Test de evaluare a lecturii – Moromeții I

1. Romanul „Moromeții” este unul:

a. tradiționalist, fiindcă predomină conflictele exterioare și tema reflectă lumea satului;
b. balzacian, prin tehnica descrierii minuțioase și a construcției personajelor tipologice;
c. modernist, datorită întrebuințării frecvente a stilului indirect liber;
d. realist, prin oglindirea veridică a satului dunărean în perioada premergătoare Primului Război Mondial.

2. În roman se pot identifica următoarele conflicte interioare:

a. Catrina Moromete, Maria Moromete, Ilie Moromete;
b. Tudor Bălosu, Polina, Birică;
c. Ilie Moromete, Tudor Bălosu, Nilă și Polina;
d. Niculae Moromete, Ilie Moromete, Nilă.

3. Bisisica este vinovată de:

a. moartea lui Boțoghină;
b. tăierea salcâmului;
c. plecarea de acasă a lui Achim;
d. chinurile zilnice ale lui Niculae.

4. Tăierea salcâmului este echivalentă în roman cu:

a. moartea unui om, prin descrierea în aceeași scenă a bocetelor femeilor din cimitir;
b. destrămarea satului tradițional românesc;
c. destrămarea familiei patriarhale reprezentate de Moromeți;
d. prăbușirea unui axis mundi ce păstra universul moromescian în echilibru.

5. Furia lui Țugurlan împotriva celorlalți săteni este justificată astfel:

a. se simte nedreptățit fiindcă, după reforma agrară, când s-au redistribuit loturile foștilor moșieri, el (și
alți câțiva împreună cu el) au primit mai puțin pământ decât alții;
b. nu i se permite să ia cuvântul la adunarea din poiana lui Iocan, toți cei prezenți fiind atenți numai la Ilie
Moromete, pe care Țugurlan îl invidiază în taină;
c. a candidat la funcția de primar, dar nu a fost susținut de consătenii săi, fiind ales un primar din altă
localitate;
d. după ce a dat în vileag furtul de la moară și i-a luat apărarea lui Ion al lui Miai, nu a fost sprijinit de
ceilalți țărani.

6. Între incipitul și finalul romanului se stabilește o relație de:

a. simetrie, romanul începând și încheindu-se cu scena sosirii familiei Moromete de la câmp;
b. opoziție, din perspectiva timpului, care are la început „nesfârșită răbdare”, iar la final „nu mai are
răbdare”;
c. simetrie, prin apariția atât la început, cât și la final a supratemei timpului, chiar dacă în ipostaze
diferite;
d. nu se stabilește niciun fel de relație, cele două elemente textuale fiind independente.

7. Ilie Moromete stăpânește la perfecție arta disimulării, fapt vizibil în următoarea scenă:
a. discuția cu Tudor Bălosu, din primul capitol al primei părți;
b. tăierea salcâmului;
c. bătaia cu parul a celor doi băieți mai mari;
d. discuția din poiana lui Iocan.

8. Perspectiva narativă este:

a. obiectivă;
b. subiectivă;
c. obiectivă și subiectivă;
d. moralistă.

9. Relația Polina-Birică este similară următoarei relații din romanul „Ion”, de Liviu Rebreanu:
a. Zaharia Herdelea-Maria Herdelea;
b. George-Florica;
c. Ion-Ana;
d. Ion-Florica.

10. Stilul indirect liber este evident în următoarea secvență:

a. „Niculae ridică iar măciuca, fulgerat de un gând înfricoșător: «Mă omoară». Îl izbi iarăși țintind capul.”
b. „În drum spre Moromeți, Birică se luptă din răsputeri să alunge supărarea pe care i-o pricinuise tatăl
său. Acesta îi vorbise ca și când el, Birică, ar fi uitat vreo clipă felul cum trăiesc ei. Ce-a vrut să spună?
Că surorile lui...”
c. „Dacă n-ar fi fost miriștea locurilor sau urmele — roților de căruță, uscate adânc în pământul drumului,
care arătau că pe aici au fost oameni, s-ar fi zis că porumburile au crescut singure, că au fost părăsite, că
nimeni n-o să mai calce vreodată pe-aici și că doar el a rămas ca un martor al unei lumi ciudate care a
pierit.”
d. „Dar nu mai avea putere să spună aceste cuvinte. Își ridică brațele spre cer și le lăsă izbindu-și cu ele
genunchii. În curând nu se mai putu îndura nici pe sine, se ridică și ieși.”