RUSIA

Potențialele amenințări la adresa Rusiei apar în mod evident într-o

multitudine de contexte, mai ales în latura occidentală a granițelor Rusiei.
Această amenințare este direct legată de expansiunea NATO, sursă principală
de amenințare în această zonă. Posibila aderare la NATO a Georgiei și
Ucrainei crește astfel nivelul tensiunii din Rusia. Aceasta va fi încă o
amenințare pentru securitatea Rusiei. Membrii NATO au asediat (desigur,
într-o manieră mai modernă) Rusia din toate părțile. Acest lucru nu poate
decât să cauzeze disconfort. Pentru că NATO la urma urmei este un bloc
militar, înființat, în perioada războiului rece, împotriva URSS.

În această opoziție față de NATO, Rusia este implicit văzută ca

moștenitor al URSS și nu ca posibil partener sau chiar membru al NATO.
Din cauza acestei opoziții imaginate, Revoluțiile din Ucraina 2004-2005 și
Georgia 2003 reprezintă o amenințare la adresa Rusiei, deoarece acestea
prezintă posibilitatea extinderii influenței NATO până în imediata apropiere a
granițelor Rusiei. Odată cu apartenența țărilor baltice la NATO, dacă Ucraina
și Georgia sunt acceptate, Rusia va avea certitudinea că expansiunea NATO
este îndreptată împotriva ei.

Extinderea NATO în Europa de Est - acesta este un subiect separat,

deoarece administrația NATO a declarat că scopul extinderii nu este o
agresiune împotriva Rusiei.

După părerea mea, Ucraina și Georgia sunt două cărți pe care țările
vestice, printre care și Statele Unite ale Americii, trebuie să le joace pentru a
îngrădi sfera de influență a Rusiei, pentru a da peste cap autoritatea politică,
chiar și țara. Așadar, doar ca o țară puternică, și intens dezvoltată, poate
Rusia să reziste pericolelor pe care le presupune expansiunea NATO.

Rusia puternică este, de asemenea, o țară independentă care își poate

îndeplini agenda pe toate planurile. Nu este nici Est, nici Vest, ci ceva special
între ele și, prin urmare, nu ar trebui să se alinieze la niciuna dintre cele două
laturile.

Un lector observă că caracterul distinctiv al Rusiei este adesea derivat

din succesiunea sa intelectuală în imperiul bizantin ca „a treia Roma”. Acest
linia ereditară trasează un destin special pentru Rusia și, de asemenea,
contează pentru acesta uneori amețit, șovăind diplomația. Rusia a preluat
controlul asupra bizantinului.

Winston Churchill este citat spunând că el „nu poate prognoza

acțiunile Rusiei. Este o enigmă, înfășurată într-un mister, în interiorul unei
enigme”. Această declarație prezintă aerul de mister în care Rusia este
învăluită și o leagă de tradiții seculare ale diplomației ruse și traiectoria
istorică specifică a imperiului rus. Deși avertizează împotriva presupunerii că
Rusia este unică, el subliniază totuși o serie de „specificități ruse
permanente” și discuții despre continuitatea lor istorică. Dimensiunea imensă
a teritoriului rus este una dintre cele mai evidente specificități rusești în
viziunea sa. Într-o mare măsură determină cultura rusă și creează spiritul de
pionier care este încă prezent în Rusia.

O altă vulnerabilitate a Rusiei este, puterea verticală, centralizarea

puterii politice la nivel național, este văzută ca fiind tipică și necesară pentru
Rusia, dată fiind constituția sa teritorială specifică: expansiunea și coeziunea
teritorială rusă nu putea fi realizată decât printr-un guvern central puternic.
Democratizarea susținută de occident poate să fi funcționat în Iugoslavia sau
în statele baltice, dar este sortită eșecului în Rusia din cauza „imensului său
teritoriu, influența foarte puternică a tradițiilor, culturii, specificităților
locale”. Cultura rusă este descrisă ca fiind extrem de rezistentă la
schimbare sau influențare din exterior.

O altă vulnerabilitate la adresa Rusiei este China, amenințările nu se

limitează la NATO ca reprezentant al Vestului. Cu o specificitate oarecum
diferită, acestea se aplică în mod egal creșterii influenței Chinei în est.
Creșterea, atât economică rapidă cât și a populației, fac din China un al doilea
pol emergent în ordinea geopolitică globală, lăsând în urmă ambițiile
modeste ale unei puteri regionale. Creșterea sa uimitoare, spre deosebire de
dezvoltarea deficitară a Rusiei în Orientul Extrem, unde se învecinează cu
China. China are aproape jumătate din mărimea Rusiei, dar, spre deosebire de
China, teritoriul rus din Extremul Orient este slab populat și slab dezvoltat.
Este dificil să se stabilească controlul peste un teritoriu atât de imens și
guvernarea eficientă. Din această cauză, frontierele din Extremul Orient rus
sunt foarte pretabile pentru o agresiune chineză.

Ascensiunea fulminantă a Chinei capătă o calitate interesantă căci țara

devine superioară Rusiei în aproape fiecare respect. În acest sens, un
antagonist aproape universal, versatil, reprezintă o amenințare pentru ideea
unei Rusii puternice.