniturilor, astfel:
Dt Active Imobilizate
Dt Active Circulante
Ct 612 „Alte venituri operaționale”

Lipsurile constatate la inventariere se înregistrează ca o ieșire din patrimoniu a elementelor

respective de activ, prin creditarea conturilor corespunzătoare, și se trec la cheltuieli astfel:
Dt 714 „Alte cheltuieli din activitatea operațională”
Ct Active Imobilizate
Ct Active Circulante

Minusurile de inventar comise din cauza persoanelor vinovate trebuie să fie compensate de către
acestea. Conform prevederilor Regulamentului privind inventarierea, lipsa stabilită în urma
compensării și aplicării tuturor cotelor (normelor) de perisabilitate naturală, care cauzează
prejudiciu pentru unitate, se recuperează de la persoanele vinovate la valoarea justă la momentul
depistării lipsurilor, în conformitate cu legislația în vigoare.
La suma daunei imputate persoanei vinovate în cazul când dauna este recunoscută și va fi
recuperată în perioada de gestiune:
Dt 226 „Creanțele personalului”
Ct 612 „Alte venituri din activitatea operațională”
Dauna poate fi recuperată de entitate fie prin reținerea sumei determinate din contul salariului sau
cu încasare de numerar în casierie:
Dt 531 „Datorii față de personal” – când se reține din salariu;
Dt 241 „Casa” – când se încasează în casierie;
Ct 226 „Creanțe ale personalului”