Exemple de elemente care conferă oralitate textului:

1. Utilizarea dialogului (vezi dialogurile dintre cele cinci personaje năzdrăvane sau dintre Harap-Alb
și cal/spân)
Ex: - Ptiu, drace! iaca în ce încurcătură am intrat!...
- Sărmane omule, rău drum ai apucat! Se vede că ești străin... Ai avut mare noroc de
mine...”
2. Formule de adresare:
Ex: „Bună calea, drumețule!” (Spânul către Harap-Alb)
„Apoi dă, Spânule, nu știu cum să fac, zise fiul craiului”
3. Interjecții:
Ex: „Ptiu!”, „Hei! hei! călătorule”; „Ei, da’ ce răcoare-i aici!”, „Alelei!”
4. Regionalisme și arhaisme:
Ex: clătări, ploscă, bleștești, carte (cu sensul de scrisoare), obicinuită, haraba, sălăți, tătâne,
smârțog, a crâmpoți, udeală ș.a.
5. Locuțiuni și expresii populare:
Ex: „scăpând cu obraz curat” (despre Harap-Alb), „adoarme mort, de puteai să tai lemne pe
dânsul” (despre urs), „le-a fost de-a mirarea” (despre Verde-Împărat și fiicele lui), „la grea belea
m-a vârât iar spânul”, „capul de-ar fi sănătos, că belele curg gârlă”; „mort-copt”
6. Exclamații și interogații:
Ex: „Doamne, moșule!” (spânul către Verde-Împărat)
7. Fraze ritmate:
Ex: „Voinic tânăr, cal bătrân/ Greu se-ngăduie la drum!” (craiul către Harap-Alb)
„De-ar ști omul ce-ar păți/ Dinainte s-ar păzi!” (narator)
8. Diminutive + augmentative:
Ex: buzișoarele, fetișoara, binișor, crăișor, puișor, încetișor, frumușel/ buzoaie, lighioaie,
burdăhan
9. Accidente fonetice:
Ex: „Ba mi se pare c-a da el și teleagă, și plug...” >>> c-a : că ar da
„Măi, da’ al dracului onanie de om e și acesta!” >>> da’ - dar
10. Adresări către cititor:
Ex: „Sau să râzi ca un nebun, credeți-mă ce vă spun!” (naratorul)