Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Aparat Locomotor
Aparat Locomotor
Aparatul locomotor este alcătuit din sistemele care participă pe de o parte la susţinerea
corpului, iar pe de altă parte la locomoţie sau la deplasarea diferitelor segmente ale acestuia.
Aparatul locomotor este format din sistemul osos şi sistemul muscular.
I. Sistemul osos
Sistemul osos este format din totalitatea oaselor legate prin articulaţii.
Oasele sunt piese dure, solide, rezistente, formate din ţesut osos compact şi spongios,
având inervaţie şi vascularizaţie proprie.
2. Scheletul trunchiului
Este format din coloana vertebrală, stern, coaste şi bazin.
b. Sternul:
- os lat, situat anterior pe linia mediană a toracelui;
- este format din manubriu, corp şi apendice xifoid care rămâne cartilaginous până în jurul
vârstei de 40 ani;
- la locul de unire a manubriului cu corpul sternului se află unghiul sternal, în dreptul căruia se
află cartilajul coastei II, reper folosit pentru numărarea coastelor prin palpare;
- se articulează în partea superioară cu claviculele, iar în părţile laterale cu coastele.
c. Coastele:
- sunt arcuri osteocartilaginoase, prezintă o porţiune osoasă şi una cartilaginoasă;
- sunt situate în partea laterală a toracelui;
- sunt în număr de 12 perechi;
- primele 7 perechi de coaste sunt coaste adevărate, cartilagiul lor articulându-se cu
sternul;
- coastele VIII, IX, X sunt coaste false, deoarece se articulează cu sternul prin intermediul
cartilagiului coastei VII;
- perechile XI, XII, nu au cartilaj şi nu ajung la stern, se termină liber în peretele abdominal şi
se numesc coaste flotante.
Coastele împreună cu coloana vertebrală si cu sternul formează cutia toracică.
3. Scheletul membrelor
- centura pelviană: este formată din 2 oase coxale, care se articulează anterior, între ele
formând simfiza pubiană, şi posterior cu osul sacrum, formând bazinul. Osul coxal este
format din 3 oase: ileonul, în partea superioară, pubele, anterior şi ischionul, posterior.
- scheletul membrului inferior propriu-zis:
- scheletul coapsei: femur;
- scheletul gambei: tibia şi fibula sau peroneul;
- scheletul piciorului: tarsiene ( 7 oase dispuse în două rânduri: rândul posterior
este format din două oase: talusul şi calcaneul; rândul anterior este format din 5 oase:
cuboidul, navicularul şi 3 cuneiforme), metatarsiene ( sunt numerotate de la I la V ),
falange ( degetele sunt numerotate de la I la V ; primul deget se numeşte haluce şi are 2
falange, iar degetele II-V au câte trei falange ).
Articulaţiile
Articulaţiile sunt legăturile dintre oase şi reprezintă sediul mişcărilor.
După gradul de mobilitate, articulaţiile se impart în: sinartroze şi diartroze.
Sinartrozele sunt articulaţii fixe, mobile, care nu au cavitate articulară. După tipul de
legătură dintre oase, sinartrozele sunt:
- sindesmoze- se leagă prin ţesut fibros moale;
- sincondroze- se leagă prin ţesut cartilaginos;
- sinostoze- se leagă prin ţesut osos.
Sistemul muscular reprezintă totalitatea muşchilor din organism. Muşchii sunt organe
active ale mişcării, datorită proprietăţii lor de a se contracta.
Din punct de vedere histologic şi funcţional, există 3 categorii de muşchi:
- muşchi striaţi: se mai numesc şi muşchi scheletici, deoarece majoritatea acestora se prind de
oase. Reprezintă 40 % din greutatea corpului şi participă la : realizarea mişcărilor, menţinerea în
contact a oaselor unei articulaţii, deoarece capetele muşchiului se fixează pe oasele vecine ce
formează articulaţia, dă forma denerală a corpului.
- muşchi netezi: intră în alcătuirea viscerelor sau organelor interne, a vaselor sanguine şi a pielii.
- muşchi striat de tip cardiac: miocardul.
d. Muşchii abdomenului: sunt muşchi laţi, prin contracţiile lor, măresc presiunea din interiorul
abdomenului, permiţând declanşarea unor procese fiziologice: expiraţia, defecaţia, micţiunea, etc.
- muşchii drepţi abdominali;
- muşchii oblici externi;
- muşchii oblici interni:
Proprietăţile muşchilor:
1. Contractilitatea: este proprietatea muşchilor de a dezvolta o tensiune asupra punctelor de
fixare pe oase.
2. Excitabilitatea : este proprietatea muşchilor de a răspunde printr-o contracţie când sunt
stimulaţi adecvat.
3. Elasticitatea: este proprietatea muşchilor de a se deforma sub acţiunea unei forţe şi de a-
şi reveni la forma iniţială când forţa încetează să mai acţioneze.
4. Plasticitatea: este proprietatea muşchilor de a se întinde fără creşterea tensiunii interne.
Se întâlneşte la muşchii netezi din pereţii organelor cavitare şi permite umplerea acestor
organe.
5. Tonusul muscular: este starea permanentă de uşoară contracţie a unui muşchi aflat în
repaus. Menţine forma muşchiului şi expresia feţei.
Tetanosurile: sunt contracţii complexe care apar prin aplicarea mai multor stimuli pe muşchi. Pot
fi: tetanos complet şi tetanos incomplete.
Tetanosurile incomplete: frecvenţa stimulilor este mică ( 10-20 stimuli/s). Această
frecvenţă fiind mică între 2 stimuli, muşchiul începe să se relaxeze, dar următorul stimul cade pe
muşchi înainte de terminarea relaxării acestuia. Datorită acestui fapt, miograful înscrie un platou
dinţat. Aceste tetanosuri incomplete este o însumare parţială a secuselor.
Tetanosurile complete: stimulul următor cade pe perioada d contracţie a stimulului
anterior, astfel că între stimuli nu mai există perioade de relaxare. În acest caz, miograful înscrie un
platou drept.
Toate contracţiile voluntare ale muşchilor din organism sunt tetanosuri şi nu secuse pentru
că comanda voluntară se transmite la muşchi prin impulsuri cu frecvenţă mare.
Există însă în organism şi situaţii în care contracţia este o secusă. De ex. frisonul, sistola
cardiacă, contracţia obţinută în urma reflexului.
4. manifestări termice: se datorează fenomenelor biochimice din fibra musculară. Randamentul
contracţiilor musculare este doar de 30 %, ceea ce înseamnă că 70 %n din energia produsă în
timpul contracţiei musculare se pierde sub formă de căldură.