Recunoștință față de înaintași la Biserica Bărbătescu Nou

Un articol de: Ștefania Coșuleanu - 18 Feb, 2021

Biserica „Schimbarea la Față”-Bărbătescu Nou din București a menținut prin timp

tradiţia vrednicilor ctitori. Aici, valorile neamului și cinstirea înaintașilor reprezintă un
testament spiritual păstrat cu sfinţenie. Biserica în stil moldovenesc, ridicată în Capitală
de Regele Carol I, este un simbol al unității tuturor românilor și al recunoștinței față de
strămoși. Istoria se construieşte zi de zi, atât din marile evenimente, cât şi prin
participarea cotidiană cu propria viaţă la destinul naţional.

Intrarea în această biserică, cunoscută și sub numele de „Cuțitul de Argint”, se face direct din
strada cu același nume. Până să parcurgi aleea care duce la sfântul lăcaș, descoperi în curte un
cimitir care te îndeamnă să te gândești la moarte și la ceea ce facem zilnic pentru a câștiga
viața veșnică în Împărăția lui Dumnezeu. Adesea, am văzut aici persoane care îngrijeau
mormintele sau aprindeau lumânări pentru cineva drag.

În demersul nostru de-a afla despre recunoștința față de înaintași ne-a însoțit părintele
Florentin Marian Dorobanțu, parohul Bisericii „Schimbarea la Față”-Bărbătescu Nou. El ne-a
vorbit despre simbolurile pe care le poartă această biserică și despre importanța cimitirului
pentru credincioși. „Pe lângă faptul că oamenii vin și participă la slujbele Bisericii, curtea a
devenit un adevărat loc de rugăciune pentru că mulți i-au adus aici pe cei dragi plecați din
lumea pământească trecătoare în lumea cea neîmbătrânitoare, așa încât din biserică
rugăciunea se continuă la locul de veci al celor dragi trecuți la Domnul. Aș putea spune despre
curtea bisericii în care se află cimitirul că este asemenea unei cununi de rugăciuni, pe care o
împodobește de fiecare dată tot cel ce vine să verse o lacrimă așteptând mângâierea de la
Hristos Mântuitorul nostru, Cel care a învins moartea”, ne-a spus părintele Dorobanțu.

Biserica, memorie spirituală și culturală

Ceea ce surprinde la această biserică este faptul că deși are o istorie relativ recentă, poartă în
existența ei simboluri naționale fundamentale. Aflată în imediata vecinătate a centrului
Bucureştiului, pe Dealul Filaretului, cunoscut odinioară pentru viile sale, prima bisericuță de
aici a primit, iniţial, numele Mitropolitului Filaret, care avea în zonă un loc tainic de
rugăciune și retragere. Mai târziu, i s-a adăugat denumirea de „Bărbătescu Nou” prin
desprinderea de Parohia Bărbătescu, pentru ca la începutul secolului 20 să primească și să se
încetăţenească numele de „Cuţitul de Argint”. Istoricul devenirii acestei biserici este în strânsă
interdependenţă cu dezvoltarea zonei Filaret, de la malurile heleşteului lui Şerban Vodă
Cârnu, unde erau constrânşi de domnie să se retragă oamenii mai nevoiaşi din oraş, până la
formarea cochetului cartier interbelic. Indiferent de vremuri, Dealul Filaret şi-a păstrat
farmecul său aparte de spaţiu de recreere a bucureştenilor. Aici se aflau fântâna Mitropolitului
Filaret al II-lea, vestita grădină Trocadero, pentru ca mai apoi să se amenajeze în acest
teritoriu Parcul Carol I. Începuturile existenței Bisericii „Schimbarea la Față” nu se cunosc cu
exactitate. Istorici de marcă ai Bucureştiului, între care Ionescu Gion, susţin ca moment al
întemeierii anul 1796, ctitori fiind soţii Pavel şi Stanca Udrea. Preotul Marin Dumitrescu
propune anul 1792, probabil prin analogie cu data construirii fântânii cu arhitectură orientală
de către Mitropolitul Filaret al II-lea.

Expoziția Națională Jubiliară din 1906

Proiectul Expoziției Naţionale Jubiliare din 1906, idee datorată lui Take Ionescu, a determinat
prefacerea întregii zone a Filaretului, printre care şi ridicarea unei noi biserici, care se dorea a
fi reprezentativă pentru stilul arhitectonic românesc. Astfel, vechea bisericuță, ce suferise de-a
lungul timpului diverse modificări, a fost înlocuită cu o replică a Bisericii „Sfântul Nicolae”-
Domnesc din Iași, ctitorie a Domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt. Expoziția jubiliară din
1906 avea drept scop sărbătorirea a 1.800 de ani de la cucerirea Daciei de către Traian, a 402
ani de la moartea lui Ștefan cel Mare şi a 40 de ani de domnie ai Regelui Carol I.
Din 1906 a început o nouă etapă în istoria Bisericii „Cuţitul de Argint”. Biserica veche fiind
demolată, s-a construit o alta lângă temelia celeilalte. Ca un simbol al unităţii naţionale s-a
ales de către organizatorii expoziţiei, coordonaţi de comisarul guvernului, dr. Constantin
Istrati, zidirea unei biserici în stil moldovenesc. Modelul oferit de Biserica „Sfântul Nicolae”-
Domnesc din Iași, ctitorită în perioada 1491-1492 de către Ștefan cel Mare, a fost ales și
pentru rolul pe care domnitorul l-a avut în istoria Moldovei. Aici s-au desfășurat, secole de-a
rândul, ceremoniile de ungere a domnitorilor Moldovei, de la Despot Vodă la Alexandru Ioan
Cuza. Biserica din Iaşi nu s-a păstrat în forma sa inițială, fiind reconstruită între anii 1888 şi
1904, după planurile arhitectului Lecomte de Noüy.

Prin ridicarea Bisericii „Schimbarea la Față”, Regele Carol I a arătat recunoștință față de
istorie și făuritorii ei. „Biserica «Sfântul Nicolae»-Domnesc din Iași a fost ridicată de către
Voievodul Ștefan cel Mare și Sfânt la împlinirea a 40 de ani de domnie. În 1906, când a fost
sfințită biserica cu hramul «Schimbarea la Față», Regele Carol I sărbătorea tot 40 de ani de
domnie. Și ca simbol al unirii celor două provincii românești a realizat aici pe Dealul
Filaretului această copie a bisericii din Iași. Astfel că biserica noastră este unul dintre cele mai
importante monumente de arhitectură din București prin istoria ei și valoarea de simbol pe
care o poartă. Regele Carol I a fost aici cu ocazia Expoziției Naționale Jubiliare din 1906. Mai
mult, există mărturii că a botezat copii în acest sfânt lăcaș”, a adăugat părintele Dorobanțu.

Crucea lui Antonie Vodă Ruset (1677)

Biserica, în lungime de 22,65 m şi lăţime de 10,6 m, a fost zidită din piatră masivă până la
jumătate, continuă în partea superioară cu cărămidă roșie aparentă și este înfrumusețată cu
ornamente de ceramică tradiţională. Pereţii exteriori au trei rânduri de firide pictate. Primul
conţine 44 de chipuri de sfinți în mărime naturală. Rândul al doilea cuprinde 88 de proroci și
sfinți, iar în cel de al treilea sunt pictate succesiv Sfânta Cruce și potirul, cu diverse
ornamente.

O cruce mare din piatră, datată 1677, având ornamente și inscripții chirilice, sculptată de Radu
zugravul, a fost adusă în curtea bisericii în 1906. Despre această cruce, părintele paroh ne-a
spus că a fost adusă tot pentru a simboliza legătura dintre Moldova și Țara Românească:
„Regele Carol I a adus o cruce a domnitorului Antonie Vodă Ruset (Rosetti), care s-a aflat,
inițial, în fața Bisericii «Sfântul Nicolae»-Domnesc din Iași. Antonie Vodă Ruset este
domnitorul care a mutat capitala și Mitropolia Moldovei de la Suceava la Iași”.

Pictura bisericii, realizată în perioada 1909-1910 de către Costin Petrescu, a fost distrusă în
urma incendiului din 1976. Astfel că sfântul lăcaş a fost repictat, în anii 1992-1993, de către
pictorii Dimitrie Bănică, Gheorghe Bondoc şi Florin Paraschivescu, prin purtarea de grijă a
preotului Ion Turcu, parohul din acea perioadă, fiind resfințită la 14 februarie 1993. „Pe
pereții interiori sunt reprezentați ctitorii bisericii, și mă refer îndeosebi la Regele Carol I.
Alături de acesta este pictat și Domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt, deoarece ambii au reușit
să lase românilor biserici impresionante din punct de vedere cultural și arhitectural. În cursul
acestui an sperăm să începem restaurarea bisericii și a crucii lui Antonie Vodă Ruset accesând
fonduri nerambursabile de la Uniunea Europeană”, a completat părintele paroh. Actuala
biserică mai păstrează câteva icoane care au aparținut bisericii vechi, pe al cărei loc s-a ridicat
actualul sfânt lăcaş.

Cimitirul păstrează memoria celor trecuți la Domnul

Istoricii menționează faptul că până la 1905 cortegiile funerare veneau din centrul orașului
spre cimitirul Bellu pe un drum mai scurt: Calea Rahovei, apoi pe strada 11 Iunie, după care
traversau Dealul Filaretului (actualul Parc Carol), urcând pe aleea care acum trece pe lângă
fântâna „Gh. Gr. Cantacuzino”, Biserica „Cuțitul de Argint”, Arenele Romane și abia apoi
ieșeau în Calea Șerban Vodă. Acel drum ce străbătea Dealul Filaretului se numea „Drumul
morților”, deoarece pe acolo erau duși spre locul de înmormântare mulți oameni ai orașului.
După 1905, când pe Dealul Filaretului a început amenajarea Parcului Carol, cortegiilor
funerare li s-a interzis traversarea acelui teren.

Despre modul cum a luat naștere cimitirul Parohiei Bărbătescu Nou, părintele Florentin
Dorobanțu ne-a relatat: „În 1992, părintele Ion Turcu, parohul de atunci, împreună cu
comitetul parohial, cu acordul forurilor bisericești, au înființat acest cimitir din dorința de a
strânge fondurile necesare restaurării și pictării bisericii, afectată de un incendiu. Prin
cumpărarea de locuri de înhumare în acest cimitir, credincioșii din parohia noastră au sprijinit
refacerea picturii, unii au fost și ostenitori în cadrul activităților desfășurate aici. Toți acești
binefăcători ai bisericii noastre sunt pomeniți la fiecare Sfântă Liturghie în rândul ctitorilor,
binefăcătorilor și ostenitorilor, așa încât rugăciunea credincioșilor se împletește cu cea a
preoților”.

Printre personalitățile care sunt înmormântate aici menționăm: pr. prof. Ion Mircea, pr. Ion
Turcu, pr. Gheorghe Rezei (ctitorul bisericii ortodoxe din Tășnad), prof. dr. Ovidiu Băjenariu,
campionul european la rugby Dan Coravu, pictorul Dumitru Bănică și mulți alți credincioși.

Recunoștința față de înaintași ne inspiră pentru un viitor mai bun

Cinstirea înaintașilor „este deosebit de importantă, prin aceasta noi arătăm că suntem
recunoscători pentru ceea ce suntem. Aducem cinstire părinților, bunicilor, străbunicilor și
tuturor celor care au existat înaintea noastră pentru ceea ce ne-au lăsat ca moștenire materială
și spirituală. Comuniunea nu se rupe niciodată în Sfânta Biserică și ei sunt pomeniți mereu.
Ne îngrijim ca Dumnezeu să treacă cu vederea greșelile lor, mulțumind pentru ceea ce noi
suntem astăzi ca efort al înaintașilor”, a completat părintele Dorobanțu.

Și pentru că cinstirea și recunoștința înaintașilor ne inspiră pentru un viitor mai bun, Biserica
„Schimbarea la Față”-Bărbătescu Nou are o bogată activitate cu tinerii, de care se ocupă
părintele Gheorghe Popa, slujitor la această biserică. „Avem parteneriate încheiate cu mai
multe școli și grădinițe, care își desfășoară activitatea în parohia noastră, având o bună
colaborare cu profesorii de religie. Înainte de pandemie, elevii erau aproape zilnic prezenți în 
biserica noastră, fiind implicați în activități care răspundeau nevoilor specifice vârstei lor,
coordonatorul activităților fiind părintele Gheorghe Popa, împreună cu care slujesc la această
biserică”, a mai spus preotul paroh.

În Biserica „Schimbarea la Față”-Bărbătescu Nou, cu uşa permanent deschisă și cu preoţii

aflaţi mereu în întâmpinarea credincioşilor, omul modern îşi poate odihni o clipă sufletul.
Apoi porneşte mai departe. O nouă pagină de istorie se scrie în fiecare zi.