1

Universitatea din București

Facultatea de Teologie Ortodoxă

Secția: Teologie Pastorală

Lucrare întocmită în cadrul orelor de seminar la

disciplina Morală

Despre patimi și despătimire în viziunea Sfântului Ioan Cassian

ÎNDRUMĂTOR:

Pr. Prof. Asist. Dr. Georgian Păunoiu STUDENT:

Cristea Silviu

Anul de Studiu: III Pastorală

Grupa: II

București

2020
 2

CUPRINS

I. Date Biografice.................................................................................... 3

II. Despre Despătimire.............................................................................. 5

III. Cele opt păcate......................................................................................6

IV. Concluzii..............................................................................................10

V. Bibliografie..........................................................................................11
 3

I. Date Biografice

Sfântul Ioan Casian este considerat unul din cei mai mari dascăli-asceți ai lumii creştine și
reprezintă o persoană enigmatică din pricina faptului că unele date din viața sa nu sunt
cunoscute deplin. Este cert că s-a născut în Scythia Minor, Dobrogea de astăzi, în jurul anului
360, însă locul exact nu este cunoscut. El a trăit în același veac cu cei patru martiri de la
Niculițel, Zotikos, Attalos, Kamasis și Philippos. În familie a avut parte de o educație creștină
și a învățat să scrie și să citească în limba latină și în limba greacă, cultivând evlavia deprinsă
de la călugării învățați dobrogeni. ”În jurul vârstei de 20 de ani a plecat însoțit de sora sa și de
prietenul său Gherman în Palestina, mai exact în Betleem, acolo unde va fi ucenic altor
părinți, urmând mai apoi un traseu prin Orient, mergând ulterior in Egipt și culminând cu
șederea în pustiul Nitric și cel al Khelliei.”1

Ioan Casian ilustrează tipul ascetului călător, cel ce caută înțelepciunea în spații sacre și în
întâlniri providențiale. Prima călătorie duhovnicească a fost la Betleem. Acolo a stat doi ani
făcând asceză și ascultând povețele duhovnicului său, într-o chilie din apropierea peșterii unde
s-a născut Mântuitorul. Va merge apoi în Asia Mică în comunitățile înființate de Sfântul
Vasile cel Mare și Sfântul Ioan Gură de Aur după care va lua drumul Nilului pe urmele
pustnicilor Antonie și Pahomie unde va studia viața monahală a anahoreților consemnând
experiența Sfinților Părinți și dobândind tainele rugăciunii inimii pe care mai târziu le va
răspândi pretutindeni. În jurul anului 400, împreună cu Cuviosul Gherman, se stabilește la
Constatinopol unde Sfântul Ioan Gură de Aur îl hirotoneşte diacon.

După exilul Sfântului Ioan Gură de Aur în Caucaz, pleacă la Roma în anul 404 pentru a
interveni în favoarea acestuia pe lângă papa Inocențiu I. La Roma cunoaște personalități de
seamă ale Bisericii cu care va lega strânse prietenii. În ultima parte a vieții se stabilește la
Marsilia unde înființează două mănăstiri și își scrie cărțile. ”Aici scrie primul regulament
monastic și primește binecuvântarea Bisericii pentru a-și arăta învățătura. Cele trei scrieri ale
sale sunt: „Despre aşezămintele mănăstireşti de obşte şi despre tămăduirea celor opt păcate
principale”, lucrare cerută de către episcopul Castor de Apta Iulia în Galia Narboneză şi scrisă
probabil la anul 420. A doua poartă titlul „Colaţiuni sau convorbiri cu Părinţii“, în număr de

1
Arhid. Prof. Univ. Dr. Constantin Voicu, Patrologie, Manual pentru Seminariile Teologice, E.I.M.B.O.R. ,
București, 2006, p.246 .
 4

24, iar a treia se numeşte „Despre Întruparea Domnului, contra lui Nestorie”, operă în şapte
cărţi, scrisă la îndemnul papei Leon cel Mare.”2

Învățăturile Sfântului Ioan Casian, desprinse din convorbirile cu părinții pustiei egiptene,
au o imensă valoare și importanță atât pentru cunoașterea și trăirea vieții duhovnicești, cât și
pentru lupta pe care trebuie să o purtăm cu patimile noastre. Ele ne învață că pentru a putea
intra în comuniune cu Dumnezeu și pentru a putea parcurge drumul spre desăvârșire este
necesară cunoșterea de sine și aprecierea corectă a poziției noastre. Lupta duhovnicească
trebuie purtată împotriva a opt păcate principale, care se manifestă sub diferite forme. Potrivit
experienţei părinţilor pustiei, ordinea lor este următoarea: duhul lăcomiei, duhul desfrânării,
duhul iubirii de argint, duhul mâniei, duhul tristeţii, duhul neliniştii, duhul slavei deşarte şi
duhul trufiei.”3

2
http://mistica.ro/blog/sfinti-de-pe-teritoriul-romaniei/ 24.11.2020, 19:04 .
3
https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-cuvios-ioan-casian-romanul 24.11.2020 , 19:10 .
 5

II. Despre Despătimire

Omul a fost creat de către Dumnezeu pentru a stăpâni întreaga creație și pentru a
chivernisi tot ceea ce i-a dăruit Dumnezeu, după cum spune porunca dumnezeiască: ” Creșteți
și vă înmulțiți, și umpleți tot pământul și îl supuneți”(Fc. 1-28). Cu toate acestea scopul
omului și misiunea lui sunt mult mai înalte de atât, deoarece el este creat pentru a fi și a
rămâne în comuniune cu Însuși Creatorul. Drept mărturie a acestei meniri avem textul de la
Facere care ne ilustrează cum, în cadrul dialogului Trinitar, omul este creat după chip și
asemănare cu Dumnezeu : ” Să facem om după chipul și asemănarea Noastră”(Fc. 1-26).
”Așadar misiunea omului după căderea din grădina Edenului este aceea de a tinde spre acest
”chip”, adică spre îndumnezeire .”4

Pentru a fi în comuniune și în dialog cu Dumnezeu, omul trebuie să aibe sufletul curat, să

scape de păcate și patimi și să își îndrepte toată râvna spre obținerea desăvârșirii. Așa cum
spunea Părintele Ioan Casian :” omul nu poate să ajungă să fie fără de păcat, pentru că
Singurul fără de păcat este Dumnezeu, însă poate renunța la patimi și la păcate în măsura în
care să fie cât mai rare, astfel pastrându-și nealterată curăția sufletului . ”5

Așadar, înțelegem că scopul omului, este acela de a urca pe treptele desăvârșirii, de a tinde
la îndumnezeire și sfințenie, astfel încât la finalul acestui drum să ajungă la asemănarea cu
Dumnezeu.

”Pentru a parcurge acest drum, omul este dator să fie conștient de greșelile lui, de toate
metehnele pe care le are, să se căiască și să își dorească să se lepede de toate patimile, care fie
i-au întunecat rațiunea și conștiința, fie l-au făcut să cadă din treapta cea înaltă a creaturii
plăsmuită după chipul și asemănarea Creatorului .”6

Practic, prima treaptă pe scara ce duce la desăvârșire este aceasta a lepădării patimilor și a
dorinței de îndreptare.

De la Părintele Ioan Casian ne-au rămas două metode ale desăvârșirii: cea dintâi este
numită exterioară și presupune vindecare de cele opt păcate, crucificarea/ oprirea propriei
voinței și purificarea minții, iar cea de-a doua care nu se poate realiza fără împroprierea celor
dintâi, ”metoda secretă” care presupune o practică ascetică aspră, fiind supra-numită și

4
Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvânt despre om, Editura Egumenița, 2007, p.83 .
5
Columba Stewart, Cassian Monahul, Ed. Deisis, Sibiu, 2000, p.118 .
6
Jean Claude Larchet, Terapeutica Bolilor Spirituale, Editura Sophia, București, 2001, p.42 .
 6

rugaciunea focului, prin care omul ajunge la convorbirea cu Dumnezeu. Se spune că sunt
foarte puțini cei care ajung la treapta aceasta înaltă .7

III. Cele opt păcate

În opera sa, Sfântul Ioan Casian, dezvoltă această listă de păcate, făcând precizări asupra
fiecărui păcat în parte . De asemenea, și ordinea tratării lor are o importanță aparte, deoarece
lepădarea unuia este condiționată de lepădarea altuia în plan anterior.

Aceste păcate sunt: al lăcomiei, al curviei, al iubirii de arginți, al mâniei, al tristeții, al

descurajăeii, al slavei deșarte și al trufiei .

a. Păcatul lăcomiei este primul tratat și constă în îmbuibarea pântecelui cu mâncăruri

grele . Sfântul Ioan spune că înfrânarea de la mâncare se bazează pe tăria sufletului,
menționând că o cantintate prea mare de mâncare ”tocește ascuțimea minții,
îngreunează duhul deodată cu trupul și lasă loc ațâțării focului primejdios al
patimilor”8 , explicând mai pe larg faptul că alimentarea și potolirea foamei nu trebuie
făcută fără măsură și nici condundată cu îmbuibarea, astfel aducând drept întărire a
cuvintelor sale, cuvintele Sfântului Apostol Pavel :” Grija de trup să nu o faceți spre
pofte”( Rom. 13,14). Totodată, mai atrage atenția și asupra postului care nu trebuie
făcut până la înfometare, deoarece ar duce ”la slăbirea trupului și odată cu acesta, la
slăbirea rugăciunii”.9 Așadar, rânduiala cea mai echilibrată este buna chibzuială și
moderația. Sfântul Ioan Casian pune lepădarea acestui păcat drept prima treaptă pe
care trebuie să pășim spre a ajunge la curăția sufletului și a trupului.

b. Păcatul curviei (desfrânării), este unul din cele mai recurente păcate în rândul
oamenilor din lume, și este numit adesea și ”păcatul tinereții”. Această luptă lăuntrică
începe încă din tinerețe și poate sălășlui, din păcate, foarte multă vreme în sufletul
celui împătimit . Sfântul Ioan Casian spune că păcatele, respectiv patimile, ”se pot
vindeca prin meditație, prin depărtarea de lume, prin căința inimii și prin pedepsirea
trupului. ”10, însă în ceea ce privește lepădarea păcatului desfrânării, lupta este mai
puternică deoarece ” este mai presus de fire să trăiești în trup și să nu-i simți ghimpii
lui.” din această cauză Sfântul Ioan consideră că harul castității îi face pe oameni egali

7
Vasile Andru, Mistici din Carpați, Ed. Mistica, 2013, p.54 .
8
Convorbiri Duhovnicești, P.S.B. vol 57, E.I.B.M.O.R , București, 1984, p.80 .
9
Ibidem, p.81 .
10
Ibidem, p. 85 .
 7

cu îngerii” 11. Vindecarea, ar veni în momentul în care omul nu ar mai avea imagini
îmbietoare în timpul somnului.

c. Păcatul iubirii de arginți, este unul din păcatele care ne încearcă pe toți și are sensul de
zgârcenie, de sentimentul de conservare a averii din grija de a nu o risipi, firește că
acest sentiment nu are de a face cu buna chivernisire ci mai degrabă cu zgârcenia și
lăcomia, care pe cale de consecință, banul devine un scop în sine. În ceea ce îi privește
pe monahi, această grijă lumească, a banilor, ajunge să îi stăpânească și să le slăbească
credința, iar Sfinții părinți descriu patima banilor în trei moduri : ”ca patima strângerii
de bani, pe care monahul nu i-a avut, ca revenire la dragostea de bunuri de care s-a
lepădat când s-a călugărit, și ca teamă de sărăcie și de desconsiderare” 12. Totodată,
Sfinții Părinți spun că lepădarea de grija cea lumească este incompletă fără lepădarea
de patima iubirii de arginți. Pe lângă aceste temeiuri patristice, Sfânta Scriptură ne
învață că :” Mai bine este a da decât a lua”( Fapte 20, 35) și că :” Dacă voiești să fii
desăvârșit, du-te și vinde averea ta și dă-o săracilor...” ( Matei 19, 21) . Astfel trebuie
să avem în vedere faptul că nu avuția în sine este rea, nici bogăția, ci zgârcenia și
împetrirea sufletului, astfel încât omul ar ajunge să îl uite pe Dumnezeu .

d. Păcatul mâniei a fost descris drept unul greu și apăsător deoarece acesta orbește pe om
și îl împiedică să fie înțelept. În Sfânta Scriptură întâlnim mai multe pasaje : ”Cel iute
la mânie săvârșește nebunii” (Pilde 14, 17), ” mânia omului nu lucrează dreptatea lui
Dumnezeu” ( Iacov 1, 20) , ”bărbatul mânios este necinstit”( Pilde 11, 25) . De
asemenea acest păcat face ca omul să cadă și dinaintea lui Dumnezeu, astfel încât
rugăciunile celui care este mâniat pe fratele său nu mai sunt primite de Dumnezeu.
Sfântul Ioan Casian afirmă faptul că, odată ce duhul mâniei ne tulbură și ne stăpânește,
este imposibil ca omul să se mai considere templu a Duhului Sfânt. Înțelegem așadar
că păcatul mâniei îl face pe om să aibe acțiuni necontrolate și de multe ori, aceste
acțiuni pot duce la nenorociri, cum ar fi uciderea .

11
Ibidem, p.85 .
12
Ibidem, p.88 .
 8

e. Păcatul tristeții este unul din păcatele care afectează mintea și duce omul în plasa
deznădejdii, întunecând astfel rațiunea . Putem observa foarte bine acest fenomen la
monahi și mireni deopotrivă, însă în ceea ce îi privește pe monahi, această patimă îi
îndepărtează de la rolul lor, care este acela de a fi în rugăciune neîncetată și în
comuniune cu Dumnezeu. Sfântul Ioan Casian spune că tristețea este folositoare doar
atât timp cât stăpânește pe om din căință și nu îl duce pe acesta spre deznădejde,
deoarece deznădejdea este aducătoare de moarte și nenorociri . ”Așadar omul este
dator să se cerceteze pe sine și să constate singur ce fel de întristare îl stăpânește, iar
de este cea care întunecă mintea, să caute să se vindece. ”13 De menționat este faptul că
această întristare vine de la diavol și că se poate înlătura, la fel ca și celelalte păcate
prin rugăciune.

f. Duhul neliniștii, de asemenea, este un păcat care lucrează la nivelul gândurilor și care
provoacă un război lăuntric, în care, de cele mai multe ori, omul pierde. Acest război,
această frământare, mai poartă și numele de acedie sau duhul de amiază și dispune de
dezgust, plictiseală, nepăsare, tânjeală, descurajare la care se adaugă pe cale de
consecință a celor amintite anterior, trândăvia, care devine o stare de normalitate
pentru om . Sfântul Ioan Casian descrie acedia ca o stare continuă de neliniște și de
lipsă de tihnă care culminează într-o lipsă de rost și sens, omul distribuindu-și atenția
și energia peste tot și făcând nimic. În ceea ce îi privește pe monahi, lupta este mai
puternică decât în cazul mirenilor deoarece ei sunt îndepărtați de la lucrarea lor, de la
trezvie și rugăciune, astfel monahul cade într-o stare în care nici nu muncește, nici nu
se îndeletnicește cu cititul, nici cu rugăciunea, fiind tot mai risipit și fără rost. Sfântul
Ioan Casian spune că cel mai bun tratament împotriva acediei este silirea la rugăciune
și muncă .

g. Duhul slavei deșarte reprezintă un păcat ce poate fi ocolit cu greu de monahi. Sfântul
Ioan Casian afirmă faptul că față de celelalte păcate care par să ducă o luptă mai pe
față cu omul, acest păcat este greu de identificat deoarece îmbracă haina virtuților și
mai ales pentru că el crește odată cu înfrângerea altora, astfel omul mândrindu-se cu
realizarea sa (munca, rugăciunea, smerenia, bogăția), cade fără să vrea în păcatul
slavei deșarte, premărindu-se pe sine. Sfântul Ioan spune că singurul mod prin care
putem scăpa de acest păcat este smerenia, care ”trebuie numai decât să conclucreze cu
13
https://doxologia.ro/cuvinte-cheie/duhul-tristetii, 01.12.2020, 13:38 .
 9

conștiința că omul sau monahul, nu trebuie să facă nimic pentru slavă și pentru
aprecierea altora, ci pentru Dumnezeu, căci plata va veni numai decât .” 14

h. Duhul trufiei este ultimul din lista făcută și tratată de Sfântul Ioan Casian, și din capul
locului este împărțită în două categorii: o trugie care îi asaltează pe monahii
duhovnicești mai înaintați, și cea de a doua care îi asaltează pe tinerii începători. Cel
mai clar exemplu pe care îl putem aduce în discuție este cel al lui Lucifer, care din
cauza trufiei a căzut din treapta în care a fost lăsat de către Dumnezeu. De asemenea ,
și primii oameni au căzut în păcatul neascultării tot din cauza trufiei, fiind ispitiți de
faptul că ei ar putea ”fi ca Dumnezeu”( Facere 3, 5), astfel duhul mândriei a mai fost
numit și începutul a toată răutatea. Această trufie spirituală îi atacă pe aceia care au
ajuns la o anumită înălțime duhovnicească, astfel diavolul, lucrând împotriva lor prin
acest păcat îi face să cadă de pe treapta pe care au ajuns. În ceea ce îi privește pe cei
mai tineri, trufia are efecte la fel de puternice deoarece, în ceea ce îi privește pe ei,
aceștia se mândresc cu anumite poziții sociale, și cu gânduri trufașe, astfel aceștia
ajung la o lipsă a sensului și a menirii lor, având vise și planuri fără de izbândă . Iarăși
Sfântul Ioan Casian spune ca ”singurul tratament este smerenia și ascultarea, care vor
ajuta la înlăturarea oricărui gând trufaș”.15

IV. Concluzii

14
https://ziarullumina.ro/opinii/repere-si-idei/slava-desarta-sau-prabusirea-in-sus-46406.html 01.12.2020,
14:24 .
15
Ibidem, 01.12.2020, 15:02 .
 10

Putem observa așadar un demers pe care îl urmează omul spre a ajunge la despătimire,
urmând mai întâi lepădarea păcatelor trupești, care sunt mai ușor de lepădat și mai apoi,
privind păcatele sufletești care, nu numai că se prind mai puternic de om, dar supun omul la
robia sufletească în fața pacatului, mintea fiindu-i umbrită și rațiunea dimpreună cu conștiința,
amorțite. Totodată trebuie precizat faptul că fiecare lepădare de păcat este legată atât de
păcatul anterior cât și de cel următor din listă, astfel încât lepădarea și vindecarea de slava
deșartă nu se poate realiza fără vindecarea anterioară de lăcomie, curvie, iubirea de arginți,
etc. De precizat este faptul că o parte din păcate privesc exclusiv trupul, dar care au urmări
asupra sufletului ( pofta pântecelui, curvia) și altele au lucrare lăuntrică, în inimă și în minte,
și care au urmări atât asupra trupului dar și asupra sufletului ( slava deșartă, acedia, etc).

Astfel, după anevoiosul drum al despătimirii, omul sau monahul nu este scutit de lupta
lăuntrică a ispitelor și a gândurilor,” însă a înaintat spre desăvârșire, care însumează tot o
luptă, poate că mai aprigă, însă aducătoare de bucurii nemuritoare .”16

V. Bibiliografie

16
Vladimir Lossky, Teologia Mistică a Bisericii de Răsărit, ed. Humanitas, București, 2010, p.46 .
 11

I. SURSE SCRIPURISTICE

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, E.I.B.M.B.O.R, Bucureşti, 2008.

II. LUCRĂRI MODERNE

2. Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvânt despre om, Editura Egumenița, 2007 .

3. Jean Claude Larchet, Terapeutica Bolilor Spirituale, Editura Sophia, București, 2001 .
4. Vasile Andru, Mistici din Carpați, Ed. Mistica, 2013 .
5. Convorbiri Duhovnicești, P.S.B. vol 57, E.I.B.M.O.R , București, 1984 .
6. Vladimir Lossky, Teologia Mistică a Bisericii de Răsărit, ed. Humanitas, București, 2010.
7. Columba Stewart, Cassian Monahul, Ed. Deisis, Sibiu, 2000 .
8. Arhid. Prof. Univ. Dr. Constantin Voicu, Patrologie, Manual pentru Seminariile
Teologice, E.I.M.B.O.R. , București, 2006 .

III. SURSE ELECTRONICE

9. https://doxologia.ro/cuvinte-cheie/duhul-tristetii
10. https://ziarullumina.ro/opinii/repere-si-idei/slava-desarta-sau-prabusirea-in-sus
11. http://mistica.ro/blog/sfinti-de-pe-teritoriul-romaniei/
12. https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-cuvios-ioan-casian-romanul