Colectivizarea agriculturii în Basarabia

Ca urmare a semnării Pactului Ribbentrop-Molotov, la 28 iunie 1940, Uniunea Sovietică a

ocupat, Basarabia şi Nordul Bucovinei-un teritoriu cu o suprafata de 44.422 km2, cu 3 mil.
200 mii locuitori în Basarabia şi 6 mii km2 cu peste 500 mii locuitori în partea de nord a
Bucovinei.

La 2 august 1940, Sovietului Suprem al URSS a creat RSS Moldovenească şi a "primit-o" în

componenţa URSS.

La 15 august 1940, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a emis două decrete care au pus
începutul organizării economiei RSS Moldoveneşti pe baze socialiste. În conformitate cu
decretul "Cu privire la naţionalizarea băncilor, întreprinderilor industriale şi comerciale,
transportului feroviar şi fluvial şi mijloacelor de telecomunicaţii din Basarabia", Prezidiul
Sovietului Suprem al URSS a naţionalizat, cu începere de la 28 iunie, toate mijloacele şi
uneltele de producţie fixe în ramurile menţionate.

Al doilea decret "Cu privire la restabilirea, pe teritoriul Basarabiei, a legilor sovietice

referitoare la naţionalizarea pământului" a declarat întregul pământ cu bogăţiile subsolului,
pădurile şi apele lui drept proprietate de stat, lichidând astfel, proprietatea moşierească şi
capitalistă asupra pamântului. Sovieticii au nationalizat pamantul si l-au impartit la cei saraci.
Au stabilit impozite mari, asa numita „postavca”: oamenii trebuiau sa predea la stat oua,
carne, lapte, unt, fructe, cereale, in cantitati mari, pentru ca proprietarul sa renunte la
pamantul sau si sa intre in colhozuri.

Lichidarea chiaburilor prin expropierea şi deportarea lor, avea scopul de a accelera ritmurile
colectivizarii şi a transforma acest proces într-o acţiune de masă. Se miza pe frica de
deportare, care era implantată tot mai adânc în rândul ţăranilor.

Aceste măsuri au avut un efect spontan: timp de câteva zile populaţia RSSM a trait într-o
stare de frică imensă, că va fi deportată în Siberia dacă nu va intra în colhozuri. În rezultat, de
la 6 iulie pâna la 1 septembrie 1949, în RSSM au fost organizate 750 de colhozuri în care au
intrat 183.333 gospodării ţărăneşti (procentul gospodăriilor ţăraneşti colectivizate, sporind de
la 32,2 la 71,7 procente).

Colectivizarea propriu-zisă s-a efectuat în R.S.S. Moldovenească "prin dictat". Au fost

folosite două tipuri principale de constrângere: directă – când se aplicau metode "fizice" de
"convingere" a ţăranilor să intre în colhozuri; indirecte – când ţăranii se vedeau nevoiţi să
facă acest pas în urma metodelor "economice", impozite, cote, prestaţii. Li se adăugau
sentimentul de teamă, o frică permanentă întreţinută de arestări, deportări, dispariţii.

Oamenii mureau de foame iar guvernul exporta graul in alte tari pe un pret derizoriu.
Colhozurile nu erau acceptate de popor in Basarabia si Bucovina. Multi dintre moldoveni au
inceput sa paraseasca Republica Sovietica Moldoveneasca.
Basarabia a fost lipsita de pamanturile sale, sudul si nordul ei au fost date Ucrainei. A
continuat infiintarea colhozurilor. Conducatorii venetici nu s-au uitat ca in 1946-’47 au fost
ani de seceta, ei au stabilit impozite mari. Taranii erau obligati sa dea la stat cereale, fructe,
legume, alimente pentru diferite motive: ba pentru Armata Rosie, pentru fondul apararii, ba
pentru ajutoare internationale, pentru tarile socialiste, pentru China sau altele unde erau
revolutii comuniste…
Aceste impozite lasau fara hrana familiile taranilor care se straduiau sa ascunda ceva rezerve
din productie. Atunci veneau functionarii sovietici de la raion cu activistii din sat, rascolind
totul, pana si pamantul. Daca gaseau ceva, ii pedepseau pe oameni, luandu-le totul, chiar si
condamnandu-i la ani grei de puscarie. In acei ani au murit de foame peste 250.000 de tarani
cu copiii lor.

Odată cu încetarea războiului situaţia gospodăriilor ţărăneşti era deplorabilă. Peste 80% din
acestea nu aveau animale de tracţiune, semănători, pluguri, secerători, treierători şi alt
inventar agricol. Lipsea fondul de seminţe şi de prăsilă, de asistenţă agronomică, de credite
etc. Pe loturile gospodăriilor mici şi răzleţite aplicarea maşinilor agricole moderne era puţin
productivă, iar pe alteori chiar nerentabilă. Nivelul agronomic scăzut din gospodăriile
individuale influenţa puternic capacitatea de producţie a culturilor agricole.

În pofida creditelor acordate gospodăriilor individuale, utilizării inventarului agricol, roada

era mică şi abia satisfăcea necesităţile minimale. În aceste condiţii conducerea stalinistă
considera că varianta optimală era unirea ţăranilor în gospodării mari colective de prelucrare
a pământului. Ţara avea nevoie acută de alimente, iar industria de materii prime era vital
cointeresată să sporească producţia agricolă.

In 1948, dupa un an cu roada bogata, poporul si-a revenit putin. Dar a inceput colectivizarea
fortata la sate, într-un timp record, din toamna 1949 pînă primăvara 1950. Cei care se
impotriveau, erau deportați în regiunile îndepărtate ale Siberiei şi Kazahstanului. . Dupa
aceasta masură, taranii au fost nevoiti sa intre cu totii in colhoz, unde lucrau pentru statul
sovietic, care la inceput le dadea cate 100 de grame de paine pentru ziua de lucru.
Colhozurile s-au mai imbogatit cu averea celor deportati, care a fost confiscata, o parte fiind
furata de activistii din sat. Taranii au fost fortati sa predea in colhoz tot ce aveau in
gospodarii: caii, boii, utilajul agricol…
Cu timpul, viata in colhozuri s-a mai imbunatatit, datorita firii moldovenilor de buni
muncitori. Din alte regiuni ale U.R.S.S. au fost aduse inventar tehnic, animale de tracţiune,
seminţe. Au fost create puncte de păstrare şi de întreţinere a acestora Din cauza platii mizere,
oamenii s-au invatat sa fure tot ce le cadea in maini, caci acum nu era gospodaria lor, ci a
statului, care ii exploata in mod nemilos. La sate s-a format elita comunista-presedinti,
mecanizatori, brigadieri, slujbasi, care traiau mult mai bine decat taranii colhoznici,
folosindu-se de bunurile produse de ei.

Însă în următorii ani au fost întreprinse de către organele de stat măsuri în vederea
constituirii şi consolidării noilor relaţii de producţie în agricultură. S-a făcut încercarea de a
trece de la metodele administrative de dirijare a agriculturii la metodele economice.
Colhozurile au început să treacă la remunerarea lunară a muncii.