Mihai Eminescu – tema şi viziune despre lume într-un text poetic studiat

Ce avem în vedere/Conţinutul:
- evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic studiat
într-un curent cultural/literar, într-o perioadă sau într-o orientare tematică;
- prezentarea a două imagini/idei poetice, relevante pentru tema şi viziunea despre
lume din textul studiat;
- ilustrarea a patru elemente de compoziţie şi de limbaj ale textului poetic studiat,
semnificative pentru tema şi viziunea despre lume (de exemplu: imaginar poetic,
titlu, incipit, relaţii de opoziţie şi de simetrie, motiv poetic, laitmotiv, figuri
semantice/tropi, elemente de prozodie etc.)

Variantă de rezolvare:

Romantismul este un curent literar ce a luat naştere la sfârşitul veacului al XVIII-

lea şi începutul celui de-al XIX-lea în Europa Occidentală (Germania), dispersându-se
ulterior pe întregul continent şi influenţând toate sferele culturii şi artei. Miza principală a
acestei mişcări era respingerea excesului de raţionalism al gândirii iluministe şi a
rigidităţii clasiciste.
În sens afirmativ, printre preceptele de bază ale romantismului se numărau:
cultivarea sensibilităţii şi fanteziei cu funcţie creatoare; reabilitarea fiinţei umane în toată
complexitatea trăirilor şi simţirilor ei; preferinţa pentru nocturn ca spaţiu al posibilităţilor
infinite, al sacrului, misterelor şi tenebrosului; dorinţa de evaziune din real într-o lume a
visului, a potenţelor şi latenţelor, a descoperirii sinelui.
Un autor în opera căruia sunt reflectate plenar aceste trăsături este poetul Mihai
Eminescu. Despre acesta, Paul Cornea afirma cu multă îndreptăţire următoarele:
„Eminescu întruchipează, într-o manieră exemplară, toate particularităţile şi obsesiile
Romantismului: sete de absolut, imaginaţie grandioasă stârnită de căutarea tainelor
existenţei, vizionarism orfic, capacitatea de a face să retrăiască miturile şi a dezvălui viaţa
misterioasă a lucurilor, intuirea intermitenţelor 1 inimii, puterea demiurgică de a mânui
limbajul şi de a-i smulge resursele lui de simbolizare.”
Poemul „Luceafărul”, considerat de critica literară un text de sinteză, sub aspect
tematic, al întregii creaţii eminesciene, ne va permite să observăm aceste trăsături.
Figurează în acesta, în primul rând, natura şi iubirea, ca teme îngemănate, ceea ce
constituie, de altfel, şi o particularitate romantică. Acelaşi Paul Cornea va spune: „La
Eminescu, natura îşi pierde orice atribut al exteriorităţii. Ea îl dublează pe poet, vibrează
în ritmul inimii sale...” Natura este prezentă în „Luceafărul” în mai multe ipostaze, de la
cea mai simplă (cadru al experienţei cruciale a dragostei) până la unele de maximă
subtilitate („personajul” masculin, Luceafărul – Hyperion, se întrupează din elemente ale
naturii pentru a căpăta o formă cvasi-umană, ceea ce ar înlesni întrucâtva contactul cu
fata de împărat – Cătălina). Merită o atenţie deosebită, atât sub aspectul temei naturii, cât
şi pentru revelarea trăsăturilor cu totul neobişnuite ale Luceafărului, momentele
metamorfozelor sale. Prima întrupare, din mare („Se cufunda în mare”, „...apa unde-au
fost căzut”, „adânc necunoscut”, „mumă-mea e marea”) şi din cer („cerul este tatăl meu”,
„am coborât cu-al meu senin”), precum şi „toiagul de trestii” ca însemn al autorităţii
1
discontinuităţi
incerte, terestre, acvatice, dar şi supranaturale, eterice, reflectă întru totul natura sa
imaterială, totodată, însă, şi dorul neostoit de a fi cu fiinţa iubită şi măsura sacrificiului la
care este dispus pentru a realiza întâlnirea. A doua materializare, „din a chaosului văi”,
având drept tată soarele şi drept mama noaptea („Venea plutind în adevăr/Scăldat în foc
de soare”), subliniază încă o dată natura duală, chiar antitetică a existenţei materiale a
Luceafărului – prins între două lumi, între două destine, între două alegeri imposibile.
Trebuie semnalat şi versul, peste care se trece cu prea mare uşurinţă de obicei, „Se stinse
cu durere”, care reflectă cumplita greutate a trecerii dintr-o stare materială în alta. Nicio
metamorfoză nu este lipsită de durere, întrucât în fiecare dintre ele se străvede o
înfruntare a ordinii fireşti a lucrurilor, o punere de-a curmezişul destinului, o răstălmăcire
a voinţei zeilor.
Iubirea, tema pereche a naturii, este reflectată într-o manieră deosebit de originală:
dragostea dintre un astru şi o fiinţă umană, două fiinţe ontologic incompatibile, este prilej
pentru Eminescu să mediteze la condiţia omului de geniu, dar şi la condiţia omului de
rând, faţă de care atitudinea poetului este, de asemenea, ambivalentă. Erou romantic prin
excelenţă, Luceafărul este, fără îndoială, înzestrat cu virtuţi care nu numai că le depăşesc
pe ale omului comun (fata de împărat, văzută ca atare sau sub denominaţia de Cătălina;
Cătălin), dar care depăşesc chiar şi puterea de înţelegere şi de cuprindere a acestuia. Fata
de împărat nu poate răspunde chemării Luceafărului pentru că dragostea ei nu are aceeaşi
intensitate, dar mai ales fiindcă nu aude această chemare. Există o asemenea disonanţă şi
distanţă între eroi, încă simpla comunicare a celor doi devine (dacă nu cumva este dintru
început) imposibilă. Trebuie remarcată frecvenţa uimitoare a termenilor care atestă
deficitul de comunicare dintre cele două tabere: „Străin la vorbă şi la port”, „Au nu-
nţelegi tu oare”, „Deşi vorbeşti pe înţeles/ Eu nu te pot pricepe”, „Ca să nu-l pot ajunge”,
„...farmec sfânt/ Ce nu-l mai pot pricepe”. Deşi în general unanimă în a blama
incapacitatea fetei de a-şi depăşi propria condiţie, critica literară a semnalat uneori, prea
rar, şi aspectul pozitiv iniţial, al tânjirii fetei după o iubire absolută. Eşecul acesteia de a
se ridica la înălţimea absolutului la care aspira este, în fond, doar un memento filosofic al
condiţiei sale: „Din sânul vecinicului ieri/Trăieşte azi ce moare”.

De dezvoltat:
- relaţii de opoziţie/simetrie: „Ei doar au stele cu noroc /.../ Noi nu avem nici timp,
nici loc”: ei – noi; lumea ta – lumea mea; cercul vostru strâmt – lumea mea;
Luceafărul de sus – am coborât etc.
- două figuri de stil

Concluzie:
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________