Tema acestei cărți este lupta pentru apărarea ființei naționale și
afirmarea conștiinței naționale. Ideea este că timp de 18 secole românii au luptat să-și apere ființa națională și să-și afirme conștiința națională. Subiectul cărții il formează lupta românilor pentru independență și unitate națională sub Mihai Viteazul și are șase capitole urmărind principalele momente ale domniei lui Mihai Viteazul: -Libertatea națională, Călugărenii, Robirea țăranului, Unitatea națională, Mirăslău și Gorăslău. În primul capitol se urmărește alungarea turcilor și grecilor din țară. În capitolul Călugărenii se descrie lupta lui Mihai Viteazul împotriva turcilor, când datorită vitejiei, tacticii și strategiei sale, el învinge o armată de zece ori mai mare. Pentru a putea începe lupta de realizare a unității naționale, el dă legământul țăranilor de moșie, ca aceștia să nu mai poată pleca pe alte moșii. Acest legământ este subiectul capitolului Robirea țăranului. Capitolul Unitatea națională urmărește luptele lui Mihai Viteazul pentru cucerirea Transilvaniei și a Moldovei. Capitolul Mirăslău tratează trădarea lui Mihai Viteazul de către Austria, pierderea Transilvaniei revenirea lui leremia Movilă cu ajutor polon în Moldova și apoi pierderea domniei Țării Românești. Capitolul nu este terminat iar capitolul Gorăslău nu a fost scris din cauza morții timpurii a lui Nicolae Bălcescu. Imaginea lui Mihai Viteazul, faptele lui eroice și pline de patriotism au constituit pentru Nicolae Bălcescu posibilitatea de a oferi contemporanilor săi un model pe care să-l urmeze. Realizarea independenței și unității naționale erau obiective esențiale ale generației de 1848, ale revoluției burghezo-democrate. Nicolae Bălcescu începe descrierea campaniei lui Mihai Viteazul în Transilvania cu imaginea acestei provincii românești. Scopul evident era de a trezi cititorilor sentimentul dragostei față de țară și de a arăta motivul pentru care Mihai Viteazul se vede nevoit să întreprindă această expediție militară. Pentru a putea rezista presiunii celor trei imperii feudale. Turcia, Austro-Ungaria și Rusia, la care se adaugau polonii, cazacii, tătarii și grecii; românii trebuiau uniți într-un singur stat puternic. Mihai Viteazul devine prin lupta sa un erou legendar, care înțelege comandamentele majore ale, epocii și apăra prin toate mijloacele ființa națională, fiind o imagine a conștiinșei naționale. Descrierea Transilvaniei este realizată de Nicolae Bălcescu cu mijloace artistice specifice unui text literar și nu are caracterul unui text științific. El compară aceasta provincie românească cu "un măreț întins palat", cu "o cetate" împrejmuită de un "brău de munți", din care se revarsă, "ca niște valuri proptitoare", șiruri de dealuri. Munții înalți care străjuiesc Transilvania sunt comparați cu două piramide, care au o veșnică "diadema de ninsoare". Metaforele ca "brâu de muni", "mare de grâu și de porumb", "diadema de ninsoare", se împletesc armonios cu epitetele, comparațiile, și personificările. Astfel comparația "ca un întins curcubeu" are rolul de a colora și nuanța întregul tablou sugerând tricolorul. Epitetele inună textul, îl nuanțează și-i dau relief: "câmpii arse și văruite", "păduri stufoase", "mărețe piedestaluri înverzite", "păduri întunecoase",- "limpede apă". Personificările sugerează legendele, fiindcă munții devin "ca doi uriași, care stau la ambele capete ale țării cătând unul în fața altuia", dealurile "varsă urnele lor de zăpadă peste văi și lunci", părâiele "mugind groaznic se prăvălesc în cataracte", ursul este "domn stăpânitor".