CELE 9 FERICIRI

Cele 9 „Fericiri” au fost spuse de Iisus Hristos în cadrul Predicii

de pe Munte. Ele sunt, conform Catehismului Ortodox, „fericiri,
fiindcă ele se potrivesc deplin cu smerenia şi blândeţea
Mântuitorului Hristos.

Care este a treia fericire şi ce înţeles are?

“Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul” (Mt 5, 5).

Blândeţea este cel dintâi rod al bunătăţii şi iubirii aproapelui. Ea este o stare cumpănită şi liniştită
a sufletului, însoţită cu silinţă de a nu supăra pe nimeni şi a nu se supăra de nimic.

Cel blând nu murmură niciodată împotriva lui Dumnezeu, nici a oamenilor, urmând îndemnul
Sfântului Apostol Pavel: “Cuvântul vostru să fie totdeauna plăcut, cu sare dreasă, ca să ştiţi cum să-i
răspundeţi fiecăruia” (Col. 4, 6). Omul blând dă cuvenita cinste şi ascultare mai-marilor săi: nu
batjocoreşte, nu grăieşte de rău şi nu osândeşte pe semenii sai, ci se arată pe sine totdeauna smerit. Iar
când se întâmpla ceva potrivnic dorinţelor lui, nu se lasă pradă mâniei şi, mai presus de toate, nu se
răzbună pentru jigniri.Cea mai înaltă treaptă a blândeţii este iubirea faţă de cei ce ne prilejuiesc
necazuri şi supărări şi care se arată prin iertare şi împăcare (Mt 5, 23-24). Culmea blândeţii stă deci în
purtarea pe care ne-o porunceşte Mântuitorul, prin cuvintele: “Binecuvântaţi pe cei ce va blesteamă,
faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-va pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc” (Mt 5, 44).Singura
mânie îngăduită şi folositoare este aceea îndreptată împotriva păcatelor şi a patimilor şi mai ales
împotriva diavolului ispititor, în care nu a rămas nimic bun.

Blândeţea, din cea de-a treia fericire, este interpretată de teologi ca fiind starea care se naşte din
bunătate şi iubire. Este liniştea sufletească în care trăieşte creştinul care nu supără pe nimeni. Aceşti
oameni vor „moşteni pământul”, adică vor fi scutiţi de necazuri, supărări sau alte tulburări lumeşti.

Ce a făgăduit Dumnezeu celor blânzi?

Dumnezeu a făgăduit celor blânzi că vor moşteni pământul. Într-adevăr, este firesc ca aceia care
se poartă cu blândeţe să fie scutiţi de multe supărări, necazuri şi tulburari pe care le pricinuieşte lipsa
acestei virtuţi, să capete chiar iubirea celor din jur, o bună înrăurire asupra semenilor şi, în orice caz,
să stingă mânia şi ura îndreptată împotriva lor. Răsplata îi vine celui blând chiar din practicarea
blândeţii. Fiind împăcat cu Dumnezeu, cu semenii şi cu sine, omul blând se bucură de o stare de
linişte şi siguranţă deplină. Astfel trebuie înţelese cuvintele Mântuitorului: “Învăţaţi-vă de la Mine, că
sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihna sufletelor voastre” (Mt 11, 29). Răsplata deplină,
însă, va fi data celor blânzi în viaţa viitoare.