„Alexandru Lăpuşneanul”

de Costache Negruzzi
Prima nuvelă istorică din literatura română, Alexandru Lăpuşneanul, de
Costache Negruzzi, apare la 30 ianuarie 1840, în primul număr al revistei
„Dacia literară”, înscriindu-se într-una dintre direcţiile imprimate de
programul acesteia, Introducţie, conceput de Mihail Kogălniceanu şi
anume inspirarea scriitorilor din istoria patriei. Pentru crearea acestei
nuvele, Negruzzi se inspiră, în principal, din cronica lui Grigore
Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei.
Caracterizarea personajului Alexandru Lăpuşneanul
Lăpuşneanul este tipul domnitorului tiran şi crud, cu voinţă puternică,
ambiţie şi fermitate în organizarea răzbunării împotriva boierilor care-l
trădaseră în prima domnie, aceasta fiind, de altfel, unica raţiune ce l-a
impulsionat să ocupe pentru a doua oară pe tronul Moldovei, împotriva
voinţei tuturor: „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu”.
Trăsăturile morale reies în mod indirect din faptele, atitudinile şi deciziile
protagonistului, unele istorice, preluate din cronica lui Grigore Ureche,
altele ficţionale, născocite de imaginaţia scriitorului. Componenta istorică
a protagonistului, precum şi însuşirile fanteziste excepţionale conturează
un personaj romanticreprezentativ pentru literatura română. Cruzimea şi
violenţa voievodului sunt reliefate prin antiteza cu blândeţea şi
delicateţea Doamnei Ruxanda, procedeu romantic folosit de narator
pentru amplificarea emoţiei şi intensificarea trăirilor naratorului .
Inteligent şi energic, Lăpuşneanul îşi manifestă, încă din expoziţiune,
strategia bine pusă la punct, aceea de a-şi duce la îndeplinire planurile
vindicative (răzbunătoare) împotriva tuturor boierilor care-l vânduseră în
prima domnie. Dorinţa de răzbunare îi animă domnitorului toate faptele
şi gesturile, fiind neclintit în hotărârea de a ocupa tronul Moldovei şi
răspunde tăios celor patru boieri veniţi să-l întâmpine în apropiere de
Tecuci: „- Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu, […] şi dacă voi nu mă iubiţi, eu
vă iubesc pre voi, şi voi merge ori cu voia ori fără voia voastră”.
Caracterizarea personajului Moţoc
Moţoc, personaj secundar al nuvelei istorice Alexandru Lăpuşneanul de
Costache Negruzzi, este un boier lacom şi nemilos, avid de putere şi de
avere, individualizându-se, mai ales, prin viclenie, fiind deprins a se ciocoi
la toţi domnii”. Moţoc are atestare istorică, el fiind menţionat în mai
multe documente, dar Costache Negruzzi construieşte personajul având
ca sursă de inspiraţie Letopiseţul Ţării Moldovei scris de Grigore Ureche.
În timpul primei domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul (1552-1561), Moţoc
„fu atotputernic şi credincios tronului”, însă către sfârşitul perioadei,
„Moţoc este corupt şi adus a trăda în luptă pe domnitorul său, care,
învins, fuge în josul ţării, pe 10 nov. 1561” .