Finantarea proprie reprezintă resursa pe termen lung, cea mai sigură pentru finanțarea

activului bilanțier şi este constituită din: capitalul social (sau pairimoniul regiei, patrimoniul
public, a institutelor nationale de cercetare - dezvoltare), primele de capital, rezervele din
reevaluare, rezervele, rezuliatul reportat si rezultatul exercițiului financiar.
Creşterea capitalurilor proprii este asigurată, în special, prin politica de constituire de rezerve
şi a majorării capitalului social prin noi aporturi în bani şi/sau în natură. Majorarea
capitalurilor proprii, prin constituirea de rezerve,este un procedeu clasic şi sănătos dar în
opoziție cu politica de distribuire de dividende.
Analiştii financiari apreciază că nu trebuie să se distribuie dividende în situatia în care
entitatea:
a suportat pierderi importante (rezultat reportat debitor);
- exercițiul în curs este dificil din punct de vedere al rentabilității şi exploatării,
- S-a lansat într-un program de investiții important;
- constată o creştere spectaculoasă a cifrei de afaceri (acest fapt presupune o creştere a
necesarului de fond de rulment).
Entitatea poate acorda dividende atunci când:
- nu se află în situațiile prezentate mai sus,
conducerea entității vrea sa pregătească o creştere a capitalului prin aport in numerar.
Resursele stabile de finanțare sunt asigurate din resurse interne, măsurate prin capacitatea
de autofinanțare (exprimate, mai ales, sub formă de surplus monetar).

Capitalul social reprezintä componenta principală a capitalurilor proprii care exprimă

valoarea nominală a aporturilor subscrise şi/sau depuse de către
actionari/asociați.
Aporturile acționarilor/asociaților sunt concretizate, de regulă, în: aport in numerar (sume
depuse în casierie sau în conturile la bancă); aport in natură (bunuri economice, titluri,
drepturi de creantă etc.).
In funcție de tipul entității , capitalul social se divizează în titluri de vaoare sub formă de:
-parti sociale, la societățile de persoane (societăți în nume colectiv, societăți în comandită
simplă şi societăți cu răspundere limitatä);
- actiuni, la societățile de capital (societăți pe actiuni sau societăți în comandită pe acțiuni)
Părțile sociale sunt titluri cu valoare minimă de 10 lei, care nu se pot negocia pe piața
financiară, cesiunea lor fiind autorizată de majoritatea asociaților ce reprezintă 3/4din
capitalul social.
Actiunile pot fi negociate pe piața financiară, asigurându-i deținătorului dreptul de
proprietate într-o entitate.
Actiunile, ca titluri de valoare, sunt clasificate din mai multe puncte de vedere:
după forma şi modul de transmitere: acțiuni la purtător şi acțiuni nomninative;
- după natura aporturilor: acțiuni în numerar şi acțiuni de aport;
- după drepturile conferite deținătorilor acțiuni ordinare sau obişnuite şi actiuni preferențiale
sau prioritare (acestea oleră un drept prioritar fie asupra
beneficilor, fie asupra dreptului de vot);
in functie de dreptul asupra dividendului: actiuni de capital şi acțiuni amortizate.

Valoarea nominală reprezintă raportul dintre valoarea capitalului social şi numărul de titluri
emise.
Actiunile emise de societate în vederea majorării capitalului social sunt evaluate la valoarea
de emisiune care poate fi egală cu valoarea nominală sau mai
mare decât aceasta. Dacă luăm în considerare profitul distribuit sau realizat, acțiunile şi
părțile sociale sunt evaluate la valoarea contabilă şi valoarea de rentabilitate.
Valoarea contabilă reprezintă raportul dintre capitalurile proprii și numarul de titluri deținute
de entitate.
Valoarea de rentabilitate poate fi calculată ca raport între dividendul distribuit pe acțiune şi
rata de capitalizare (nivelul dobânzi practicate la obligațiunile de stat), denumită valoare
financiară, sau ca raport între profitul net distrbuit pe acțiune, capitalizat în functie de rata de
capitalizare, denumita valoare de randament.

Emisiunea de acțiuni conduce la intrarea în societate a unor noi acționari.

In acest caz, trebuie protejați vechii actionari. Protejarea vechilor acționari se realizează prin
prima de emisiune sau aport şi dreptul de subscriere.
Prima de emisiune are ca scop egalizarea drepturilor actionariior vechi si noi, atunci când
societatea deține şi alte elemente de capital propriu în afara capitalului social. Altfel spus,
prima de emisiune reprezintă prețul plătit de actionarii noi pentru dobândirea dreptului
asupra acestora.

Dreptul preferențial la subscriptia acțiunilor în numerar este recunoscut

vechilor acționari, proporțional cu numărul de acțiuni vechi deținute, fiecare ac-
tiune veche având ataşat un drept de subscriptie (DS).
Drepturile de subscripție pot fi folosite pentru achiziția de noi actiuni sau pot fi cedate altor
persoane interesate de subscriere, dar care nu dispun de DS-uri suficiente.
DS-ul este un titlu de valoare negociabil, valoarea lui depinzând de legea cererii şi ofertei şi
fiind cotat la bursă ca şi acțiunile.
Valoarea teoretică a unui DS este considerată o valoare de echitate", deoarece acesta nu
afectează nici drepturile vânzătorului, nici pe cele ale cumpărătorului.

Capitalul social poate fi redus până la nivelul minimului legal stabilit prin Legea nr. 31/1990
republicată, echivalentul în lei a 25.000 e pentru societățile pe
aciuni şi 200 lei pentru societătile cu răspundere limitată, cu exceptia situației în care
reducerea este urmată de o creştere a capitalului (efectul de acordeon).
Reducerea capitalului social se poate realiza prin diminuarea valorii nominale a fiecărei
acțiuni sau anularea acțiunilor.
Capitalul social al unei entități se reduce în următoarele situații:
a) acoperirea pierderilor din anii precedenți;
b) rambursarea aporturilor către acționari;
c) răscumpărarea şi anularea acfiunilor proprii

Reevaluarea activelor imobilizate are ca obiectiv principal constatarea valorii juste (reale) a
fiecărui activ supus reevaluarii, având în vedere starea,
utilitatea pentru entitate şi prețul pietei.
Rezervele din reevaluare reprezintă plusul de valoare constatat la reevaluarea imobilizărilor
corporale şi se calculează ca diferenta între valoarea justă şi
valoarea de intrare în cazul imobilizărilor corporale nesupuse amortizării sau valoarea
contabilă netă pentru cele supuse amortizării.
Valoarea contabilă netă este egală cu valoarea de intrare sau valoarea contabilă diminuată
cu amortizarea cumulată şi ajustările pentru depreciere aferente
activului reevaluat.
Valoarea justă reprezintă valoarea actuală (reală) sau de piață determinată de firme sau
persoane fizice autorizate şi recunoscute.

Surplusul din reevaluare, inclus în rezerva de reevaluare, este capitalizat prin transferul
direct la rezerve, atunci când acest surplus reprezintă un câstig realizat. Câştigul se
considera realizat la ieşirea din evidența a activului pentru care s-a constituit rezerva din
reevaluare.
Valoarea rezervei din reevaluare, transferată la rezerve, reprezintă diferenta dintre
amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate și valoarea amortizarii calculate pe
baza valorii de intrare a activului.

Rezervele sunt structuri ale capitalurilor proprii constituite, în principal, din profitul obținut de
entitate şi alte surse, cum sunt: primele de capital şi rezervele din reevaluare.
Ca elemente ale capitalului propriu, rezervele consolidează baza materială a entității;
contribuie la creşterea capacității acesteia de a face față unor conjuncturi nefavorabile şi
eventualelor pierderi.
După modul de constituire, rezervele sunt grupate în următoarele categorii:
a) rezerve legale;
b) rezerve statutare sau contractuale;
c) rezerve reprezentând surplusul realizat din rezervele din reevaluare;
d) alte rezerve.
a) Rezervele legale se constituie anual în conforimitate cu prevederile legale prin prelevarea
din profitul brut a unei cote de cel puțin 5 %, până ce rezerva atinge nivelul maxim de 20 %
din capitalul social
Rezervele legale sunt deductibile în limita de 5 % din profitul contabil, înainte de calcularea
impozitului pe profit, profit din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă
cheltuielile aferente acestor venituri, până ce
aceasta atinge a cincea parte din capitalul subscris vărsat.

In categoria capitalurilor proprii, sunt incluse şi acțiunile proprii rascumpărate de entitate și

deținute pe termen lung sau scurt. Menționăm că valoarea acțunilor proprii detinute la un
moment dat diminuează mărimea capitalurilor proprii in bilanț (sunt posturi rectificative; adică
sunt prezentate în bilant ca o corectie a capitalului propriu). Principalele motive ale
răscumpărării acțiunilor
proprii ar putea fi: reglarea cursului acțiunilor la bursă sau redimensionarea capitalului social
prin anularea actiunilor proprii.
In Legea societăților comerciale, se prevede că unei societăți i se permite să dobândească
propriile acțiuni, fie direct, fie prin intermediul unei persoane actionand în nume propriu, dar
pe seama societății în cauză cu respectarea următoarelor condiții:
a) autorizarea dobândirii propriilor acțiuni trebuie să fie acordatä de către
adunarea generală extraordinară a actionarilor, care va stabili condițiile acestei dobândiri
(numărul maxim de acțiuni ce urmează a fi dobândite, durata pentru
care este acordată autorizația şi care nu poate depăşi 18 luni de la data publicării hotărârii
în ,Monitorul Oficial al României", precum şi contravaloarea lor minimă şi maximă);
b) valoarea nominală a actiunilor proprii dobândite de societate, inclusiv a celor aflate deja în
portofoliul său nu poate depāși 10 % din capitalul social subscris;
c) tranzacția poate avea ca obiect doar acțiuni integral liberate;
d) plata acțiunilor astfel dobândite se va face numai din profitul distribuibil sau din rezervele
disponibile ale societății, înscrise în ultima situație financiară anuală aprobată, cu excepția
rezervelor legale. Aşadar, nu pot fi rāscumpărate acțiuni proprii dacă entitatea înregistrează
pierderi

Rezultatul reportat reprezintă profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită din exercițiile
precedente (decizia de repartizare a profitului net sau acoperire a pierderii fiind amânată de
adunarea generală a acționarilor).
Profitul nerepartizat (total sau parțial) constituie pentru entitate o sursă proprie de finanțare,
până în momentul repartizării pe destinațiile prevăzute de lege, statut sau adunarea
generală.
Pierderea neacoperită, reportată în exercitiul curent, urmează a fi acoperită din profitul
exercițiilor viitoare, din rezerve sau capitalul social.