1955

Moromeții
- temă și viziune despre lume -
Marin Preda

Introducere: Romanul „Moromeții” de Marin Preda este un roman realist postbelic.

Primul volum al romanului a apărut în 1955. Volumul al doilea a apărut 12 ani mai târziu
și poate fi considerat unul dintre primele romane antitotalitare, deoarece descrie
abuzurile regimului comunist în viața comunității rurale.

Încadrare:
Opera este un roman deoarece:
- are acțiune amplă, desfășurată pe mai multe planuri
- cu un conflict complex, la care participă un număr mare de personaje

Acesta se încadrează în realism prin:

1) autenticitate (inspirația din contextul social al satului românesc de dinainte de al
II-lea Război Mondial, dar și din timpul perioadei comuniste)

2) veridicitate (susținută de caracterul verosimil al faptelor și al personajelor)

3) obiectivitate (viziunea detașată asupra universului descris)

4) tematica socială

5) prin crearea unor personaje tipice, reprezentative pentru anumite categorii

sociale

6) prin valorificarea tehnicii detaliului semnificativ atât în descrierea personajelor,

cât și a mediului în care acestea trăiesc

Întrebat de criticul Eugen Simion ce e realitate și ce e ficțiune în “Moromeții”, Marin

informație Preda precizează faptul că împrejurările / întâmplările sunt ficțiuni, dar sentimentele
în plus pt a sunt adevărate. De asemenea, explică faptul că eroul preferat, Moromete își găsește
impresiona corespondent într-o persoană reală: “eroul preferat, Moromete, care a existat în
realitate, a fost tatăl meu”.

Tema:
1) Tema principală a romanului este destrămarea unei familii, anticipând destrămarea
civilizației tradiționale țărănești.
2) De asemenea, sunt prezente și tema familiei, tema paternității, tema timpului si
cea a confruntării individului cu istoria.

3) O altă temă semnificativă este cea a inițierii, fiind urmarită pe parcursul romanului
evoluția lui Niculae. Opera capătă din acest motiv caracter de bildungsroman.
4) În plus, în operă întâlnim și tema incapacităţii comunicării, redată prin absenţa unui
dialog real între Ilie Moromete şi familia sa.
Titlul: Titlul este reprezentat de substantivul propriu ,,Moromeții” ce trimite la ideea
de familie. Lecturând însă romanul, titlul își dezvăluie valoarea de antifrază. Moromeții
nu sunt altceva decât un grup de persoane care stau laolaltă, susținuți parcă artificial
de legatura de sânge.

Perspectiva narativă:

- obiectivă, narațiunea fiind relatată la persoana a III-a de către un narator

omniscient și omniprezent ce știe totul despre personajele sale și este prezent pe
tot parcursul desfășurării acțiunii.

- este completată de viziunea personajelor reflectoare: Ilie Moromete - în primul

volum și Niculae - în cel de-al II-lea.

Viziunea despre lume: La Marin Preda, viziunea despre lume este evidențiată din
perspectiva observatorului, Ilie Moromete, și a relației acestuia cu timpul. Țăranul
înțelege rostul vieții iar valoarea lui este dată de principiile solide la care ține și de care
nu se dezlipește nici măcar atunci când societatea îl forțează să accepte noutatea
socială și istorică.

Cronotop: Reperele spațio-temporale ale acțiunii sunt bine definite, ca în orice roman
realist.
- acțiunea se petrece în satul Siliștea-Gumești din Câmpia Dunării, aproape de
București.
- Primul volum urmărește evenimentele care se petrec pe parcursul unei veri
înaintea începerii celui de-al II-lea Război Mondial
- Al doilea volum urmărește evenimentele ce se petrec în timpul regimului comunist

Relația incipit-final: Relația incipit-final îi conferă romanului o structură circulară. La

început, aparent îngăduitor, „timpul era foarte răbdător cu oamenii; viaţa se scurgea
aici fără conflicte mari”, pentru ca în final să se modifice imaginea timpului, care devine
necruţător şi intolerant: „nu mai avea răbdare.”

Conflicte: Un prim element de compoziție important este conflictul deoarece

ilustrează, prin intermediul personajelor, schimbările din societatea rurală și drama
țăranului român surprins într-o perioadă istorică dificilă.
1) Conflictul exterior se stabilește între fiii cei mari și familie:
- ei își disprețuiesc tatăl pentru că nu are spirit de afaceri și pentru că s-a recăsătorit,
- își urăsc mama vitregă, deși îi crescuse de mici
- și își dușmănesc frații vitregi, crezând că toată munca lor se duce în lăzile de zestre
ale fetelor și pe școala lui Niculae
2) Conflictul interior surprinde drama paternității, dar și imposibilitatea lui Ilie
Moromete de a se adapta noilor realități.
- el nu acceptă că este ,,ultimul țăran” iar în ceasul morții își reafirmă libertatea
interioară, spunându-i doctorului cu mândrie că toată viața a trăit independent.
3 ) Semnificativ este, de asemenea, conflictul dintre individ şi timp / istorie
Scene:

1) O primă scenă semnificativă pentru tema operei este scena cinei, prin
atitudinea și poziția membrilor familiei la masă.
Întorși de la câmp sâmbătă seară, ei se așază la masă și păstrează o tăcere apăsătoare.
Așezarea fiecăruia anunță conflictul viitor. Deși toți sunt adunați în jurul mesei rotunde
și scunde, semnele destrămării familiei se fac simțite încă din aceste prime pagini.

- Existența mesei, prea mică, rotundă şi joasă, cu scaunele “cât palma”, sugerează
pământul (dacă li s-ar fi împărțit tuturor copiilor, nu ar fi fost de ajuns).
- Nilă, Achim și Paraschiv stau ,,umăr la umăr’’, fapt ce ilustrează unitatea împotriva
celorlalți anticipând și fuga lor din sat, părăsirea definitivă a condiției de țăran.
- Moromete stă pe pragul înalt al odăii, de unde ,,îi stăpânește pe toți cu privirea’’,
fiind autoritatea supremă în familie.
- Catrina stă pe jumătate întoarsă către vatră, gata să-i servească pe ceilalți,
sugerând condiția femeii în viața țărănească, și îi ține alături pe Tita, Ilinca și
Niculae, copiii făcuți cu Moromete, ca și cum ar încerca să-i protejeze.
- Niculae nu are scaun, stă direct pe pământ și este trimis cu oile zilnic, deși el vrea
să meargă la școală.
- Moromete nu este conștient de gravitatea tensiunilor din familie, nu comunică, dar
crede că ceilalți îl înțeleg și că lucrurile se rezolvă de la sine.

2) O altă scenă reprezentativă pentru temă este scena tăierii salcâmului din spatele
casei pentru a fi vândut lui Bălosu.
Pământul înseamnă garanția supraviețuirii, dar necesită și plata unui impozit, iar
Moromete nu este conștient de pericolul amânării datoriilor. El riscă să-i fie luate
bunurile din gospodărie, salcâmul fiind o soluție provizorie. Scena simbolică marchează
începutul destrămării familiei și a relațiilor din lumea satului.

- Momentul ales este duminică dimineață înainte de răsărit pentru că lui Moromete
nu-i place să dea socoteală și preferă să-i pună pe ceilalți în fața faptului împlinit.
- Tăierea salcâmului are loc pe fundalul sonor al bocetelor din cimitir, echivalente
plânsului unui sat întreg. Când este întrebat de ce îl taie, Moromete răspunde cu
ironie amară: ,,ca să se mire proștii’’ iar salcâmul se lasă greu doborât ca un dublu
al lui Moromete ce nu acceptă ideea că modul lui de viață a fost greșit.
- Reacția celorlalți este ilustrativă pentru lipsa de comunicare, căci toți întreabă într-
un glas de ce a tăiat salcâmul și doar Catrina pare să înțeleagă: ,,Chiar așa de rău
am ajuns, Moromete?’’

Concluzie: În lumina celor arătate, romanul „Moromeții” realizează o remarcabilă

înnoire a tipologiei rurale. Țăranii lui Marin Preda sunt eroi de proză modernă prin
structura lor sufletească nuanțată şi complexă. Atât ca roman social, cât şi ca roman al
unei familii, „Moromeții” este un interesant studiu asupra temei paternității, ca formă
de autoritate ordonatoare în satul tradițional. Destrămarea familiei de tip patriarhal
este astfel în strânsă legătură cu declinul modului de existență tradițional.