Verbele impersonale 

au o singură formă, doar pentru persoana a III-a singular, iar

acțiunea nu poate fi atribuită unei persoane. În categoria verbelor impersonale există
verbe impersonale absolute, care nu au subiect gramatical, precum: ninge, plouă, tună,
fulgeră, se înnoptează, se înseninează, se înnorează. Există și verbe impersonale care au
un subiect gramatical; situația este des întâlnită în construcții de tipul verbul predicativ a
fi + subiect: e frig, e toamnă, e seară, e duminică etc.

 Afară ninge. (exemplu pentru prima categorie – verbe impersonale absolute)

 Astăzi se înnoptează mai devreme. (exemplu pentru a doua categorie – verbe
impersonale cu subiect gramatical, deşi nu şi logic)

Există și cazuri în care verbele unipersonale au ca subiect o propoziție subordonată

subiectivă. Cele mai întâlnite verbe de acest fel sunt: trebuie, se întâmplă, se zice, se
spune, se cuvine etc.

 Trebuie 1/ să mănânci. 2/ (propoziția 2 este propoziție subiectivă, iar trebuie este

verb unipersonal/ impersonal)

Alte exemple de construcţii impersonale:

Mi-e dor de mama.

Nu-mi arde de joacă.
E toamnă, e foşnet, e somn…/ Copacii, pe stradă, oftează; / E tuse, e plânset, e gol…/ Şi-i
frig, şi burează. (Bacovia, Nervi de toamnă)
Mi-a fost frică, dar apoi mi-a fost drag de tineplace… te văzusem cu coada ochiului şi-mi
plăcuseşi…mi-era şi ruşine de întâmplare şi-mi era şi ciudă că nu vii să-mi vorbeşti.
(Călinescu, Enigma Otiliei)
Nu ştiu şi nu-mi pasă de alţii, pe mine mă avantajează situaţia.