Arhaismele. Regionalisme.

Rolul lor

Arhaism = cuvânt învechit, ieşit din uzul comun, sau pe cale de dispariţie (încă prezent în
unele varietăţi de limbă >> de exemplu, în limbajul religios)

 cuvinte care nu mai au obiect de referință în prezent: agă, arnăut, comis,

clucer, diac, giubea, hatman, haraci, logofăt, medelnicer, pașă, postelnic,
serdar, spătărie, tui etc.
 cuvinte înlocuite prin sinonime: herb > stemă, slobozenie > libertate,
buche > literă, pizmă > invidie, ocârmuire > guvernare, zapis > document,
zlătar > aurar, iscoadă > spion, pojarnic > pompier, catadicsi > a
considera/ a lua în calcul (o anumită acţiune)
Categorii:

a. fonetice: părete (perete), lăcaş (locaş), sară (seară)

b. lexicale: dijmă, pârcălab, caimacan
c. semantice: limbă (popor), a tăbărî (a aşeza tabăra), moşie (patrie)
d. gramaticale: preot deşteptării noastre (dativ în loc de genitiv), inime

Regionalism = cuvânt cu o răspândire geografică limitată, cunoscut/ folosit de vorbitorii

dintr-o anumită arie

Categorii:

a. fonetice: deşte (degete), şinşi (cinci)

b. lexicale: bai (supărare), dadă (soră mai mare)
c. semantice: lubeniţă (pepene versus dovleac, în alte zone), carte (scrisoare)
d. gramaticale: a mele (în loc de „ale mele”), o făcut (construirea perfectului compus cu
particula „o”)